Un copil se naste echipat cu un bagaj de trasaturi si abilitati mostenite: experientele de viata, interactiunile cu ceilalti (in primul rand, cu parintii sai), insa, sunt cele care cristalizeaza personalitatea, care intaresc anumite trasaturi: ce trasaturi pot parintii stimula pe parcursul dezvoltarii copilului, ce trasaturi ar trebui ei sa incurajeze?
Desi este adevarat ca anumite trasaturi sunt mostenite, o persoana are darul si capacitatea de a se automodela: de aceea, un copil poate fi stimulat pe parcursul dezvoltarii sale psiho-sociale sa puna accent pe intarirea anumitor caracteristici. Nimeni nu ramane neschimbat si oricine poate deveni o persoana mai buna, mai fericita, mai implinita. Mostenirea genetica este punctul de pornire, insa fiecare are sansa, cu o stimulare pozitiva, sa se autoformeze, sa se dezvolte personal. Prin experientele de viata, prin relatiile cu altii copilul isi formeaza anumite feluri de a gandi, de a simti, de a se purta.
Ce trasaturi pot parintii stimula pe parcursul dezvoltarii copilului?
Independenta copilului – inca de la varste mici, copilasul incepe sa faca pasi spre a deveni o fiinta autonoma : parintii pot stimula acest drum spre independenta, incurajand tentativele copilului de a se descurca pe cont propriu si de a spune ceea ce gandeste, sau il pot inhiba, prin tendinta de a proteja in exces copilul si de a face totul pentru el si in locul sau. Din teama si iubire, parintii pot transforma copilul intr-o mica fiinta dependenta de sprijinul lor. Cu putin curaj, aceiasi parinti pot stimula independenta copilului, lasandu-l sa faca mici pasi pe cont propriu, sa dea gres si sa incerce din nou!
Setea de cunoastere, curiozitatea si deschiderea spre lume. Parintii pot stimula dezvoltarea copilului incurajandu-i curiozitatea sa naturala, incurajandu-l sa descopere fara sa-i fie frica lumea inconjuratoare. Un copil nu trebuie tinut in casa ca un obiect vulnerabil si pretios – el trebuie scos in lume si invatat sa observe, sa puna intrebari, sa afle cat mai multe. Etapa importanta a intrebarilor „de ce?” este una importanta pentru a-i stimula curiozitatea si setea de cunoastere si pentru a-l invata sa caute el insusi raspunsuri la intrebari.
Creativitatea. Copilul invata initial prin joc – a il incuraja in jocurile sale si a participa la acestea nu poate decat sa stimuleze pozitiv dezvoltarea sa. Jocul ii dezvolta inteligenta, insa si abilitatile sociale. Cu cat jocurile sunt mai creative, cu cat copilul este liber sa dea frau imaginatiei sale native, cu atat mai bine.
Inteligenta emotionala este o caracteristica esentiala a unei persoane implinite. Copilul nu poate sa invete sa isi exprime coerent emotiile si sa le inteleaga pe ale celorlalti decat incurajat de o relatie iubitoare si deschisa cu parintii sai. Inteligenta emotionala este o latura in continua dezvoltare, iar fara aceasta o persoana nu poate fi echilibrata.
A fi in contact cu propriile emotii, a le intelege si a le putea controla este foarte important in orice situatie, la fel cum este a recunoaste si a intelege emotiile celorlalti, a constientiza ca este important si ceea ce simt altii (aceasta e cu atat mai important cu cat copilul are tendinta sa fie egocentrist, sa puna accent pe ce simte si pe ce vrea el).
Consideratie, compasiune si respect pentru ceilalti. Odata cu empatia (trasatura incurajata prin stimularea inteligentei emotionale) vine si compasiunea fata de alte fiinte si respectul pentru acestea. Copilul trebuie invatat cat de importante sunt acestea – el nu are un sistem propriu de morala, nu intelege decat ajutat faptul ca celelalte fiinte sunt la fel de valoroase.
