Comparativ cu omul, felinele au un metabolism crescut si o viata mai scurta, in medie de 14-16 ani. Activitatea senzoriala la pisici este desfasurata prin cinci simturi.
Simturile pisicilor:
Vazul – Cand ne intrebam daca pisica vede mai bine decat celelalte mamifere si decat omul, raspunsul este cu siguranta da. Pisica are un camp vizual de 287º. Cu toate acestea, pisica distinge neclar formele corpului, distinge mai mult silueta lor. In ceea ce priveste culorile, pisicile se ghideaza, isi controleaza senzatiile cu ajutorul vibrizelor (perii lungi ai sprancenelor si obrajilor). Pisica percepe culorile datorita actiunii acestor peri. Culorile emit radiatii, care noua oamenilor ne scapa, nu si pisicilor, care le capteaza.
Este vorba de radiatii de care suntem constienti oarecum si noi: rosu este insotit de radiatii calde, verdele este brutal, un anumit cenusiu este rece. Se spune ca pisica percepe mai mult verdele si albastrul, iar culorile aprinse, rosul si portocaliul, sunt percepute mai inchis, in nuante de gri. Pisica recurge la vibrize atunci cand nu este sigura ca a vazut bine. De asemenea, se banuieste ca felinele percep corect numai culorile pe care le-au intalnit in natura.
Pisica vede foarte bine in timpul noptii, se poate deplasa usor prin cel mai adanc intuneric. Ea isi poate dilata pupilele de trei ori mai mult decat omul, astfel vede mult mai bine. In orice loc, ea reuseste sa utilizeze foarte bine cea mai mica licarire care lumineaza un obiect. Astfel se explica ca noaptea pisica reuseste sa treaca incet printre obiectele din casa fara sa le rastoarne. Faptul ca pisicile au o vedere nocturna buna, nu trebuie sa ne mire deloc, deorece ele in salbaticie vanau mai mult pe inserat.
Lumina trece prin pupila si ajunge la retina situata pe fundul ochiului (la fel ca la om). Avand ochii foarte sensibili, pisica regleaza intensitatea luminii cu ajutorul pupilelor. In timpul zilei, daca lumina soarelui este puternica, ea isi contracta pupila pana cand aceasta ajunge ca o dunga verticala, astfel reducand capacitatea ochiului de a capta lumina. Daca intensitatea luminii scade, atunci pupila incepe sa se dilate.
Pisica dispune si de a treia pleoapa, care are rolul de a mentine umiditatea ochiului. Aceasta pleoapa sta deasupra globului ocular, animalul tragand-o cate o fractiune de secunda peste ochi, numai atunci cand are nevoie. De asemenea, pisica dispune si de un strat reflectorizant existent pe fundul ochiului, datorita caruia lumina intrata in ochi loveste retina de doua ori. Astfel, cantitatea luminii incidente se dubleaza, lucru ce explica de ce pisica vede pe intuneric cu 50% mai bine decat omul. In ciuda vederii sale bune, pisica nu isi da osteneala sa priveasca atata timp cat nu este interesata. Ea vede numai ceea ce vrea.
Mirosul – Pisica dispune pentru functia mirosului de organul lui Jacobson (sau organul vomero-nazal), care este situat in centrul gurii, in spatele incisivilor, sub hipofiza. Acest organ acumuleaza mirosurile pe care le inregistreaza senzorii externi si este in legatura cu cavitatea nazala si cu cea bucala. Cu ajutorul lui, pisica are simturile gustative si olfactive mult mai dezvoltate. Daca un miros i se pare interesant si vrea sa-l analizeze mai mult, pisica actioneaza acest organ printr-o presiune a limbii asupra lui. Ea face un fel de grimasa, ramanand cateva secunde cu gura deschisa si cu buza superioara putin ridicata. Aceasta reactie a pisicii poarta numele de ,,flehmen”.
