Vreau să vă vorbesc puțin despre a doua căsătorie. V-ați îmbrăcat frumos: rochie albă, lungă, de mireasă și cel mai frumos și elegant costum negru, perfect pentru căsătorie? Ați chemat toți prietenii, toți colegii, câteva rude pe care le cunoașteți și alte câteva zeci pe care nu le-ați văzut în viața voastră? Ați plătit bani grei la cel mai frumos restaurant din oraș, pentru a avea parte de o petrecere de nuntă fabuloasă? Ați semnat la starea civilă și v-ați jurat credință veșnică, în biserică? Și ce s-a întâmplat? Basmul nu a avut un final prea fericit, în scena finală, semnându-se actele de divorț? Keep calm, se mai întâmplă. Nu sunteți nici primii, nici ultimii.
Ce e de făcut de aici încolo?
Cum e viața după o căsătorie eșuată?
După prima căsătorie, încrederea nu se mai poate menține la cote maxime. O relație serioasă nu se mai leagă atât de ușor. Nu te mai poți arunca cu ochii închiși, fără griji, într-un alt angajament sentimental. Nu mai poți crede că nimeni și nimic nu te va despărți de o eventuală nouă iubire. Vei gândi mai logic, mai limpede și te vei jura că nu te mai lași păcălit de dragoste. De instituția căsătoriei nu vă mai zic, cum să îți mai ardă de ea? Până la urmă, ce mare scofală? E doar un act, îți spui. Dacă doi oameni se iubesc, se iubesc și gata. Nu e nevoie de un act să îi țină împreună. Îi leagă deja marea iubire, ce și-o poartă reciproc. Cam așa îți place să te păcălești, după o căsătorie eșuată.
Apoi lucrurile încep să nu se mai desfășoare după planul pe care tu, cel care ai experiența unei căsătorii ratate, ți-l implementasei, adânc, în minte. Viața merge înainte, cunoști pe altcineva și te îndrăgostești. Inițial, te cerți singur, pentru că îți promisesei că nu mai lași așa ceva să se întâmple. Apoi, începi să te obișnuiești cu gândul, mai ales că secreția de oxitocină pare a fi din ce în ce mai mare. Oxitocina este hormonul iubirii, în caz că nu știați. Peste un timp, crezi din nou că ai găsit persoana potrivită. Dacă de data aceasta ai dreptate? Ce faci? Lași să treacă pe lângă tine o nouă șansă la fericire, sau încerci din nou?
Îți trec iar prin cap, mii de întrebări, legate de o a doua căsătorie:
Oficiezi, sau nu legătura? Ai curaj să mai spui DA, a doua oară?
Dacă te căsătorești iar, mai faci o ditai petrecerea, sau chemi doar apropiații?
La biserică mai are rost să te duci? Ai jurat deja cuiva că veți sta împreună până când moartea vă va despărți. Care era numele morții din căsnicia precedentă?
Dacă ai un copil,sau mai mulți, cum le explici că te căsătorești cu altcineva?
Ea are copii? Cum se vor înțelege între ei?
Ce vor spune rudele? Iar îi chemi la nuntă?
Întrebările și gândurile sunt mult mai complexe de atât, depinzând de foarte mulți factori. Parcă ai chef de o a doua căsătorie, parcă ai sta liniștit în banca ta…nu ești sigur. Ce faci dacă dintre voi doi, doar tu ești cel care are exepriența unui divorț? Dacă nu vrei să ai parte de o nouă căsătorie ce faci, îi tai de la rădăcină, fără milă, visul unei rochii albe, de prințesă? Poți să îi refuzi acest drept?
Într-un fel este de înțeles. După ce ai învățat ce înseamnă un divorț, după ce ți-ai împărțit fiecare lingură și furculiță la partaj, există teama unui nou eșec. După ce clădești ceva nou, de la 0 (zero), cum ar fi să se destrame iar? E mai simplu să nu clădești – nu are ce să se destrame, nu?
Evident, logica-i una, iubirea e alta. Spune-i tu inimii cum e logic și o să râdă în hohote, de tine.
Cât de grea este decizia pe care trebuie să o iei? Cum influențează fantomele trecutului o presupusă a doua căsătorie?
Voi ați trecut printr-o astfel de experiență? Cum a fost? Ce sfaturi aveți?
Nu am crezut – încă nu cred că pentru un mariaj reușit trebuie să dai o petrecere grandioasă.
Am fost căsătorită de 2 ori. Prima dată, doar civil, n-am mai apucat să ajungem la preot ca să fim binecuvântați, lucrurile s-au deteriorat prea rău.
