Structura organismului pisicii: lucruri interesante despre anatomia pisicilor

Anatomia la pisici prezinta structura organismului acestor animale, precum si raportul dintre diferite organe constitutive. Organismul pisicilor prezinta cateva caracteristici la nivelul aparatului circulator, respirator, locomotor, reproducator, digestiv etc.

Scheletul pisicii are cateva particularitati. Oasele sunt subtiri si lungi, destul de usoare, cu exceptia oaselor centurii scapulare si ale capului. Coloana vertebrala este lunga si putin curba, articulatiile sunt puternice si elastice, ceea ce explica supletea pisicii.

Maxilarul se aseamana cu maxilarul tigrului, dintii sunt extrem de puternici, molarii sunt taiosi si zimtati, cu muscatura in foarfece. Primii molari sunt dezvoltati foarte mult, in spatele molarilor taiosi, pe maxilarul de sus, pisica are un molar care fata de ceilalti nu are corespondent pe maxilarul inferior. Maxilarul inferior este lung si are alveole puternice, maxilarul superior este mai scurt si se aseamana cu cel de la caine.

Labele anterioare au cinci degete, cele posterioare au numai patru degete, din cauza degetului mic care este scurt, se detaseaza de celelalte patru si nu atinge solul. Ghearele sunt inchise intr-un invelis, avand doua cercuri elastice plasate una in zona de aparitie a degetelor si cealalta la articulatia membrelor anterioare. Pisica, dupa dorinta, isi poate destinde sau contracta laba.

La membrul din fata, scapula este destul de lata, are o spina dezvoltata ce se termina printr-o protuberanta. Humerusul este putin recurbat la un capat, in rest este cilindric si drept. Pisica este singura dintre mamiferele domestice care poate roti autopodiul membrului anterior, dar fara sa depaseasca 80º.

La membrul din spate, coxalul este mai fin comparativ cu cel de la caine, iar cavitatea cotiloida este putin profunda si rotunda. Femurul la membrul posterior este rectiliniu, de forma cilindrica. Rotula este usor aplatizata, tibia este rectilinie, peroneul (sau fibula) este independenta, se uneste numai la capete.

Coloana vertebrala cuprinde urmatoarele vertebre: 7 cervicale, 13 toracice, 7 lombare, 3 sudate ce formeaza sacrumul si 20-24 coccigiene. Nu prezinta ligamente intervertebrale, are in schimb mici tendoane care permit pisicii sa-si arcuiasca coloana vertebrala.

Pisica are un numar de 16 coaste (8 perechi) care se unesc la stern. Comparativ cu sternul cainelui, la pisica acesta este mai putin recurbat.

Aparatul digestiv:

La gura, pisica are buza superioara impartita in doua parti de un sant vertical, iar de o parte si de alta este prevazuta cu peri lungi, tactili si greoi, ce reprezinta mustatile. Limba este destul de lata si foarte mobila.

Dentitia se aseamana cu a cainelui, cu numarul dintilor mai mic, iar molarii mai taiosi si mai ascutiti.

Stomacul are un aspect piriform si capacitatea de 0,24-0,40 l. Intestinul subtire este format din: duoden, ileon si jejun, este mai redus ca la caine. Intestinul gros este alcatuit din: colon (ascendent, transvers, descendent), rectum, cecum si anus, este mai scurt ca la caine.

Ficatul este destul de mare, cantareste cca. 150-200 g. Canalul cistic este putin mai flexuos, canalul coledoc are deschiderea in duoden, singur sau in comun cu unul din canalele pancreatice.

Pancreasul are o forma triunghiulara, cu o portiune cranio-caudala, una transversala si un canal colector care are deschiderea in duoden.

Splina este neregulata, strangulata in partea de jos, se aseamana foarte mult cu splina de la caine. Pe marginea ei caudala are un pedicul.

Aparatul respirator:

Plamanii se caracterizeaza prin: au incizuri interlobulare adanci, lobii apicali sunt simetrici, lobul azigos este de forma triunghiulara. Traheea este alcatuita din 35-46 inele cartilaginoase, vestibulul are o forma ovala, iar laringele este destul de scurt si se aseamana cu un tub cartilaginos.

Sinusurile prezinta si ele cateva particularitati. Sinusul maxilar are un aspect de areole spongioase, sinusul frontal este rudimentar si scurt.

Cavitatea sinusului comunica cu cea nazala printr-un orificiu redus, care se afla in partea posterioara a cornetului nazal inferior. Cavitatile nazale au o lungime variabila, in functie de rasa, dar comparativ cu cele de la caine sunt mai scurte.

Aparatul urogenital:

Rinichii sunt mai mici la pisica decat la caine. Uretrele se deschid foarte aproape de sfincterul vezicii urinare.

Vezica urinara are o forma sferica, este destul de mica, cu o capacitate redusa, prezinta pereti puternici, grosi si un gat vezical mai lung.

Uretra se aseamana cu litera S si este oarecum dilatabila. Portiunea pelviana este mai lunga, situata chiar langa arcada ischiatica, prezinta un bulb uretral foarte dezvoltat, care este acoperit cu un muschi bulbo-cavernos. Uretra are tesut erectil care formeaza doua umflaturi: glandul si una la baza osului pelvian. Masculul are doua spine ale penisului care se infing in mucoasa vaginala a femelei.

Testiculele la motan se afla sub anus, pungile testiculare sunt acoperite cu par fin, putin proeminente si de forma ovala. Epididimul este destul de bine dezvoltat, vizibil la castrare. La motan lipsesc veziculele seminale si canalul ejaculator. Prostata la motan este dezvoltata, bilobata si acopera gatul vezical.

Penisul la motan este scurt, cu un os penian redus, orientat in jos, oblic si inapoi. Cand este in stare de erectie, el se mareste in volum, isi schimba pozitia, fiind indreptat spre inainte. Portiunea libera a penisului are papile usor carnificate, care in timpul copulatiei, se infing in mucoasa vaginala la pisica.

Uterul la pisica este destul de mic, are corpul scurt si prezinta cornetele uterine subtiri, rectilinii si lungi. In operatia de castrare, se merge pe cornetele uterine si astfel se repereaza usor ovarele care sunt foarte mici si aplatizate.

Mamelele la pisica pot fi: doua perechi inghinale, doua abdominale si in unele cazuri doua toracice, asezate simetric pe doua randuri. Fiecare mamela are cate un mamelon scurt, perforat de mai multe canale.