Câinii iubesc necondiționat! Asta pot învăța oamenii de la aceste animale. Totuși există și alte lucruri frumoase pe care le fac câinii, pentru că aceste animale au dragoste pentru noi oamenii. Câinii au încredere în oamenii pe care îi iubesc și au capacitatea de a ierta, de a uita ceea ce este neplăcut pentru ei și de a iubi din nou chiar și după momentele dificile.
Părinții pot învăța multe lucruri de la animale, mai ales de la câini
Atitudinea relaxantă, calmă și iubitoare
Câinii au o atitudine relaxantă, calmă și iubitoare față de oamenii care i-au adoptat. De la ei, părinții pot învăța acest comportament, pe care să-l aplice asupra copiilor. Asta ar ajuta enorm îndeosebi atunci când copiii sunt la vârsta adolescenței, când părinții au tendința de a-i judeca pe tineri fără a-i asculta.
Unii părinți chiar au o atitudine toxică în sensul că repetă în mod obișnuit practicile parentale pe care le-au învățat din experiența vieții lor și care au un impact negativ asupra vieții copiilor lor.
Adolescenții care ajung să aibă anumite stări rele sau o gândire rigidă, în alb-negru sau corect-greșit, sunt de fapt acei tineri care au crescut în familii disfuncționale, sau au avut părinți toxici. Acești adolescenți sunt nesiguri, se simt foarte prost când cineva este neprietenos cu ei și își manifestă deseori furia în astfel de situații, au o stimă de sine scăzută și uneori se urăsc pentru ceea ce sunt sau li se întâmplă. Ei nu uită niciodată ceea ce le-au făcut alți oameni, iar uneori se învinuiesc pe nedrept.
Aceste obiceiuri negative de gândire apar la tinerii care au avut părinți toxici, care au trăit în familii în care nu exista un sentiment de siguranță sau căldură sufletească. Copiii sunt influențați de mediul familial instabil și de părinții care au o atitudine greșită asupra lor.
În concluzie, părinții trebuie să fie mai iubitori cu proprii copii, să nu-i neglijeze, să aibă o atitudine calmă și relaxantă asupra lor.
Fii prezent și atent!
Această atitudine ar trebui aplicată de părinți în interacțiunea cu adolescenții. De obicei, părinții au tendința de a critica, de a întrerupe conversația cu copiii lor, de a-și spune ei părerea fără a-i asculta cu atenție. În majoritatea situațiilor, această metodă nu dă rezultate, din cauza faptului că enervează și poate dăuna realației cu adolescenții care deja vor să-și manifeste personalitatea.
Părinții își cicălesc copiii și asta nu face decât să agraveze și mai mult situația deja tensionată. În loc de a-i cicăli, părinții ar putea să le amintească copiilor să fie mai responsabili.
Adolescenții care au ajuns la pubertate experimentează și anumite stări de anxietate și de stres, ceea ce duce și la o etapă în care își doresc să facă ce vor, să fie rebeli. Ei au această perioadă de rebeliune între vârstele de 12-16 ani, când se trece de la copilărie la adolescență. Părinții care îi cicălesc pe copii în loc să se apropie de ei ca și cum le-ar fi cei mai buni prieteni, nu procedează bine pentru că astfel ajung să aibă cu aceștia probleme de comunicare și interacțiuni dificile.
Iubește necondiționat!
Iubirea necondiționată este fundamentul creșterii unui copil. Asta se poate vedea și la câini, care își iubesc puii sau stăpânul necondițional. Totuși, lucrurile nu stau chiar așa în cazul unor părinți, ei ajung să-și tolereze copiii, iar uneori fac doar ceea ce cred ei și ajung să-i transforme pe aceștia în dușmani. Relațiile dintre ei devin atât de tensionate, încât adolecenții ajung să creadă pur și simplu că nu sunt iubiți de proprii părinți.
Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă au tendința de a crede că știu o mulțime de lucruri și încep să pună condiții pentru cea ce fac, sau pentru ceea ce oferă. Lumea în care trăim devine în acest fel rigidă și pare că oamenilor le lipsește empatia, dragostea, lucruri de care orice creștin ar trebui să dea dovadă.
Prin urmare și părinții par că nu mai iubesc necondiționat, chiar dacă este vorba despre propriul copil. Ei ajung să fie prea critici, prea duri, să se comporte ca un stăpân, să țipe, să dea ordine, să agreseze prin vorbe, ca și cum nu și-ar iubi copilul. Părinții ar trebui să se uite în propria inimă, să-și vadă felul de a fi, să-și recunoască propriile defecte, să vadă unde greșesc și să se vindece.
Ascultă fără a judeca!
Părinții au tendința de a-și judeca proprii copii, înțelegând asta ca pe un fel de educație. Asta poate fi o atitudine negativă atunci când copiii au frustrări și se plâng de ceva anume. Ei, în momente de acest fel, au nevoie de susținere, de sfaturi bune și nu de prelegeri și critici interminabile.
Părinții ar putea învăța asta de la câini, din atitudinea lor de a asculta fără a judeca, de a oferi prietenie și iubire. Părinții trebuie să se pună în locul adolescenților, să-și amintească faptul că au fost și ei la vârsta lor și au învățat din propriile greșeli.
