„Muzica este sufletul limbajului” (M. Heindel), este un limbaj universal, copiii fiind atraşi de sunetele melodioase în mod natural. Încă de la naştere, părinţii se folosesc în mod instinctiv de muzică pentru a comunica cu micuţul, pentru a-l adormi, calma, alinta. La fel, copiii se exprimă prin muzică, gângurind cântecele şi mişcându-se pe ritmurile auzite de cum sunt capabili să o facă.
Muzica este una din pasiunile tale (fie că doar asculţi, sau cânţi/ dansezi)? Împărtăşeşte această frumoasă pasiune cu copiii tăi, căci este indiscutabil că muzica stimulează dezvoltarea fizică, emoţională, intelectuală şi socială a celor mici.
De altfel, se ştie că este recomandat să expui la muzică pe cel mic încă din timpul sarcinii; s-a observat că nou-născuţii adoră sunetele armonioase şi recunosc melodiile pe care le ascultă. De cum sunt în stare, copilaşii iubesc să se mişte în ritmul auzit şi să cânte la rândul lor.
A asculta muzică, de la cântecelele vesele pentru copii, la muzică clasică şi chiar la ritmuri pop, rock sau populare (evitând ritmurile agresive) este o adevărată lecţie de învăţare pentru copii, nu doar o plăcere. Iar beneficiile sunt cu atât mai mari cu cât îi încurajăm pe cei mici să cânte, să danseze şi mai ales să înveţe un instrument. Există diverse activităţi stimulatoare şi distractive care implică muzica – de la cele de acasă la cursurile de cântat sau dansat pentru copii.
În ce fel ajută muzica dezvoltarea copiilor?
Din punct de vedere fizic, mişcarea pe ritmurile muzicale stimulează abilităţile motorii ale copiilor, coordonarea în mişcări fiind foarte mult ajutată de ţopăielile vesele ale celor mici (iar dacă vor lua cursuri de dans, beneficiile sunt grozave).
Din punct de vedere intelectual, muzica stimulează zone din creier corelate cu gândirea creativă, gândirea abstractă şi cu gândirea logică şi matematică. „Muzica e leacul minţii” (John Alexander Logan), iar învăţarea unui instrument este cu atât mai benefică dezvoltării intelectuale (copiii care învaţă să cânte la ceva au rezultate mai bune la citit, la calcul, dar şi mai târziu, la studiile din tinereţe). De asemenea, muzica îmbunătăţeşte capacitatea de învăţare şi memoria copiilor – în special cântecelele repetitive de gen educativ (care îi învaţă să numere, să calculeze, alfabetul etc. – orice informaţie este asimilată şi memorată mult mai uşor dacă este pusă pe ritm muzical).
Din punct de vedere al dezvoltării psiho-emoţionale, este limpede că muzica, fiind o artă şi o formă de expresie, aduce multiple beneficii. Muzica exprimă emoţii şi prin ea copiii se pot exprima pe ei înşişi, de multe ori mai uşor decât prin cuvinte. Terapiile prin artă (pictură, teatru, muzică şi dans) sunt cele mai apreciate şi utile când vine vorba de ajutorarea copiilor cu probleme emoţionale sau tulburări de natură psihică. De altfel, muzica stimulează aria din creier corelată cu empatia, deci ajută dezvoltarea emoţională a celor mici (care sunt adesea cam egocentrici); la fel, muzica diminuează tendinţele agresive sau depresive.
Din punct de vedere social, muzica poate fi lipiciul care aduce împreună oamenii; fie că cel mic cântă cu părinţii săi, fie că dansează şi cântă cu alţi copii, muzica creează o legătură. Mai mult, mulţi copii excesiv de introvertiţi ies din ascunzătoarea lor şi devin mai sociabili cu ajutorul muzicii. Iar un curs de dans sau de cântat la diferite instrumente învaţă copiii să relaţioneze şi să colaboreze unii cu alţii.
Muzica poate fi şi o formă de disciplină – dacă încurajăm copiii să înveţe un instrument, această experienţă le va arăta ce înseamnă munca, voinţa, răbdarea, ambiţia; de asemenea, le poate oferi mai multă încredere în sine – momentul în care poate interpreta o melodie este momentul în care vede că prin propriul efort a reuşit ceva minunat.
Sigur, nu oricine poate şi doreşte să înveţe un instrument sau să danseze, dar oricine este atras de muzică (se spunea că cel care nu e mişcat deloc de un ritm armonios are sufletul gol). Este bine ca un copil să se bucure de această artă încă de mic. Odată ce cresc, copiii vor prefera muzica lor, a tinerilor, care poate că nu sună chiar melodios pentru urechile părinţilor. Dar muzica rămâne muzică, o expresie a sufletului şi a umanităţii…