Află cum se desfășura căsătoria și nunta în societatea arhaică?

0
840
Casatoria in societati arhaice
Casatoria in societati arhaice

Căsătoria poligamă sau monogamă era o necesitate pentru reglarea relațiilor și evitarea luptelor între membrii societăților arhaice. În timp, căsătoria monogamă câștigă teren, bărbatul dorind să fie sigur de paternitate, femeia dorind să fie sigură că tatăl o va proteja pe ea și copiii săi.

Dar felul în care erau realizate căsătoriile nu se aseamănă deloc cu ceea ce se întâmplă astăzi. Trebuie totuși să ne amintim că în societatea arhaică lucrurile practice erau cele mai importante, omul de atunci neavând timp să scrie poezii romantice…

Căsătoria și nunta în societatea arhaică:

Alegerea soțului sau a soției și curtarea. Practic, alegerea soțului sau a soției nu era a ta – familiile încheiau contracte de alianță între triburi și uneori se știa cu cine te vei căsători încă de când te nășteai. Regulile importante ce trebuiau urmate erau cea a exogamiei – căsătorii între membrii din triburi diferite, sau a endogamiei – căsătorii între membrii aceluiași trib. Se avea mare grijă la tabu-ul incestului: erau interzise căsătorii între rude de grad I, uneori chiar de gradul II.

Cât despre curtarea soției, de multe ori ritualul era simplu: mireasa este furată (uneori chiar furată de la triburi inamice, alteori doar sub formă ritualistică). Totuși, tinerii se străduiau să fie cât mai atractivi pentru cei de sex opus, prin intermediul bijuteriilor, tatuajelor, piercingurilor și chiar mutilărilor corpului (ca un singur exemplu, într-un trib femeile care își ascuțeau dinții cu o pilă așa încât să semene cu dinții de rechin erau cele atractive).

Soția era des cumpărată, prin aceasta realizându-se și o alianță între familii; dacă ea se dovedea a fi sterilă, soțul își cerea plata înapoi sau cerea o altă femeie de la familia sa, copiii fiind scopul prim al căsătoriei. De multe ori, familiile făceau schimb de daruri în loc de plata miresei, aceasta întărind alianța dintre ele.

Pregătirea pentru căsătorie. La pubertate, membrii triburilor trebuiau să treacă prin ritualuri de inițiere, de abia apoi fiind considerați adulți și apți de căsătorie. Fetele erau des strânse într-o colibă și învățate despre ce înseamnă relațiile și sarcina, învățate cum să țină casa și să satisfacă bărbatul. Băieții aveau parte de un tratament ceva mai dur – trebuia să dovedești că ești puternic, fizic și psihic, să arăți forță, de aceea treceai prin ritualuri crude de inițiere, ce implicau suferințe fizice și izolare. De abia apoi meritai să fii soțul unei femei.

Nunta era deseori un ceremonial magico-religios, o zeitate fiind aleasă pentru a proteja tinerii căsătoriți și viitorii copii. Înainte de nuntă, mirii erau gătiți, pictați și ornamentați, apoi se organiza o masă în comun și uneori un dans tribal. Aceasta constituia încheierea căsătoriei. Masa în comun însemna că cei doi au devenit soț și soție. Au existat și alte ritualuri de căsătorie mai izolate, precum dezvirginarea miresei de către șaman sau de către un bărbat din alt trib înainte de căsătorie (pentru ca ea să devină femeie) sau consumarea nopții nunții în prezența famiilor și a preotului magician (tinerii copulau în timp ce familiile asistau la consumarea căsniciei).

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