Copiii trebuie incurajati sa ii perceapa pe ceilalti raportandu-i la sine: ce emotii, ganduri, nevoi are el au si altii; nu doar el conteaza; fiecare fiinta, inclusiv animalele, merita respectul si empatia sa (parintii nu inteleg uneori faptul ca un copil mic pentru care lumea se invarte in jurul sau nu stie ca ceilalti sunt la fel de valorosi, ca nevoile si emotiile lor conteaza).
Moralitate si corectitudine. Iata trasaturi ce trebuie stimulate la copil inca de la inceputul dezvoltarii sale; copilul nu stie, nu intelege notiunea de moralitate, de corectitudine, de bine si de rau decat daca parintii sai ii ofera un sistem coerent de principii si valori. Aceasta este una dintre cele mai importante sarcini parintesti: cea de a ghida moral copilul, de a-l invata semnificatia binelui si a dreptatii, de a ii oferi un sistem clar de valori, pe care copilul il va interioriza si il va transforma in propriul sau sistem intern. Fara a prelua acest sistem de valori, copilul nu va avea repere clare pe care sa se bazeze si nu va deveni o persoana cu forta interioara, cu incredere in ceea ce face.
Increderea si stima de sine. La fel de important cum este invatarea copilului cu respectul si consideratia fata de ceilalti este sa fie stimulat sa aiba incredere si respect pentru el insusi. Fara afectiune, incurajare, apreciere din partea parintilor sai, copilul nu isi formeaza o imagine de sine pozitiva, nu dobandeste incredere in propria persoana. Parintii trebuie sa isi aminteasca faptul ca ei sunt cele mai importante persoane pentru cel mic, ca opiniile, cuvintele, actiunile lor lasa o urma puternica asupra copilului.
Inteligenta apreciativa. Multi confunda aceasta expresie cu optimismul: in timp ce optimismul este mai degraba mostenit, inteligenta apreciativa se poate forma in timp, cu putina stimulare pozitiva. Aceasta se refera la abilitatea exersata de a pune accent pe pozitiv in situatiile de zi cu zi: in loc de a scoate in evidenta ce s-a intamplat rau, a cauta ceea ce este bine si ceea ce se poate imbunatati. In loc de a te gandi la o problema si la cauzele sale, a te gandi la solutii. In loc de a renunta cand dai gres si de a iti cauta scuze, a cauta oportunitati sa reusesti data viitoare.
Responsabilitate. Un om nu se naste responsabil – el invata pe parcursul dezvoltarii sale sa fie responsabil de propriile actiuni. Copilul trebuie stimulat sa isi asume responsabilitatea fata de ceea ce zice si ce face, sa stie ca in urma unei actiuni exista mereu o consecinta. Copilul are tendinta sa actioneze fara a se gandi la urmari – parintii sunt cei datori sa il invete sa devina responsabil, stiind ca orice actiune are urmarea sa.
Autocontrol – copilul mic nu are mai deloc un simt intern de autocontrol – el spune si face ceea ce simte, cu acea inocenta caracteristica celor mici. Parintii sunt cei ce ii pot stimula autocontrolul, invatandu-l sa acorde atentie, sa se concentreze pe ceea ce gandeste, pe ceea ce spune si face. Invatandu-l sa se gandeasca cat de corect si adecvat este ceea ce vrea sa spuna si sa faca si sa se gandeasca cum ii afecteaza pe cei din jur.
Spiritualitate. Unele persoane sunt spirituale, dezvoltandu-si aceasta latura, altele mai putin – insa in fiecare om exista inclinatia spre spiritualitate. Parintii pot sa ii dezvaluie copilului mai mult decat lumea materiala din jur, sa il stimuleze sa fie sensibil la lucrurile ascunse, profunde, misterioase (spiritualitatea nu implica in mod necesar religiozitate).