Cea mai buna metoda de verificare a unui aliment daca este alterat sau nu este sa i se dea pisicii sa miroase o bucatica din el. Daca pleaca, este clar ca alimentul este alterat, daca are tendinta sa guste, inseamna ca este bun. Pisica sesizeaza cu placere mirosurile puternice. Este foarte curios ca ii place mirosul vaniliei, mirosul de clor la spalatul rufelor, mirosul amoniacului si al mararului. Apreciaza mult si unele parfumuri, dar nu suporta mirosul pelinului. O intereseaza mult apa de la florile din vaze chiar daca e de cateva zile. Pentru feline, mirosul este important pentru alegerea mancarii, dar si in viata sexuala.
Gustul – La pisica, gustul vine dupa miros. Pisica obisnuieste sa adulmece, sa sfasie, sa inghita, sa se hranesca, dar ,,nu sa guste”. Ea mesteca insuficient hrana si isi umple foarte repede stomacul. Limba sa este acoperita cu papile gustative. S-a descoperit ca pisicile pot sa distinga bine gustul amar, sarat si acru, in schimb se pare ca ele nu pot percepe gustul dulce. Placerea pisicii de a manca dulciuri se explica prin necesitatea de a consuma alimente bogate in grasimi.
Auzul – Cu exceptia raselor de pisici albe cu ochi albastri, auzul la pisici este foarte bine dezvoltat. Pisica are o ureche foarte fina si foarte selectiva, incat este capabila sa perceapa cele mai slabe sunete care o intereseaza. Un lucru interesant este ca pisica aude numai cand vrea sa auda. Nu degeaba se spune ca ,,pisica are urechi” si ,,cainele are nas”. Ca orice vanator desavarsit ea isi localizeaza prada cu exactitate. Obisnuieste sa-si foloseasca pavilionul urechii ca o palnie, captand cu ajutorul lui undele audio.
Frecventa cu care poate capta undele sonore ajunge pana la 50.000 Hz, spre deosebire de om care ajunge doar la 20 000 Hz. Urechea pisicii are probleme numai cu frecventele joase, sensibilitatea ei fiind apropiata in acest caz de cea a omului. Pentru a capta sunetele, ea isi poate roti pavilionul urechii cu 180º. De asemenea, s-a constatat ca stand pe loc, ea poate diferentia pe o raza de aproximativ 3 m undele sonore aflate chiar si la o distanta de cativa centimetri intre ele. Toate aceste abilitati auditive o ajuta sa localizeze cu mare precizie provenienta sunetelor si cu un salt bine executat sa prinda prada.
Pipaitul – Pisica are receptori pentru atingere, temperatura si presiune, cu ajutorul carora obtine informatiile necesare asupra mediului din jurul ei.
Firele lungi de par de deasupra ochilor si mustatile sunt infipte de trei ori mai adanc in piele decat este normal si sunt inconjurate de mult mai multi nervi la baza lor. Cu ajutorul acestor fire extrem de sensibile pisica reuseste sa se orienteze in intuneric sau in orele cu lumina puternica (cand este nevoita sa inchida ochii), detectand astfel eventualele obstacole. Cu ajutorul celor 24 de mustati ea simte chiar si cele mai mici adieri de aer produse de obiectele din jur sau sursele de temperatura ridicate.
De regula, lungimea mustatilor este egala cu latimea corpului. Cand sta la panda obisnuieste sa le rasfire, pentru a simti mai bine, iar cand mananca le strange pe langa cap pentru a nu o deranja. Este foarte important ca o pisica sa nu-si arda mustatile sau sa nu le piarda accidental, pentru ca o astfel de pisica fara mustati este pe jumatate handicapata.
Pernitele pisicii, mai ales cele de la labutele anterioare au rolul unor receptori de presiune. Laba dispune de patru pernite la degete si o pernita principala mai mare. Cu acestea, ea detecteaza cele mai fine vibratii din pamant, poate obtine informatii despre suprafata pe care calca (materialul din care este facuta sau temperatura acesteia). Pe langa aceste organe de simt, ea obisnueste sa pipaie si cu nasul. Prin natura ei, pisica este foarte neincrezatoare, ea nu se multumeste sa auda cu urechile si sa vada cu ochii, ea trebuie sa controleze singura. Inainte de toate, pisica vrea ,,sa pipaie”, fiind in stare sa atinga si vipera care din intamplare ar musca-o, veninul neavand nici un efect asupra sa.
