Dragostea nu prea dorește să țină cont de teoriile psihologilor și sociologilor; nu există reguli care controlează atracția. Și totuși, care dintre cele două afirmații: „contrariile se atrag” sau „cine se aseamănă se adună” are o bază reală?
Poți spune că ambele sunt clișee și că nu contează aceste aspecte când vine vorba despre atracție și dragoste. Nu este întocmai așa: în special dacă am urmări istoria de relații a unui individ, se recunoaște cu ușurință un anume pattern. La fel, se poate spune dacă diferențele sau, dimpotrivă, similaritățile joacă sau nu un rol în nașterea atracției și a dragostei.
Cine se aseamănă se adună sau contrariile se atrag?
În pofida a ceea ce ai putea crede, toate studiile arată un fapt clar: persoanele sunt atrase și își doresc relații cu cei care le seamănă, cu cei cu similarități. De la mediul social, la domeniul de activitate, la vârstă, religie, etnie, la interese și trăsături și până la aspectul fizic. Interesant este că până și când vine vorba de aspect, persoana tinde să fie atrasă și să își dorească o relație cu persoane pe care le evaluează ca similare: de exemplu, dacă tu îți dai nota 7 ca aspect fizic, vei înclina spre persoane cărora le dai tot 7, poate un 8…
Deși ideea contrariilor care se atrag, care dau naștere la flacăra pasiunii nu este greșită, totuși similaritățile câștigă în atracția pe care o simți față de oameni, în oricare tip de relații. Toți spunem că diversitatea este bună și că vrem să întâlnim persoane diferite, totuși nu prea o facem. De ce? Ne supunem legii atracției pe bază de similaritate.
Un experiment a arătat acest fapt: se organizează o petrecere cu invitați din medii cât mai diferite (manageri, avocați, contabili, profesori). Fiecare declară că este încântat că va avea șansa să cunoască oameni noi, diferiți, care se ocupă cu altele. Dar ce se întâmplă în timpul petrecerii? Toți își găsesc parteneri de discuție din mediul lor, fiind atrași de familiar, nu de diferit.
Se pare că relațiile care durează sunt întocmai cele în care partenerii au un fond comun și prezintă similarități. Poate că nu sună interesant și pasional, dar așa merg lucrurile. În caz contrar, diferențele prea mari ce duc la extreme nasc ideea: „nu mă înțelege”, nasc conflicte. Există bineînțeles relații în care partenerii sunt diferiți, însă nu până la a fi la extreme (în plus, nu se poate omite faptul că în decursul unei relații, partenerii ajung să semene ca efect al interacțiunii).
Ca un mic joc de imaginație: care dintre următoarele cupluri are mai multe șanse să fie fericit și de durată? Cuplu numărul unu: el – 52 de ani, catolic, pictor, divorțat cu doi copii, visând la o casă la țară; ea – 29 de ani, ateu, programator, pasionată de tot ce înseamnă modernitate și tehonologie. Și cuplul numărul doi: ambii – 30-35 de ani, catolici dar nu practicanți, profesori (el – literatură, ea – filosofie), pasionați ambii de călătorii și excursii montane…
Există vreun dezavantaj al faptului că cine se aseamănă se adună?
Da – când observi că sunteți prea asemănători, prea la fel, poate să apară plictiseala; mai mult, dacă nu te placi prea mult pe tine însăți, apare iritarea. Poate să apară chiar competiția. Si să nu uităm, dacă ambii parteneri au aceleași interese, atunci de unde apare varietatea? Diversitatea, diferențele pot fi un lucru bun pentru relație, căci din diferențe persoana găsește lucruri noi. Este mai confortabil și mai ușor să fii atras și să alegi un partener de relație similar, însă poate fi mai satisfăcător să alegi unul diferit!
Așadar, contrariile nu se atrag? Câteodată – totul depinde de ceea ce caută persoana și de tipul de atracție. Deoarece atunci când caută un potențial partener de relație, când dorește implicare, va fi atras de similaritate. Dimpotrivă, când caută aventură, pasiune, înclină spre persoane noi, diferite, care o incită.
Atracția sexuală se naște din noutate și diferență – de câte ori infidelitatea nu are ca motiv nevoia de ceva nou, diferit? Însă atracția generală, care include și alți factori, se naște din similaritate. Nu este o regulă universală, însă este fără îndoială un mecanism real. În orice colț al lumii, în orice societate, oamenii vor fi atrași întotdeauna de cei la care regăsesc ceva cunoscut, ceva familiar, ceva asemănător. De ce? Confortul emoțional: pe când o persoană opusă, complet diferită și greu de înțeles poate părea inabordabilă, inaccesibilă, o persoană în care se regăsesc aspecte familiare și similare oferă confort și siguranță mai mare.
Poate că este vorba și despre o picătură de narcisism: suntem atrași de similarități, de asemănări pentru că nici o persoană nu pare mai atrăgătoare ca cea care este ca noi! Tocmai de aceea persoanele care nu se plac pe sine, cu complexe de inferioritate, nu vor respecta mereu legea atracției pe bază de similaritate, căci vor respinge pe cel care la amintește de sine.
