Copiii spun lucruri iritante uneori, inca de la varste fragede, cand invata faptul ca un cuvant are o putere mare, dand nastere la reactii diverse; cum pot raspunde parintii la replicile iritante ale copilului mic? Desi tentant, regula cea mai importanta este: nu va aratati iritarea si nu-i raspundeti tot ca un copil, intrand intr-o lupta cu cel mic!
Din momentul in care isi dezvolta limbajul, de la 2-3 ani incolo, copilul mic va invata ca ii poate influenta pe ceilalti prin cuvintele sale, de aceea va rosti uneori unele cuvinte iritante, altele chiar dureroase, cautand o anume reactie de la parinti. Alteori insa, copilul mic isi exprima pur si simplu frustrarea si furia prin cuvinte ce au insa darul de a ii scoate din sarite pe parinti…
„Vreau asta acum”!
Cuvintele in sine nu ar fi iritante pentru un parinte, daca nu s-ar repeta la nesfarsit, pe un ton plangacios sau furios… Si din pacate, cand ii raspundeti copilului cu calm, explicandu-i de ce nu poate avea acum ceea ce vrea, nu auziti decat: „vreau acum, vreau acum”! Prima si cea mai importanta regula: nu cedati la aceste „vreau acum” – spuneti-i cat de ferm puteti „nu” si fie ignorati copilul, dandu-i de inteles ca cuvintele sale nu va vor convinge, fie incercati sa-i abateti atentia spre altceva.
„Da’ de ce”?!
Fiecare parinte este iritat de aceste „de ce”-uri ale copilului mic si este atat de tentant sa raspunzi doar „pentru ca asa am spus eu”! Ceea ce nu va naste decat inca un „da’ de ce?” sau chiar o adevarata criza de nervi la copil… Cum ii puteti raspunde: incercand un mic exercitiu de ascultare activa, exprimand ceea ce simte copilul: „inteleg ca acum ti se pare nedrept/greu sa faci ce iti cer”, intrebandu-l ce ar vrea sa se schimbe, apoi explicandu-i ca fiecare are si responsabilitati neplacute pe care le indeplineste.
„E a mea”
Copilul mic trece printr-o faza in care vrea cam orice vede, chiar obiecte ce nu ar avea nici o atractie logica pentru el – poate lua o rochie a mamei sale tipand „e a mea”; poate lua o cutie; o decoratiune; o veche jucarie; o ustensila de bucatarie… Cam orice, iar a-i raspunde doar „nu, e a mea” nu este chiar cel mai buna reactie. Ce se poate face? Daca obiectul pe care-l ia copilul apartine altcuiva, explicati-i aceasta si intrebati-l cum s-ar simti el daca i-ati lua o jucarie de-a sa; daca este un obiect de prin casa care nu-i e potrivit, luati-l ferm, spunandu-i pur si simplu „nu”.
„Nu vreau, ce-o sa-mi faci? N-ai ce sa-mi faci”
Printre cele mai iritante cuvinte spuse de catre copilul mic – iar raspunsul tentant ar fi o amenintare de orice fel „te trimit in camera ta”, „nu-ti mai dau voie la TV” etc.. Insa uneori aceste amenintari provoaca un copil sa va sfideze si mai mult, asadar poate fi util sa incercati sa aflati motivul pentru care refuza sa va asculte; cel mai des, copilul mic vrea doar sa simta ca are putina putere, ca are si el un cuvant de spus. De aceea, puteti sa ii oferiti optiuni: „vrei sa … sau vrei sa…?”.
„Eu nu primesc niciodata nimic!”
Cuvinte iritante pentru parintii care fac atat pentru copil, insa el tot nu este multumit, vrand mai mult si mai mult… Incercati, in loc sa ii spuneti cate a primit si cate are, sa aflati daca exista de fapt un alt motiv pentru care copilul este suparat pe voi. Daca se plange sau tipa furios ca nu primeste nimic, emotiile sale pot proveni din sentimentul ca este ignorat sau nebagat in seama, nu doar din simplul fapt ca i-ati refuzat ceva.
„Nu-i corect!”
Copilul mic va tipa ca nimic nu este corect, daca nu-i convine. Ora de culcare, programul de TV, mancarea oferita, mersul la gradinita, jucariile pe care (nu) le are – nimic nu-i corect daca nu-i place! Cum pot raspunde parintii la aceste cuvinte iritante: tot prin exercitii de ascultare activa; ce vrea copilul sa transmita prin acest „nu-i corect”? Frustrare – de aceea, poate fi util sa ii spuneti: „vad ca esti suparat acum si imi pare rau; dar astea-s regulile si toti traim cu reguli pe care le respectam, chiar si eu; nici mie nu-mi place sa…”.
„Ma plictisesc, hai sa facem ceva!”
Parintele ocupat cu treburile de zi cu zi poate fi extrem de iritat auzindu-si copilul plangandu-se de plictiseala – mai ca ai dori sa-l pui la treaba, sa nu se mai plictiseasca atat! Parintele trebuie insa sa ii ofere copilului mic activitati care sa-l mentina ocupat – fizic sau intelectual, evitand plictiseala, care poate duce la ore intregi de uitat la TV; mai mult, oferiti-i activitati pe care sa le faca pe cont propriu, fara a fi nevoiti sa stati clipa de clipa alaturi de el, invatandu-l sa isi tina singur de urat, fara sa tipe imediat ce nu are ce sa faca.
„Vreau ca tanti X sa fie mamica mea!”/ „Tati de ce nu e ca taticul lui Y?”/ „Esti rau, nu te mai plac”
Si alte cuvinte iritante (si des, dureroase) pe care copilul mic le spune parintilor sai. Din nou, importante nu sunt cuvintele in sine – ci ce emotii ale copilului transmit acestea. De aceea, un parinte trebuie sa incerce sa nu se lase prea afectat de aceste replici iritante, ci sa caute radacina lor – copilul este furios, frustrat sau trist si rabufneste (nu inseamna ca chiar crede ceea ce zice). Abtineti-va de la raspunsuri de copil: „nici eu nu te plac deloc daca te porti asa”, „si eu vreau alt copil” etc.! Spuneti-i doar ca aceste cuvinte va fac sa va simtiti tristi si ca trebuie sa se gandeasca singur la ce a zis, sa se calmeze si sa vorbeasca calm dupa aceea cu voi.
„Ce batran esti!”/ „Ce gras esti”
Si alte observatii cam iritante ale copilului mic; el spune ce vede cu naivitate, nestiind inca sa isi controleze gandurile si regulile bunelor maniere. Copilul mic nu vrea deloc sa jigneasca cand scoate asemenea remarci, el spune doar ceea ce observa. Puteti sa ii spuneti calm ca unele cuvinte fac oamenii sa se simta rau („tu cum te-ai simti sa auzi asta?”), de aceea cand ne vin astfel de cuvinte in minte, este mai bine sa nu le rostim.
