Gelozia la copii se manifesta deseori, deoarece copiii sunt oarecum egocentrici – insa niciodata mai intens decat atunci cand copilul afla ca va avea un frate/o sora, ca nu va mai fi singurul copil. Gelozia intre frati este una dintre provocarile cele mai dificile pentru parintii care aduc pe lume al doilea nascut.
Un nou bebelus in familie schimba multe si pentru primul nascut poate reprezenta o amenintare sau o schimbare nedorita – el nu si-a dorit aceasta si nu a avut nici un cuvant de spus! Trebuie sa stiti ca gelozia la copii in aceasta situatie si rivalitatea intre frati este absolut normala – ceea ce nu inseamna ca nu aveti cai de a incerca sa o evitati sau macar diminuati. Este o emotie normala, insa trebuie sa va implicati si sa ii aratati primului nascut ca nu are motive sa se simta amenintat.
Gelozia la copii cand apare un bebelus – cum se manifesta
Rivalitatea intre frati este mai mare in general atunci cand exista doi baieti sau doua fetite – poate si pentru ca parintii fac greseala de a ii da nou-nascutului obiectele, hainele si jucariile pe care le-a avut primul nascut… La fel, se manifesta mai intens atunci cand primul nascut are o varsta mica, sub 6-7 ani – dupa aceasta varsta, copilului ii este mai usor sa inteleaga si are alte ocupatii in afara familiei (odata cu gradinita si mai ales cu scoala, copilul nu mai este atat de legat de parinti, avand prieteni si alte interese, deci nu va mai fi atat de gelos).
Este important de stiut ca gelozia la copii, cand vorbim despre frati si nasterea unui bebe, este legata de concursul, de „lupta” pentru atentia si afectiunea parintilor – deci al doilea nascut se simte in pericol de a isi pierde locul privilegiat in familie, amenintare care se intensifica odata ce copilul vede cata atentie si timp si se acorda nou-nascutului. Copilul va simti nevoia sa isi recastige drepturile furate, privindu-si noul fratior/surioara ca pe un rival.
Cum reactioneaza copilul cand apare un nou bebe in familie, cum se manifesta gelozia la copii? In general, prin cai de a recastiga atentia parintilor. Care pot fi diverse – uneori, el regreseaza, devine mai nevoias, redevine dependent de parinti; des, copilul care a invatat, de exemplu, sa se imbrace si sa manance singur, odata cu aparitia unui frate, va regresa si va cere iarasi ajutorul parintilor.
Este ca si cum copilul a mers inapoi cu cateva luni, chiar ani si are iar nevoie de ajutorul parintilor – e o reactie normala prin care el isi cere drepturile, cere atentia pe care o merita – insa nu e o reactie constienta! Aceasta regresie poate fi comportamentala, emotionala si chiar intelectuala – copilul are dificultati cu sarcinile cognitive pe care le facea usor inainte.
O alta cale de a reactiona este agresivitatea pasiva sau activa. Agresivitate pasiva inseamna ca copilul se retrage in sine, nu mai comunica, este mereu nemultumit si nu doreste sa il vada pe noul bebelus. Se izoleaza si deseori refuza sa isi mai indeplineasca sarcinile. Agresivitatea activa este indreptata spre parinti – copilul devine obraznic cu parintii, incalca reguli, strica obiecte, refuza sa asculte.
Mai tarziu, agresivitatea poate fi indreptata spre frate/sora: ii ia jucariile, se cearta, refuza sa ajute, batjocoreste si chiar loveste (arunca cu obiecte, impinge, ciupeste etc.). Copilul mic, sub 3 ani, poate chiar sa muste sau ciupeasca pe nou-nascut – nu doreste sa ii cauzeze cu adevarat rau de obicei, insa e gelos. Copilul stie ca chiar si un comportament negativ atrage atentia parintilor si acesta poate fi modul sau de a-si comunica frustrarea.
Gelozia la copii – ce puteti face cand apare un nou bebe
Anuntati din timp copilul ca va avea un frate/o sora. Pregatiti-l din timp si spuneti-i ca in curand va avea companie. Nu il intrebati „ti-ai dori un frate/o sora”, pentru ca sunt sanse sa spuna „nu”, ceea ce va pune in dificultate. Insa cititi-i inainte diferite povesti frumoase despre frati, povestiti-i despre copilaria voastra impreuna cu fratii si dupa aceea, spuneti-i ca va avea si el un frate cu care sa se joace.
Incurajati copilul sa vorbeasca cu bebe din burtica. Explicati-i pe intelesul sau ca noul bebe creste incet in burtica, cum a facut si el. Lasati-l sa simta cand bebe loveste si spuneti-i sa ii vorbeasca, sa ii citeasca povestile lui preferate.
