Ancistrus cirrhosus reprezinta o specie de pesti de apa dulce, originara din America de Sud. Cuvantul “ancistrus” provine din grecescul “agkistron” si inseamna “carlig”, facandu-se in acest fel referire la dantura pestilor. Ancistrus cirrhosus face parte din familia Loricariidae.
Acesti pesti au un aspect aparte, avand toate caracteristicile familiei Loricariidae, caracteristici pe care le impart toate speciile care fac parte din aceasta familie. Corpul are un aspect ciudat, nu este acoperit de solzi, ci prezinta niste formatiuni osoase foarte puternice, caracteristica specifica acestor specii. Gura este incojurata de mustati asemanatoare unor tentacule, iar aripioarele prezinta mici tepi si sunt foarte dezvoltate.
Abdomenul este plat. Coloritul poate fi diferit in functie de mediu, insa culorile predominante sunt verdele-olive, maroniul si negrul. Culoarea nu este insa uniforma, existand mici pete de culoare galbuie, putin mai inchise pe aripioare. La inceputul inotatoarei dorsale se afla o pata de culoare neagra. Dimensiunea maxima pe care o pot atinge acesti pesti este de 13 cm, masculii atingand uneori chiar si 15-16 cm. Diferentele dintre femele si masculi sunt vizibile, cei din urma prezentand mustati mai lungi decat ale femelelor.
Avand in vedere micile dimensiuni ale acestor pesti, acestia sunt ideali pentru acvarii mai mici. Acvaristul trebuie sa tina cont de faptul ca sunt pesti nocturni si sanitari. Exista numeroase specii de pesti care pot fi deranjate de prezenta pestilor nocturni. Ancistrus cirrhosus este o specie deloc pretentioasa, care poate fi crescuta cu succes chiar si de catre un acvarist incepator si se adapteaza usor vietii in captivitate si diferitelor conditii oferite de apa.
Se recomanda totusi ca temperatura apei sa fie mentinuta intre 23-27º C, ph-ul este de preferat a fi mentinut intre 6,5-7,5, iar duritatea apei intre 5.19dGH. Mai mult decat atat, apa trebuie sa fie foarte bine oxigenata si filtrata, chiar daca pot supravietui si in conditiile in care apa nu este oxigenata.
Un alt motiv pentru care foarte multi acvaristi apreciaza acesti pesti este ca sunt algivori. Acestia consuma algele din acvariu, dar in acelasi timp curata si apa. Chiar daca in mediul natural acesti pesti se hranesc in mare parte cu resturi vegetale, este bine ca in captivitate alimentatia sa fie mai variata si sa contina si hrana vie.
Reproducerea nu este nici ea dificila, ba mai mult decat atat, este chiar interesanta. Acvaristul trebuie sa pregateasca atent acvariul pentru reproducere, elementele cele mai importante fiind ascunzatorile deoarece in aceste locuri va avea loc reproducerea. Inainte ca femela sa depuna ouale, masculul curata cu foarte multa atentie locul. Femela nu joaca un rol prea important deoarece masculul este cel care ingrijeste ouale si puii.
Masculul este cel care inspecteaza atent ouale pentru a vedea daca sunt si oua nefertilizate pe care le va manca. In tot acest timp, masculul nu va parasi cuibul nici macar pentru a se hrani, sau va lipsi pentru un timp foarte scurt. Ouale vor ecloza dupa o perioada care poate dura intre 4-10 zile. Dupa alte 3-4 zile, alevinii vor fi capabili sa inoate singuri in cautare de hrana.
Ancistrusii au un comportament interesant. Masculii pot deveni teritoriali si competitivi, tocmai de aceea ei sunt cei care ingrijesc ouale si puii. Se presupune ca isi folosesc tentaculele pentru a comunica, in special inaintea si in timpul perioadei de reproducere.
Nu este de mirare ca acesti pesti sunt atat de apreciati si de potriviti acvaristilor incepatori. Sunt usor de intretinut, nu sunt pretentiosi si se adapteaza usor la conditiile de viata din acvariu, speranta de viata fiind de aproximativ 11 ani in conditii prielnice.
