Mulți părinți sunt prea ocupați și prea stresați ca să mai fie amabili cu cei din familie, nu mai au răbdare, nu înțeleg că trebuie să încetinească ritmul vieții lor și al copiilor lor. Graba îi stresează și pe copiii lor, le strică bucuria de a-și trăi în ritmul lor copilăria.
Navigare rapidă în articol:
- Părinții trebuie să vadă lumea din punct de vedere al unui copil
- De ce este bine să nu-ți grăbești copilul
1. Părinții trebuie să vadă lumea din punct de vedere al unui copil
Cum ar fi pentru părinți să vadă lumea din punctul de vedere al unui copil? Așa ar înțelege că experiența copilăriei timpurii este esențială, că ei învață prin joc și creierul lor în curs de dezvoltare nu are nevoie stres și de un mediu relativ grăbit.
Conversația deschisă și bogată este esențială pentru copii. De asemenea, ei au nevoie de timp pentru a experimenta un limbaj empatic, plin de căldură și dragoste, pentru a conversa într-un mod adecvat vârstei lor, pentru a pune întrebări și a-și spune sau crea cumva povestea de viață.
Majoritatea părinților ar trebui să-i lase pe copii puțin mai relaxați, să nu le impună un ritm de viață ca al adulților, mai ales că, probabil sunt de acord că la cei mici, creierul este în curs de dezvoltare și deci sunt mai mult afectați de stres.
2. De ce este bine să nu-ți grăbești copilul
Senzația de a fi controlat induce stres copilului
În numele iubirii, unii părinți își controlează cu strictețe copiii. Asta nu face decât să le producă o stare neplăcută acestora, deoarece ei vor să trăiască după propriile standarde, ale copilăriei.
Fiind mereu grăbit și împins de la spate, copilul crede că este mereu controlat și asta îl stresează, îi creează un sentiment de presiune de neimaginat. Studiile cercetătorilor arată că acest sentiment este negativ, induce o stare de stres copilului, îl afectează din punct de vedere psihic.
Controlul în numele iubirii pentru copii, pare a fi protector în opinia părinților, dar în realitate, creează de fapt o cușcă pentru copii, pentru a-i împiedica să fugă. Acest tip de control este invizibil, apare într-un mod subit și se răspândește în fiecare colț al vieții copilului.
Psihologii spun că este vorba și despre dragostea excesivă a părinților, care devine astfel dăunătoare. Iată ce se întâmplă de fapt prin controlul excesiv:
- Copilul pierde oportunitatea de a gândi
- Copilul nu mai crește independent
- Copilul nu-și mai poate cultiva capacitatea de a provoca și experimenta în felul lui viitorul
- Copilul este și va fi apoi un adult prea atașat de părinți.
Scăderea capacității de învățare și plictiseala
Un copil îndemnat de părinți să se grăbească poate fi în incapacitatea de a procesa toate informațiile care vin către el, asta îi poate submina învățarea. În plus, fiind prea obosit de avalanșa de informații sau de faptul că trebuie să facă ceva în grabă, el are tendința să se plictisească, nu mai are acea plăcere de a experimenta ceva nou.
Copilul este forțat să facă anumite lucruri impuse de părinți (ca fiind necesare lui, în grabă) iar asta face ca el să nu mai facă ceea ce dorește în activitatea sa de a explora lumea și astfel își pierde curiozitatea.
Graba influențează creierul copilului
Potrivit neurologilor, creierului copilului aflat în curs de dezvoltare este influențat de experiența zilnică; graba este un factor de stres, care poate induce în creier o tendință de anxietate pe tot parcursul vieții.
Un program zilnic prea solicitant este un factor de stres la copiii de vârsta școlară. De multe ori, ei au senzația că abia reușesc să-și îndeplinească sarcinile și asta le produce stres, anxietate, le afectează imaginea de sine.
Stresul afectează corpul copilului
Părinții care își grăbesc copilul, îi produc acestuia un stres, care îi afectează corpul. Creșterea nivelului de hormoni de stres în corpul copilului poate provoca oboseală, probleme de somn și scăderea imunității.
Părinții ar putea fi mai atenți și să descopere la timp dacă au un copil neliniștit sau stresat și ce pot face pentru a combate asta.
Stările de nervi
Copiii au ciudățeniile lor de comportament și personalitatea lor, care uneori îi irită pe părinți, mai ales dacă aceștia nu au răbdare. În majoritatea cazurilor, copiii sunt și ei stresați și enervați de părinții care le impun un ritm de viață prea rapid, îi grăbesc să facă anumite lucruri, din dorința de a-i educa.
Părinții devin frustrați și nu pot înțelege de ce copilul lor nu este ca ei. În acest mod, ei caută să-i schimbe personalitatea, deoarece consideră că astfel îl va face să fie ca ei. Ei vor de fapt să-i inducă copilului un stil de personalitate, ca a lor.
În realitate însă, copilul este predispus la anumite caracteristici ale personalității care reflectă moștenirea genetică, însă trăsăturile de personalitate arată și faptul că el are stilul său de a se manifesta și comunica. Fiecare persoană este unică, cu toate acestea, majoritatea părinților nu țin cont de asta și vor ca cei mici să aibă aspecte similare personalității lor.
A fi unic sau diferit înseamnă o abatere de la un standard anume, dorit de părinți. Asta în opinia unor părinți poate părea cumva nepotrivit sau greșit.
Ce spun oamenii de știință?
Oamenii de știință au demonstrat că sugarii prezintă diferențe individuale chiar de la naștere. Ei au moduri de a răspunde la stimulii externi și anumite caracteristici temperamentale și trăsături de comportament.
Copiii au diferite tipuri de inteligență. Fiecare își va manifesta inteligența în modul propriu, în funcție de personalitate și mediul de viață în care trăiesc. Nu există doi copii dotați în aceeași zonă a inteligenței. Unii copiii au o imaginație mai dezvoltată iar dacă ea este stimulată, va crește mai mult pe parcursul vieții. Dacă un copil se concentrează doar pe punctele sale forte, atunci el poate pierde alte părți ale vieții, iar asta va crea un dezechilibru. Prin urmare, părinții nu trebuie să cadă în capcana încurajării copiilor doar spre un singur domeniu. Copiii trebuie să-și trăiască copilăria și să exploreze diferite domenii.