Ce înseamnă să ai un copil dependent emoțional de părinți și cum evităm acest lucru

0
1967

Copil dependent emotionalCe inseamna un copil dependent emotional de parinti? Este un copil care are permanent nevoie de afectiune, de atentie, de reasigurare, de protectie, care doreste sa fie rasfatat si protejat mereu, care cere ajutorul parintilor oricand se confrunta cu o mica dificultate…

Pana in jur de 4 ani, acesta este orice copil! Insa dupa aceasta varsta, uneori chiar inainte, copilul normal incepe sa fie oarecum independent – sa doreasca sa indeplineasca singur anumite sarcini si sa isi afirme personalitatea. Apoi, pe masura ce creste, este la fel de normal ca micutul sa caute compania covarstnicilor, iar la pubertate, sa se indeparteze oarecum de parinti si sa isi afirme propriul eu! Insa ce ne facem cand un copil de 12 ani inca depinde total de parinti, cand nu a invatat sa se descurce singur? Cand cauta mereu sfaturi, cand nu poate lua o decizie singur si nu se poate descurca fara sa fuga la parinti?

Unii parinti se simt fericiti ca copilul, chiar la adolescenta, inca este legat afectiv de ei, inca le cere sprijinul si inca le prefera compania: “mai bine sa stea cu mine, acasa, decat afara unde poate fi in pericol”! Insa o asemenea dezvoltare nu este normala – arata un copil dependent emotional. In cazurile in care copilul nu se poate descurca singur si separa simbolic de parinti prin afirmarea personalitatii, el poate ajunge un adult asocial – care nu se poate integra si care, poate, la 40 de ani, inca locuieste cu parintii…sau un adult dependent.

Ce inseamna un copil dependent emotional:

  • Nu se descurca singur. Un copil dependent emotional nu poate sau nu doreste sa se descurce singur in orice situatie! El doreste ca mama sa il imbrace, sa il spele, sa il hraneasca – chiar daca e la varsta la care o poate face singur. El cere sprijin in orice sarcini, chiar daca sunt usoare. El nu face fata provocarilor, in special in mediul scolar sau la gradinita – vine plangand cand un alt copil e rau, cerand ca mama sa faca dreptate. El doreste sa fie permanent ingrijit si protejat, fiindu-i teama sa fie singur. De aceea, un parinte bun il invata timpuriu sa se descurce singur, sa indeplineasca sarcini diferite pe cont propriu si nu il sufoca cu atentie. Chiar daca copilul este frustrat ca nu poate face ceva, nu o face in locul sau. A-l sprijini nu este egal cu a ii face tu treaba! Baietii tind sa dezvolte o legatura prea stransa cu parintii – de obicei cu mama, poate pentru ca in grupurile de baieti, competitia este mai mare, provocarile mai dificile si impunerea mai grea. Sau poate pentru ca se dezvolta emotional mai lent si le este greu sa se desprinda.
  • Nevoia crescuta de afectiune. Un copil dependent emotional cere afectiune si reasigurare sentimentala. El pare nevoias si temator, se supara oricand il ignori putin. Are o nevoie crescuta de atentie si afectiune, chiar la varste mari, deoarece nu este capabil sa gaseasca alte surse de afectiune – prieteni de varsta sa. Multi ajung adulti dependenti in relatiile de cuplu – se leaga emotional de partener, inlocuindu-l pe acesta cu parintele si cerand constant atentie si reasigurare. Insecuritatea emotionala provine din teama si din anxietatea, rezistenta la schimbare. Copilasii care sunt sufocati de iubire si atentie, dar cresc si observa ca situatia s-a schimbat, ca nu mai obtin la fel de multa afectiune, dezvolta aceasta insecuritate. Atunci cand un copil isi petrece mare parte din copilaria timpurie cu unul din parinti si nu se integreaza in alte grupuri – de covarstnici – el va intampina dificultati in separarea practica si simbolica de acest parinte si in adaptarea la social. Nu iti sufoca copilul si nu il tine mereu langa tine!
  • Increderea in sine. Copilul dependent nu poate sau nu vrea sa ia singur decizii si merge in cautarea de sfaturi la parinti – iar apoi, adultul isi gaseste un alt reper, de obicei in persoana partenerului de cuplu. Aceasta se intampla pentru ca nu sunt de timpuriu incurajati sa se descurce, sa rezolve problme, sa iasa singuri din dificultati. Nu poti si nu trebuie sa iti ajuti mereu copilul cand are o problema – de exemplu, cand se cearta cu un alt copil sau cand nu stie sa isi faca tema! Sprijina-l, apreciaza-l, insa spune-i ca e nevoie sa invete sa se descurce si singur. Daca nu, faptul ca va merge mereu in cautare de ajutor il va face cu timpul sa se simta nesigur, neputincios, temator, sa creada ca nu se poate baza pe propriile puteri. Va avea o incredere scazuta in sine, va avea o personalitate slaba si influentabila, in cautare mereu de un reper, de o persoana puternica de care sa se lege.
Citește și:  Vitaminele și sănătatea copilului tău - vezi cât de benefice sunt și când pot deveni periculoase

