Deseori copiii devin frustrați când nu obțin ceea ce își doresc, sau nu stăpânesc anumite abilități pe care le exersează, iar asta îi face să aibă un comportament dificil, greu de suportat. Unii dintre ei pot fi văzuți și pe stradă că au accese de furie față de părinți, din cauza faptul că nu obțin ceea ce vor în momentul respectiv. Crizele de frustrare și de furie sunt de înțeles la copii, dar uneori pot fi destul de chinuitoare și greu de gestionat, mai ales dacă acel copil este încăpățânat, țipă și gesticulează nervos.
Cum îți ajuți copilul frustrat să depășească sentimentele negative?
În general, pentru părinți, este destul de jenant să aibă un copil frustrat și plin de furie, mai ales când ei se află în locuri publice, în parc ori la supermarket. Acest lucru poate afecta și pe părinți foarte mult, mai ales dacă nu știu ce să-i mai spună pentru a-l calma, sau nu reușesc să gestioneze situația.
Fiecare copil are personalitatea sa și uneori se manifestă nervos, are crize de furie, care pot să apară încă de la vârstă fragedă, chiar de la 2 ani. Asta arată că el a intrat într-o etapă în care alege să-și ignore părinții și să nu le mai asculte indicațiile. El aude și înțelege ceea ce i se spune, însă vrea să decidă singur și să facă ceea ce-i place. Doza de încăpățânare poate fi destul de mare în unele cazuri, dar asta nu înseamnă că el face inteționat asta pentru a-și supăra părinții. El pur și simplu dezvoltă acest comportament și chiar nu știe nimic despre sfidare și încăpățânare la vârsta pe care o are.
Conform cercetătorilor, creierul copilului este în curs de dezvoltare, iar asta face ca el să fie în continuare un copil nesigur, confuz, copleșit de alegerile sale în pofida faptului că simte și nevoia de a lua decizii pentru el însuși. Asta îl face să devină frustrat, nesiguranța și nereușita îi provoacă supărare și crize de furie.
De ce apare frustrarea?
Cauzele sunt numeroase și variate. Totul depinde de personalitatea copilului și de mediul în care trăiește. El în general imită pe părinți, preia aspecte din comportamentul și limbajul acestora. Desigur, el își dezvoltă și propria personalitate în timp, pe măsură ce crește. Are tendința de a-și testa noi limite cu părinții și bunicii, sau cu alte persoane care au grijă de el.
Psihologii spun că fiecare copil începe treptat să-și arate independența, să exploreze lumea din jurul lui, să încerce să vadă ce poate să facă și ce nu poate. Dacă nu este lăsat să facă ceea ce vrea, el se supără, devine frustrat și dezamăgit, are impresia că nu este ințeles și iubit. Asta îl face nervos, iar dacă frustrarea sa atinge cote mari, are și tendința de a țipa, de a lovi, de a se trânti pe podea.
Sfaturi pentru părinți
Pentru a-și ajuta copilul, părinții trebuie să-i explice ce înseamnă atitudinea lui, să-l învețe care sunt consecințele depășirii unor limite. Felul cum ei transmit informațiile copilului rămâne la latitudinea lor, însă ar trebui să fie în general pe un ton calm, prietenos și plin de afecțiune.
Creșterea și educarea copilului poate fi obositoare – acest lucru este adevărat – însă cel mai important este ca el să înțeleagă ce este bine pentru el, să fie pe cât posibil controlat, protejat și ferit de pericole.
Părinții trebuie să înțeleagă frustrarea copilului, furia sa, iritarea, nervozitatea, să găsească un mod de gestionare a acestor stări negative și să-l ajute să rezolve situația într-un mod cât mai rezonabil. Important este să nu se enerveze și ei, ci să-și mențină calmul pentru a putea gestiona situația. Cea mai bună metodă de rezolvare este comunicarea clară, prin care ei îi pot arăta ceea ce este permis și ce nu.
Atunci când copilul greșește sau are un comportament nepotrivit, el trebuie abordat de părinți într-o manieră prietenoască, respectiv adus într-un loc liniștit, unde să i se explice de ce atitudinea sa a fost greșită și de ce acest lucru i-a supărat. Odată ce lucrurile s-au mai calmat puțin, discuția poate deveni și mai elaborată, pentru ca el să înțeleagă unde a greșit și de ce trebuie să aibă un alt comportament altădată.
Psihologii recomandă părinților și alte sfaturi: să-și lase copilul să ia propriile decizii oferindu-i de pildă mici alegeri care să-l facă să se simtă bine, să aibă răbdare cu copilul, să-l învețe treptat cum să procedeze, cum să analizeze, cum să facă alegeri bune în viață. Educația și pregătirea pentru viață sunt esențiale, așa că părinții trebuie să discute cu copilul toate lucrurile, să-l învețe cât mai multe. Copilul trebuie ajutat să-și gestioneze dezamăgirea și să vadă cum stau lucrurile și unde a greșit. Cea mai bună metodă de a educa un copil este prin comunicare directă, prin calm și răbdare.
