O relatie de cuplu abuziva nu implica intotdeauna violenta fizica – cateodata este „doar” vorba despre violenta simbolica, mai exact, despre control, manipulare, presiune, abuzare de dragostea partenerului de cuplu. Va prezentam povestea unei tinere femei care a trait ani alaturi de un iubit abuziv si care a reusit cu greu sa scape din aceasta capcana.
Cum am scapat dintr-o relatie de cuplu abuziva
V-am trimis povestea mea deoarece am vazut ca si altii au relatat propriile lor experiente, bune si rele, despre relatii de cuplu si chiar am citit si despre gelozie si alte probleme (a propos, sper ca imi veti corecta scaparile, nu sunt scriitor!). Am ales sa va povestesc cum am reusit sa scap dintr-o relatie abuziva tocmai pentru ca este atat de dificil sa realizezi ca partenerul te trateaza inacceptabil si este cu atat mai dificil sa te desprinzi, sa pleci.
De fapt, eu nici nu am stiut de la inceput ca ma aflu intr-o relatie abuziva de cuplu!! Nu imi placea cum se purta iubitul meu cu mine, insa ii gaseam mii si mii de scuze. Si pentru ca nu m-a lovit (inca), am considerat doar ca am o relatie cu un om ceva mai dificil…
Ma uimeste ca, odata ce am citit despre abuz si relatii abuzive, de fapt recunosc toate „semnele”, am trecut cu iubitul meu prin toate (aproape). Si am suportat aproape doi ani de zile sa ma trateze asa, pentru ca il iubeam.
La inceput, el mi-a zis ca nu a mai iubit o fata niciodata asa cum ma iubeste pe mine si ca ma vrea doar a lui. Suna frumos – dar dupa cum s-a dovedit, vorbea foarte serios cand zicea ca vrea sa fiu doar a lui. S-a purtat exact de parca as fi fost jucaria lui preferata si eu am acceptat.
Faptul ca privea relatia noastra de cuplu intr-un mod cat se poate de serios si faptul ca spunea ca sunt singura pe care a iubit-o asa mi s-a parut frumos si magulitor o perioada. Stiti, deja avusesem o relatie cu un tanar barbat care s-a dovedit imatur si fricos (nu a vrut sa trecem la o relatie cu adevarat serioasa). Acum imi era clar ca noul meu iubit este cat se poate de serios si nu ii va fi deloc frica sa avanseze in relatie. Dimpotriva, a vrut sa ducem mai departe relatia noastra, sa ne mutam impreuna destul de rapid.
Cand mi-am dat seama ca ma aflu intr-o relatie abuziva? Mult prea tarziu. Ochii nu mi s-au deschis multa vreme. Gelozia sa mi se parea doar un mic defect si faceam tot ce imi statea in putinta sa nu il starnesc, deoarece stiam ca daca se enerveaza se poarta foarte urat, tipa, injura, arunca cu lucruri (avusese cateva astfel de crize).
Incetul cu incetul, iubitul meu a reusit intr-un fel sa ma lege de el purtandu-se in mod abuziv. M-a facut sa ma indepartez de prietenii mei si m-a facut sa imi pierd orice incredere in mine, m-a facut sa simt ca fara el, eu nu insemn nimic, ca fara el, eu nu m-as descurca. Pentru ca era gelos, i-am permis sa imi stie parolele si sa imi verifice daca voia telefonul si conturile. Asta am lasat-o de la mine, doar ca sa evit o criza urata de gelozie.
Apoi am acceptat sa ma vad mai rar cu prietenii si atunci cand ma vad, sa respect ora de venire – daca nu ii ziceam cu cine, unde merg si la cat ma intorc, se enerva si incepea cu tipetele. Si eu chiar ajunsesem sa ma simt vinovata ca il faceam pe el nervos, ca il infuriam! De iesit seara, el voia sa ma insoteasca mereu, imi zicea ca asa este normal, ca o tanara care are iubit nu trebuie sa iasa singura prin baruri. Si am acceptat si asta, chiar a inceput sa mi se para normal ca el sa ma insoteasca peste tot.
Va inchipuiti ca am inceput sa ies din ce in ce mai rar cu prietenii mei, care nu il aveau deloc la inima pe iubitul meu. Ei imi zisesera de la inceput ca nu e bun pentru mine, insa eu il iubeam asa cum era. Nici el nu ii placea pe prietenii mei, ii critica constant si asa m-a convins sa ma indepartez de ei mult timp.
Ma iubea, zicea ca ma vrea, zicea ca nu a simtit pentru nimeni ce simte pentru mine si totusi nu se oprea din critici, jigniri la adresa mea. Am citit si stiu acum ca asa functioneaza relatiile abuzive: partenerul abuziv il doboara la pamant pe cel slab, il face dependent si vulnerabil. Asa a reusit si iubitul meu: nu mai aveam pic de incredere in mine si mi se parea ca am nevoie de iubitul meu, ca daca el m-ar parasi, nu as putea fara el!
Avea pretentii mari de la mine, sa vorbesc „corect” si inteligent in public, sa arat impecabil; si oricat ma straduiam (ma aranjam continuu si chiar citeam articole ca sa am subiecte de conversatie!), el niciodata nu era multumit. Mereu gasea un mod sa ma faca sa ma simt inferioara lui si chiar incapabila. Sa ma simt ca si cum EU nu sunt destul de buna pentru EL! Daca nu ma critica nervos, atunci radea de mine si facea glumite despre cat de prostuta sunt eu.
Aceasta este capcana relatiilor abuzive: iti pierzi increderea in tine, ajungi sa fii convins ca nu esti bun de nimic, ca esti norocos sa ai iubitul pe care il ai, sa crezi ca esti norocos ca te iubeste asa cum esti tu, cu atatea defecte. Ajunsesem sa cred ca el e mai bun si mai important decat mine si ca el are dreptate, nu eu.
Pentru ca era agresiv verbal, tipa, injura, ameninta si uneori, daca era foarte nervos, se apuca sa arunce cu lucruri, eu ma feream cuminte sa il enervez. Faceam ce voia el, nu il contraziceam, nu incercam sa facem si ce vreau eu. De fapt, nu prea mai faceam mai nimic din ceea ce voiam eu! Ma concentram sa ii fiu lui pe plac si sa evit o criza. Nu il refuzam niciodata in nici o situatie, stiti probabil la ce ma refer. Practic, desi nu ma violenta direct, ma obliga cumva sa fac ce vrea, fara nazuri.
Cand mi-am dat seama ca e o relatie de cuplu abuziva, nociva? Cand m-a lovit prima data. Fara ca eu sa fac ceva, caci aveam mereu grija sa nu il enervez si sa nu il nemultumesc, intr-o seara a inceput sa ma acuze ca eu nu-l iubesc asa cum el ma iubeste pe mine si ca l-as fi inselat! O gluma: cum sa il insel, daca el imi stia fiecare miscare? Cred ca era paranoic! Si m-a lovit, ceea ce pana si el a regretat apoi. Insa eu, oricat de oribil suna, m-am bucurat ca a facut asta. Pentru ca atunci m-am trezit de tot si mi-am dat seama ca trebuie sa scap din aceasta relatie. Nu a fost usor, insa m-am desprins de el si am scapat.
Morala povestii mele: nu lasati niciodata un iubit sau o iubita sa va convinga ca nu sunteti buni de nimic, sa va faca slabi si sa va controleze intreaga viata! Nu lasati pe nimeni sa profite de voi si sa va foloseasca!
