Intretinerea gradinii in care s-au plantat flori este foarte usoara si simpla. Ea se limiteaza la udat, prasit, plivit de buruieni iar la unele specii de plante, ajutarea cresterii cu ingrasaminte lichide. Udatul florilor nu se face prea des, insa se da apa multa, adica pamantul nu se stropeste putin pe deasupra, asa cum se face de obicei, ci in asa fel incat apa sa patrunda de la partea de sus devenita uscata pana la partea de jos inca umeda.
Prasitul. O lucrare principala in intretinerea florilor este prasitul, adica spargerea crustei care se formeaza la suprafata pamantului batatorit de ploi si udat si afanarea acestuia. Prin framantarea crustei solului se inlesneste patrunderea aerului, apei si caldurii la radacinile plantelor.
Ciupitul. Unele plante au nevoie de a fi ciupite, adica taiate putin la varful lor spre a se ramifica. Prin acest procedeu planta va creste ramificata, va forma mai multe flori deodata, avand astfel o infatisare mai frumoasa.
Taierea florilor trecute. Pe cand unele plante infloresc o singura data abundent si apoi mor, altele infloresc treptat, uneori neintrerupt pana aproape de caderea brumei. La categoria celor dintai nu se poate face nimic sau prea putin, spre a reactiona la a doua inflorire, pe cand la cele cu o inflorire treptata, se obtine prin tunderea florilor trecute, o noua inflorire bogata si de durata mult mai lunga.
Copilitul este operatia de inlaturare a lastarilor laterali care nu sunt capabili sa dea flori mari si frumoase. Copilitul trebuie sa se faca la vreme, adica atunci cand lastarii sunt cruzi ca sa nu se produca o rana prea mare. Suprimarea lastarilor se face prin rasucire sau ciupire cu unghia.
Tunsul plantelor se aplica la plantele din mozaicuri, pentru a nu da in floare si pentru a iesi in evidenta desenul mozaicului. Se mai tund, de asemenea, bordurile si gardurile vii.
Palisatul plantelor se face la cele cu tulpini inalte pe tutori bine infipti in pamant. Se mai paliseaza si plantele volubile.
Pentru intretinerea gradinii cu flori este necesara ingrasarea culturilor. La plantele care au nevoie de un pamant hranitor, se face ingrasarea culturilor in timpul perioadei de vegetatie, intrebuintand ingrasaminte sub forma lichida, mai rar sub alte forme. O regula generala in ceea ce priveste intrebuintarea ingrasamintelor la plantele anuale in timpul vegetatiei nu se poate stabili, caci pretentiile diferitelor specii sunt variate. Plantele cu o crestere inceata nu au nevoie de multe materii hranitoare, ca si cele cu crestere viguroasa. Acestea din urma, a caror inaltime poate atinge mai multi metri intr-un an, pentru a obtine plante frumoase si bine dezvoltate, au nevoie de a fi ajutate cu ingrasaminte lichide.
Ingrasamintele cu azot se intrebuinteaza pentru cresterea frunzelor si formarea mugurilor, intr-un cuvant, la cresterea viguroasa si sanatoasa a plantei, pe cand cele cu fosfor, pentru o inflorire bogata, colorit mai intens al florilor si la formarea semintelor. Cele cu potasiu se intrebuinteaza pentru formarea tesutului lemnos, ce da plantei o rezistenta cat mai buna. Plantele din familia leguminoaselor nu au nevoie de ingrasaminte azotoase, deoarece prin intrebuintarea lor cresc frunze multe si mari, in dauna infloririi.
Intretinerea gradinii se realizeaza cu ingrasaminte de provenienta organica si chimica. Toate se intrebuinteaza diluate cu multa apa si mai putin in stare solida si atunci imprastierea se face intr-un strat foarte subtire pe sol printre plante. Printre ingrasamintele organice cele mai intrebuintate sunt urina de grajd, balega de vite cornute, gunoiul de pasari, mai ales cel de porumbei, faina de oase, faina de carne si sangele vitelor.
Majoritatea acestor ingrasaminte raspandesc un miros neplacut si de aceea se evita cat mai mult intrebuintarea lor, fiind inlocuite cu cele chimice. Acestea fiind foarte concentrate, curate si fara miros, se intrebuinteaza in doze foarte slabe, de 4-5 g la litru de apa, aplicandu-se o data pe saptamana.
Ingrasamintele chimice intrebuintate in intretinerea gradinii sunt: superfosfatul, sarea potasica si azotatul de amoniu. Ele se intrebuinteaza cel mai rational dizolvate in apa, udand cu solutii de 4-5 g de ingrasamant chimic la un litru de apa. Mai concentrate sunt vatamatoare pentru unele specii. Pentru a preintampina o greseala in aceasta directie, mai prudent e sa se ude plantele cu o solutie de 1 g la litru de apa. Cu solutii asa de slabe se pot uda plantele aproape zilnic, mai ales cele din ghivece, pe cand cele mai concentrate, de 3-4 grame, se dau numai o data sau de doua ori pe saptamana.
In intretinerea gradinii, udatul plantelor in ronduri sau brazde de ingrasaminte se face pe timp noros sau seara, evitand timpul calduros cu soare. Dupa ce s-a dat ingrasamantul, se stropesc bine plantele cu apa curata, spre a spala partile atinse cu solutie. Daca se introduce ingrasamantul in pamant sub forma de pulbere prin prasila, se intrebuinteaza cel mult 50 g pe metru patrat in soluri neingrasate. Dupa imprastierea uniforma a ingrasamantului se uda patrunzator.
Protectia impotriva brumelor toamna tarziu se face in timpul noptii prin acoperirea rondurilor mai mici cu hartie sau panza, iar daca avem geamuri de rasadnita, se fac adaposturi demontabile deasupra brazdelor cu flori.
Intretinerea gradinii are in vedere si iernarea plantelor, care se face in functie de natura lor. Plantele care nu rezista la ger se scot si se pastreaza in incaperi ferite de inghet. In categoria aceasta se includ gherghinele, tuberozele, gladiolele. Plantele perene rezista foarte bine la ger, insa se pot acoperi cu frunze uscate, mranita, turba, nisip uscat. Aceasta acoperire se face dupa ce pamantul a inghetat, primavara materialul de protectie inlaturandu-se inainte de a intra plantele in vegetatie. Paralutele si panselele se pot acoperi peste iarna cu frunze uscate. Zapada asezata intr-un strat uniform este, de asemenea, un foarte bun material de protectie.