Implicati-l de la inceput! Foarte important – implicati-l pe primul nascut in toate pregatirile, faceti-l parte in toata schimbarea. Nu il lasati sa se simta exclus. Cereti-i parerea despre numele bebelusului; implicati-l in amenajarea camerei; spuneti-i sa isi aminteasca ce jucarii a avut el cand era bebe si sa faca o lista cu ce i-ar trebui fratelui/surorii sale. Cand cumparati jucarii sau obiecte pentru nou-nascut, luati-l la cumparaturi, cereti-i sfatul si eventual cumparati-i si lui o noua jucarie!
Nu luati nici o jucarie de-a copilului veche, chiar daca nu se mai joaca cu ea, sa i-o oferiti nou-nascutului! Este o greseala mare care naste gelozia la copii; e bine doar daca el vrea sa ii ofere fratelui o veche jucarie, daca nu, niciodata nu i-o luati – este a lui si numai a lui (pentru copil, ce este al lui este o parte din sine). La fel, nu folositi vechile hainute ale copilului pentru nou-nascut, nici obiecte care au fost importante, cum ar fi caruselul sau paturica sa!
La nastere. Dupa ce s-a nascut bebelusul, lasati copilul sa va viziteze in spital, sa isi vada fratele/sora. Faceti o sarbatoare din asta, faceti poze cu bebelusul si primul nascut, daca este destul de mare, lasati-l sa il tina o clipa in brate. Nu faceti nici un fel de comparatie, pozitiva sau negativa: „tu erai mai mare cand te-ai nascut”, „tu plangeai mai mult” etc.. Comparatiile de orice fel sunt primul pas spre rivalitate! Cand ajungeti acasa cu nou-nascutul, ii puteti oferi copilului mai mare o jucarie, ca un dar de sarbatoare…
Implicati copilul in ingrijrea nou-nascutului. Asta il ajuta sa se simta important, sa se simta cel mare! Spuneti-i ca o perioada, micutul va avea nevoie de multa grija si ca aveti nevoie de ajutorul sau! Este mult mai bine asa decat sa va vada mereu in jurul bebelusului si el sa nu aiba ce face! Cereti-i sa faca mici sarcini: sa aduca obiectele necesare la baie, la schimbat scutece, sa ii citeasca sau cante micutului. Faceti-l sa creada ca are un rol important in familie si ca bebelusul depinde si de el: spuneti-i, de exemplu, ca bebe prefera sa il auda pe el cantand, ca numai la el zambeste mai mult etc.! Daca insa refuza sa se implice, daca nu vrea sa fie in preajma nou-nascutului, nu insistati si lasati-l sa accepte situatia.
Nu aratati ca preferati micutul si nu uitati ca si primul nascut are nevoie de voi! Este dificil, mai ales pentru ca un nou-nascut cere atat de multa atentie constant, insa incercati sa nu uitati ca si copilul mai mare are nevoie de parintii sai. Nu uitati sa vorbiti cu el, sa il alintati si sa ii aratati afectiune si mai ales sa respectati micile obiceiuri, ritualuri, rutina de zi cu zi: ce faceti dimineata, ce faceti inainte de culcare (cand bebe doarme, dedicati cate o ora primului nascut). Oricat de greu este, e important sa ii aratati ca schimbarea nu este chiar asa de mare si sa dedicati timp pentru el.
Cand aveti cum, lasati bebelusul in grija bunicilor si petreceti o zi in oras cu primul nascut. Si chiar cand copilul se poarta obraznic, amintiti-va ca este o manifestare a geloziei la copii – deci nu il pedepsiti aspru si incercati sa discutati cu el (invatati ascultarea activa). Tineti minte: gelozia la copii se naste deoarece copilul pierde din: atentia si afectiunea parentala; viata sa obisnuita, cu toate ritualurile; si obiectele lui personale, care trebuie sa ramana ale lui.
Admirati copilul pentru maturitatea sa. Oricand va ajuta sau are grija de frate/sora, admirati-l pentru maturitatea lui. Daca regreseaza si merge inapoi, nu il faceti sa se simta prost, insa incercati sa il stimulati tocmai cerandu-i ajutorul, spunandu-i ca el este mare si aveti nevoie de el!
Daca este agresiv? Uneori, mai ales daca primul nascut are sub 4-5 ani, poate adopta unele comportamente agresive: il poate ciupi, musca sau poate arunca cu obiecte in nou-nascut. Cand face asta, important este sa NU ii acordati atentie, nici macar sa il certati: asta doreste, atentie, chiar daca negativa! In schimb, acordati atentie bebelusului. Daca observati asemenea comportamente, va trebui totusi sa vorbiti cu copilul dupa ce va ingrijiti de bebe – ii spuneti ca stiti ca bebelusul poate fi enervant, insa a il lovi este gresit pentru ca il raneste. Nu faceti copilul „obraznic”, ci spuneti-i ca face rau micutului. Cand se repeta, treceti la pedepse, insa incercati si sa discutati cu el. Aveti grija ca bebelusul sa nu fie singur cu fratele/sora sa, insa fara a-i arata copilului mai mare ca nu aveti incredere in el!
