În zona Buzăului, în Țara Luanei, există cel puțin trei locuri speciale care ar trebui vizitate, unde se simte aerul patriarhal al vremurilor de demult. Două dintre acestea sunt vizitate în mod frecvent de turiști – „Chilia lui Dionisie” și „Bisericuța lui Iosif„. La al treilea însă se ajunge mai greu, acesta are o încărcare energetică înaltă, deosebită și este un loc din vremuri uitate, căzut în ruină – „Bisericuța Fundătura„.
Navigare rapidă în articol:
1. Chilia lui Dionisie
Acesta este cel mai popular obiectiv turistic din Țara Luanei, cunoscut drept „Chilia lui Dionisie Torcătorul„.
Denumirea de „Țara Luanei” a acestui ținut muntos al Buzăului vine de la o legendă care este povestită din generație în generație. Este vorba despre o fată frumoasă Luana, care a venit din cer într-un car de foc. Ea s-a îndrăgostit de un bărbat din această zonă și a rămas alături de el. Luana i-a învățat pe oamenii din zonă cititul, scrisul, cum se vindecă bolile cu apă vie și cum să se ascundă în locuri săpate în stâncă, în peșteri, de dușmani. Potrivit legendei, de aceea există atât de multe așezări rupestre în această zonă a Carpaților de curbură, la Colți-Bozioru.
Despre „Chilia lui Dionisie” se spune că este un loc magic. Această chilie a fost săpată în stâncă de pustnicul Dionisie Torcătorul în urmă cu 400 de ani. Ca să ajungi la Chilie trebuie să pornești de la Boziorul, să treci de satele Fișici, Văvălucile, Găvanele și Nucu. Din locul numit Gârla Nucului se traversează răul și apoi se urcă spre Chilia lui Dionisie.
Se ajunge mai întâi în Poiana Cozeanca care este cu adevărat foarte frumoasă, cu versanți împăduriți și colțuri stâncoase, care duce și la vestigiile rupestre. De aici, cam la aproximativ 200 m deja se vede stânca, unde în partea superioară se află chilia. Se poate urca în siguranță pe o scară din lemn care duce la chilia săpată de Dionisie Torcătorul. Aici, pustnicul a trăit timp de 30 de ani, a îndurat foamea și frigul.
Chilia datează din anul 1639. După moartea lui Dionisie, chilia a fost locuită de călugări până la jumătatea sec. al XIX-lea.
Vezi aici un video despre „Chilia lui Dionisie„:
2. Bisericuța lui Iosif
Această bisericuță este numită „Schitul Ioan Bogoslav (Ioan Evanghelistul)” sau „Bisericuța Sfântului Apostol Ioan” și a fost atestată documentar în anul 1587, deși despre ea se spune că ar fi fost întemeiată de creștinii audianismului, aproximativ între anii 259-340. Ea reprezintă una din cele mai vechi biserici creștine.
La intrarea în bisericuță se află sculptat simbolul peștelui – cel mai vechi simbol creștin din țara noastră, de origine paleocreștină, de la sfârșitul sec. al III-lea. Acustica din biserică este excepțională, iar atmosfera de asemenea. În partea de nord a chiliei se află altarul. În părțile laterale se află două nișe care probabil susțineau o grindă din lemn, cu rol de pridvor. Treptele sunt săpate în stâncă, iar în interior există doar o singură fereastră care permite luminii să pătrundă în încăpere. Atmosfera este plăcută, deși interiorul este auster.
Vezi aici un video cu „Bisericuța lui Iosif„:
3. Bisericuța Fundătura
Acesta este unul din cele mai interesante locuri de vizitat din Munții Buzăului. Numele ei vine de la faptul că se află situată într-o fundătură. Oamenii din zonă spun că bisericuța ar fi fost de fapt construită într-o poiană însorită, iar zona din jur a fost împădurită.
Puțini turiști ajung în acest loc încărcat spiritual și energetic, unde se spune că apar frecvent sfere de lumină, vizibile. Este destul de greu să ajungi la ea, dar nu imposibil. Călugării care au sălășluit în vremuri de demult în această bisericuță se hrăneau cu ceea ce cultivau cu mâinile lor.
Biserica este de fapt un bolovan greu și voluminos din piatră, care a fost scobit pe dinăuntru cu dalta. Și în prezent se observă înăuntru urmele de daltă, care arată într-un anume fel și amintesc de o tehnică specială folosită în vremea dacilor.
Turiștii vin aici pentru a avea un moment de rugăciune și de reculegere. Locul a funcționat întotdeauna ca bisericuță creștină, mai ales de la începutul anului 1863. După această perioadă, aici a mai trăit un singur călugăr, care a fost găsit de Alexandru Odobescu în anul 1871. Acum locul este pustiu.
Cei care vin aici au spus că simt o anumită energie care probabil are legătură cu spiritul celor care au trăit cândva în acest loc și care probabil sunt îngropați în apropiere. Unii au senzația că aud clopotele acelea care anunță slujba de vecernie de seară.
Vezi aici un video cu Bisericuța Fundătura:
4. Alte așezări rupestre
Două așezări rupestre renumite sunt „Agatonul Vechi” și „Agatonul Nou”. Despre „Agatonul Vechi” numit și „Dărâmătura” se spune că este o ruină, în pădure.
„Agatonul Nou” este un schit rupestru care are un mic beci, care era folosit drept ascunzătoare în vremuri de demult. Este atestat documentar în secolul al XVI-lea și este denumit și „Schitul Sfântul Ioan Zlataus” sau „Schitul Ioan Gură de Aur”.
Crucea Spătarului
Aceasta este numită și „Crucea lui Agaton„. Conform unei legende, crucea a fost pusă aici de spătarul Cristea, boier din Țara Românească, care s-a ascuns în zonă de turci. El a urcat crucea pe vârful muntelui, în mijlocul pădurii, în semn de recunoștință, cu ajutorul a 12 perechi de bivoli.
Grota Fundul Peșterii
Aici se ajunge destul de repede de la „Chilia lui Dionisie”. Grota este destul de mică și are la intrare un grilaj de fier, prin care se poate observa interiorul ei. În ansamblul ei, grota este un monument istoric, de mare valoare între așezările rupestre. Se spune că a servit inițierii tinerilor care vroiau să devină luptători războinici.
Pereții prezintă diferite reprezentări arheologice interesante, care amintesc de vremurile de altădată: desene solare, vârfuri de lance și pumnale, vârfuri de sulițe, halebarde, desene, gravuri, diferite inscripții creștine și urme de pustnici și călugări. La Muzeul Chihlimbarului din Colți există o sală în care sunt prezentate lucruri deosebite despre „Grota Fundul Peșterii”.
S-ar putea să te intereseze și articolul despre: Peștera Ialomița din Bucegi.
