Exista diverse argumente pro si contra avortului, principala dezbatere desfasurandu-se intre cei ce sustin dreptul femeii si modernitatea si cei se sustin morala crestina si traditionala. Fenomenul avortului are o istorie indelungata in intreaga lume. In special practica avortului clandestin practicat in tarile in care acesta este sau era interzis (Romania inainte de 1989) a cauzat o serie de dezbateri in legatura cu efectele nocive fizice, psihice si sociale asupra femeii si asupra familiei. Multe femei nevinovate au murit, multe au suferit complicatii si multe au fost marcate psihic de aceasta oribila experienta.
Argumente pro si contra avortului au existat in special de cand aceasta practica a fost recunoscuta si legalizata, acum oamenii dispunand si de statistici care arata expansiunea si efectele fenomenului (de exemplu, sustinatorii acestei practici aduc in discutie faptul ca exista doar 1 deces la 100 000 de cazuri de avort, in timp ce exista 25 de decese la 100 000 de nasteri, omitand cifrele in cazul tarilor in curs de dezvoltare: in Africa, cifra este de 680 decese la 100 000 de avorturi)!
In cadrul dezbaterii asupra existentei unor argumente pro si contra avortului, ideea principala a contestatarilor este aceea ca avortul este pur si simplu crima! Se incalca porunca “Sa nu ucizi” si se ignora darul divin al vietii: “Ceea ce odinioara, in vremuri barbare, era un asasinat oribil a devenit azi o mica operatie foarte curata, numita chuiretaj.”( Georges Habra). Aceasta schimbare de mentalitate este cauzata de pierderea credintei si a valorilor crestine, de individualismul si pragmatismul existent astazi in societate.
Argumentele pro si contra avortului se invartesc in jurul unei dileme: cine are dreptul la viata: mama sau copilul? Are mama dreptul dublu la viata, poate ea hotari daca fatul va trai sau nu? Sustinatorii avortului argumenteaza ca orice mama are dreptul de a lua decizia, de a se impotrivi fatului care ii ameninta corpul.
Fatul nu este decat o “aglomerare de celule”, in timp ce mama are multe de pierdut daca isi continua sarcina. Se argumenteaza ca femeile cu probleme financiare, care nu ar putea intretine un copil, femeile singure, care nu s-ar descurca, femeile care devin insarcinate in urma unui viol, femeile care inca isi construiesc cariera si studiaza, toate au dreptul evident de a sfarsi viata ce creste in interiorul lor.
Dar au ele acest drept? Orice crestin ii va nega categoric acest drept: fatul este un copil, nu o “aglomerare de celule”, iar acest copil este nevinovat, in niciun caz amenintator. Este o fiinta a lui Dumnezeu care i-a repartizat un suflet din momentul procrearii. Biserica si crestinii sustin ca dreptul la viata al fiului nenascut este cel putin egal cu cel al femeii. Mai mult, si in unele tari necrestine (in Asia, de exemplu) in discutia asupra argumentelor pro si contra avortului castiga detasat cele contra: este moral considerat ca mama sa se sacrifice pentru a-i da fatului nevinovat dreptul de a incepe o noua viata, deoarece ea deja si-a trait o buna parte din viata.
Crestinii si moralistii solicita demnitate si spirit de sacrificiu din partea femeii, caci nici un motiv nu este intr-atat de plauzibil (cariera, sariacie) pentru a justifica o crima. Insa multi modernisti aparatori aprigi ai drepturilor femeii protesteaza, spunand ca daca o femeie isi ia toate precautiile necesare sa nu ramana insarcinata, dar totusi se intampla, atunci acea femeie poate sa nu doreasca responabilitatea si marile sacrifcii ce ar urma si decide sa stopeze sarcina.
Legat de aceasta, se mai argumenteaza cazurile in care o femeie si-ar risca sanatatea continuand sarcina: ea are cu atat mai mult dreptul la viata in fata fatului. Biserica si credinciosii pun insa dreptul la viata mai presus decat dreptul la sanatate, dar totul ramane o decizie a parintilor care, chiar si in ziua de azi, cand avortul este un fenomen destul de banal, aleg cateodata riscul in dorinta de a nu intrerupe o sarcina.
Cel mai important in cadrul dezbaterii cu privire la argumente pro si contra avortului il reprezinta probabil argumentul cu privire la faptul ca daca avortul ar fi interzis sau stigmatizat, tot ar exista femei care sa apeleze la acesta, dar in conditii nesigure si riscante. Avortul clandestin a facut nenumarate victime. Nu demult, o tanara de 18 ani din Targoviste a murit in urma unei operatii ilegale performata de o batrana moasa.
Nu demult, inainte de 1989, femei disperate apelau la practici disperate din nevoia de a nu avea inca un copil, practici barbare care astazi par aproape de necrezut: introducerea unei sonde cu alcool de 90 de grade in uter, saritul de pe masa in fund de mai multe ori pana aparea sangerarea, lovituri in stomac, ceaiuri cu substante toxice (toxice si pentru mama, care risca orice), insertia in uter a betelor, pietrelor, obiecelor ascutite. Nu este necesar sa se mai mentioneze ce efecte dramatice puteau avea uneori aceste practici dure. Dar femeia speriata apela la orice si la oricine care putea sa o ajute.
Daca scapa de efecte fizice grave sau chiar mortale, femeia tot se confrunta cu efectele psihice si sociale: teama ca incalca legea, frustrare, regret, neincredere sau resentiment in relatia cu sotul, uneori chiar ura fata de barbati in general. Este evident cat de pozitiv este vazuta legalizarea avorturilor din aceasta perspectiva: in ziua de azi, cazuri tragice de genul acesta sunt extrem de rare comparative cu vremurile trecute.
Este dreptul femeii de a alege, la urma urmei. Crestinismul nu il anuleaza, dar ii cere sa ia aceasta decizie cu constiinta alegerii sale si a consecintelor sale pe lumea aceasta si pe lumea de dincolo.
e trist cand vad mai ales in SUA cata ipocrizie e legata de acest subiect; daca s-ar face educatie sexuala in scoli (la noi si la ei) si s-ar intelege faptul ca oamenii necasatoriti vor face sex oricum chiar daca ii incurajeaza cineva sua nu, ar fi alta treaba. Nu sunt genul de om care sa incurajeze promiscuitatea, e treaba fiecaruia ce face; insa datoria celor care comenteaza mereu ar fi sa educe si sa explice, nu sa stigmatizeze. Ma indoiesc ca ar mai fi atatea cazuri daca fiecare adolescent ar auzi in mod clar pe la scoala si TV ca trebuie sa se protejeze si cui trebuie sa se adreseze daca isi incepe viata sexuala. NIMENI nu e bucuros de un avort si nu o face de bucurie, asa ca daca ar putea evita experienta, in mod sigur ar face-o.
avortul nu nu nu … mama mea a facut doua avorturii… si matusa mea tot un avort. eu gandesc alfel pt ca daca ai o sarcina nedorita se naste copilulu si-l dau la o familie care nu poate avea cpoiii.