Dependenta si insecuritateInsa nu numai o legatura prea stransa si sufocarea copilului cu atentie duc la dependenta emotionala. Extrema este la fel de valabila – un copil niciodata sustinut, incurajat, apreciat si iubit de parinti, care se confrunta cu indiferenta acestora, poate ajunge un adult in cautare de un substitut de parinte, de un reper, o baza stabila in viata sa.

Copilul dependent emotional – cum eviti:

  • Incurajeaza-i independenta! Fereste-te sa fii tipul de parinte mereu in alerta, mereu temator, care sare sa isi sustina si ajute copilul mereu! Face primii pasi? Nu sari sa il sprijini constant de frica sa nu cada! Vrea sa manance singur? Lasa-l – chiar incurajeaza-l! Pas cu pas, lauda-l si protejeaza-l de la distanta atunci cand copilul devine mai independent si se afirma. Protectia se face prin securizarea casei, lasandu-l sa se dezvolte intr-un mediu sigur.
  • Timp fara tine. Chiar cat este mic, invata-l sa isi petreaca timpul uneori si fara tine. Spune-i ca este in completa siguranta si ca va revedeti seara, pentru a elimina teama si du-l la bunici, la alte rude, unde sa isi petreaca timpul cu alte persoane.
  • Socializare de la varste mici. Nu il tine pe copil legat de tine. Permite-i sa petreaca timp cu alti copii, sa se integreze in grupuri de joaca si sa isi petreaca timpul placut si cu alte persoane! Dupa 4 ani, organizeaza ore de joaca in grup, mergi cu el in parc si lasa-l sa se joace cu alti copii si cauta eventual cursuri speciale pentru copii – in functie si de interesele sale.
  • Sarcini. Incurajeaza-l sa faca singur sarcinile esentiale de la varsta la care o poate face: imbracat, spalat, hranit. Apoi, pe masura ce creste, ofera-i si alte sarcini pentru a ii crea responsabilitate: sa faca curat in camera sa singur, sa spele tacamurile folosite de el, sa duca gunoiul. Lasa-l sa se descurce singur si sa stie sa faca treaba.
  • La scoala. Ti se pare ca este mai retras la scoala, ca nu isi face prieteni? Vorbeste cu el despre aceasta problema. Incurajeaza-l sa isi gaseasca activitati extrascolare in care sa se integreze in grupuri. Desi iti este teama, incurajeaza-l sa plece in tabere in vacante.
  • Retine: a fi parinte bun inseamna a-i asigura stabilitate si echilibru psihologic si aceasta se poate doar prin incurajarea independentei si afirmarii propriului eu.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.