A doua oară, fostul soț nr. 2 a insistat să fie ceva restrâns, așa că m-am conformat. Fără rochie albă de gală, doar 4 invitați din partea mea, dar din partea lui au fost 17 persoane – iar eu am plătit tot, lui i s-a părut prea trivial, fără dar (invitații mei au oferit totuși cadouri, ai lui au venit doar cu consumația), da, a fost prilej de discuții-reproșuri interminabile cu mama din acest motiv.
A eșuat și așa, din motive de ireconciliere a unor poziții. Iar divorțul a fost cu potențial de strigături și cu traumă majoră pentru mine.
Așa că am jurat că a treia oară nu mă mai prinde nimeni în fața ofițerului stării civile.
Îmi pare rău să aud asta, din păcate este greu să găsești pe cineva în ziua de azi, să fii pe aceiași lungime de undă. Imposibil nu, doar greu, sau foarte greu.
Oricand si la orice varsta o poti lua de la capat , fara inhibitii ,fara prejudecati.Depinde de educatie , de gandire , de motivatie .Iubirea trebuie traita , viata insasi este IUBIRE , iar daca am avut ghinion anterior ,nu trebuie catalogata toata lumea la fel .Asa ca iubiti indiferent de varsta , cautati Iubirea si ea va veni in intampinarea voastra .
Am fost casatorita si acum sunt divortata.Cred in iubire si deci cred in casatorie .Daca ti e frica -atunci nu iubesti.Din punctul meu de vedere explicatii de genul : sa impart iar , sa se destrame iar -sunt doar scuze din spatele fricii , din spatele noniubirii .Nu pornesti la drum cu ganduri negative .Asta e viata -cu tot ce vine spre noi .
Da este trist …si eu fac acum aceleasi greseli pe care le am facut in casnicie .Dar doar din cauza dorintei de a fi toate asa cum vrem noi. Semne avem de la inceput , dar nu vrem sa le vedem deoarece dorim cu disperare sa credem ca va fi bine.
Sunt la a doua casatorie si de 3-4 ani doresc/ezit sa rup contractul,sunt obstacolele enorme, inclusiv din partea lui ..din pacate am avut semne si dorinte de a fugi din primele luni,dar ambitia de a nu face un pas inapoi de la decizia luata mi a jucat rau festa. Nu cred ca se merita sa insisti acolo unde vezi / e clar ca nu va merge relatia , caci daunele morale si colaterale sunt importante, lasa urme adanci si chiar poate afecta sanatatea. Insa dat fiind ca omul vine pe pamant cu o misiune, de a intelege ceva, el comite continuu aceleasi greseli pentru a ajunge in final la concluzia la care era destinat.
Dumnezeu l-a creat pe om să fie fericit și să-L slăvească pe Creator, bucurându-se de darurile primite. Toți ne dorim să fericiți. E sădit în firea noastră. Problema e că nu prea știm cum. Adică alegerile pe care facem în viață cam lasă de dorit. Vrem să fim fericiți, dar în afara lui Hristos nu este cu putință. E ca și cum ai vrea să te bucuri de o carte foarte bună pe întuneric! Ai nevoie de lumina înțelepciunii lui Dumnezeu pentru a face alegerile corecte în viață. Iar această înțelepciune, El o dăruiește celor ce trăiesc cât mai curat.
Mai am 2 zile și vine nunta. A doua. La prima am fost inconștient, ne cunoscusem în discotecă, trăisem în păcat 5 ani, apoi am intrat în Biserică să ne cununăm, fără să ne spovedim înainte de această Sfântă Taină, deoarece habar nu aveam de toate lucrurile acestea esentiale pentru suflet. Omul este ființă dihotomică; adică are două firi, trup și suflet. Între viitorii soți trebuie să existe compatibilitate trupească, sufletească și duhovnicească. Altfel treaba nu are cum să funcționeze. La prima căsătorie totul era bazat doar pe chimie, dar asta nu e totul. Acum am cunoscut o ființă minunată cu credință în Dumnezeu, care iubește învățătura Bisericii. Totul e la un alt nivel! Când Hristos este prezent în mijlocul familiei printr-o trăire sinceră duhovnicească, atunci ai parte de binecuvântare, împlinire și bucurii profunde imposibil de exprimat în cuvinte. Nu neglijați sub nici o formă latura spirituală într-o relație, căci doar aceasta poate să dea forța de a trece peste toate ispitele inerente ale vieții. Frumusețea trupului se duce, dar cea spirituală poate crește exponențial! Doamne ajută! Să iubiți curat! Roagă-te, muncește, iubește! Nimic fără Dumnezeu!