De-a lungul timpului s-au starnit numeroase controverse in legatura cu originea pisicilor. Astfel, o parte dintre cercetatori cred ca pisicile domestice sunt rezultatul imperecherii succesive intre diferite specii salbatice, ca de exemplu: pisica din Pallas (Otocalobus manul) si pisica de jungla (Felis chaus).
Alti cercetatori sunt convinsi ca pisica are un stramos salbatic unic – Felis silvestris. De asemenea, prototipul pisicii domestice de astazi pare sa fi fost pisica salbatica africana (Felis silvestris lybica), deoarece aceasta este specia cea mai docila si mai putin fricoasa – calitati esentiale pentru a putea fi imblanzita.
Originea pisicilor se confunda cu cea a clasei Felinelor.
Arborele genealogic al pisicilor:
- Pisica face parte din familia Felide, subspecia Felis catus.
- Numele: pisica domestica (Felis silvestris catus)
- Parintii ei au fost: pisica salbatica europeana (Felis silvestris silvestris), pisica nord-africana (Felis silvestris Libyca).
- Rude apropiate pot fi: pisica de nisip (Felis margarita), pisica asiatica aurie (Felis temminckii), pisica Pallas (Otocalobus manul), pisica leopard (Felis bengalensis) si pisica est-asiatica (Felis silvestris ornata).
- Alte rude mai indepartate sunt: rasul (Lynx lynx), ghepardul (Acinonyx jubatus) si pantera.
De la pisica salbatica s-a ajuns la pisica domestica prin incrucisari si hibridari. Desigur, exista si numeroase mituri, superstitii in legatura cu acest proces de domesticire a pisicii.
In scrierile lui Herodot se aminteste de pisicile de acum 2000 de ani inainte de Hristos, care traiau in casele egiptenilor. Marele biolog german Shauenberg a cercetat diferite arhive extrem-orientale si a emis in anul 1971 ipoteza conform careia pisica domestica a aparut pentru prima oara in Pakistan si India.
In anul 1758, naturalistul Linne a descoperit o pisica semidomestica la marginea unei paduri in sudul Europei si a numit-o Felis catus. De atunci, acesta subspecie a fost numita Felis silvestri. Naturalistul a incercat izolarea pisicii de celelalte specii salbatice, insa incercarea de domesticire a pisicii s-a terminat cu fuga acesteia in libertate, in una din zile. Linne a asezat ,,tabara experimentala” langa padure.
Cu timpul, pisicile salbatice au prins incredere, au intrat in contact cu omul, fugeau in padure doar pentru reproducere. Astfel numarul pisicilor imblanzite a inceput sa creasca, iar imperecherea a inceput sa se realizeze si in grupul de pisici din tabara abia constituita. Acest lucru a avut drept rezultat eliminarea gradata a genelor salbatice si obtinerea exemplarelor europene de astazi.
Dupa mii de ani de munca si rabdare s-a obtinut o pisica domesticita, sociabila, dar nu imblanzita total. Pisica a ramas un animal incapatanat, imprevizibil, cu o personalitate destul de puternica. Ea este foarte pretuita pentru linguselile ei, adesea confundate cu dovezi de afectiune. Desi pare greu de crezut, pisicile se ataseaza intai de casa si apoi de stapan.
 si pisica de jungla (Felis chaus).){kind=link}