Lista cu fobii este nesfârşită, unele frici iraţionale fiind destul de comune, altele fiind atât de ciudate încât nu ai crede că există cu adevărat. Frica de bebeluşi, de copii, de copilărie denumită paedophobia se află printre ultimele. Cum să-ţi fie frică de copii sau de bebeluşi inocenţi? De ce?
Este, oare, doar o invenţie a celor cărora pur şi simplu nu le plac copiii? Este utilizată ca o scuză? Este utilizată în diferite tentative de a manipula opinia publică? Sau este un efect al filmelor horror, care au indus o teamă instinctivă celor mai sensibili?
Frica de copii numită paedophobia (în greacă, paidi – copil şi phobos – frică) este o condiţie recunoscută de psihiatri. Această teamă iraţională este legată de bebeluşi, copii, lucruri legate de copii (hăinuţe de bebe, jucării), dar şi de copilărie.
Mulţi cercetători spun că este o realitate relativ recentă, legată de societatea de astăzi. Unii exagerează discutând despre o „epidemie” de paedophobia, referindu-se de fapt la realitatea că din ce în ce mai mulţi adulţi nu-şi doresc copii şi nu plac copiii. Dar aceasta nu poate fi numită o fobie.
Ce poate cauza frica de copii?
Drăgălăşenia, statura micuţă, vocea gingaşă, spiritul jucăuş, zămbetul şi chicotitul vesel, hăinuţele colorate – o imagine adorabilă şi inocentă. Nimic rău, nimic insidios în aspectul unui bebeluş sau copil. Totuşi… mintea face corelaţii stranii. Exact aspectul inocent şi drăgălaş poate stârni teamă, dacă te gândeşti la posibilitatea unui contrast între cum arată şi ce ar putea gândi un copil.
Ca şi în cazul păpuşilor, frica de copii poate deriva dintr-o imaginaţie debordantă: te sperie exact ceea ce pare la prima vedere inocent. Nu degeaba atât de multe filme horror se folosesc de imaginea unui copil, de multe ori făcând micuţii să arate înspăimântător cu machiaje. Ce poate fi mai de speriat decât alăturarea dintre un micuţ copil şi un topor?? Măcar de la un monstru hidos ştii la ce să te aştepţi… Oricum ar fi, se prea poate ca tocmai aceste filme horror să stârnească în minţile sensibile imagini de groază.
Dar frica de copii nu poate fi născută de un film. Unii spun că această fobie poate fi legată de faptul că adultul se teme că cei mici îl văd aşa cum este, văd sub toate măştile cu ochii lor de copii. Alţii spun că frica de copii provine din lipsa de skilluri de a comunica cu cei mici. Cei ce nu ştiu cum să vorbească şi cum să se poarte cu un copil se pot teme să fie în preajma sa.
De asemenea, paedophobia se poate naşte din frustrarea de a nu şti ce gândeşte un copil. Se uită la tine lung, te analizează şi totuşi nu ai cum să ştii ce gândeşte copilul.
Paedophobia poate fi legată şi de experienţe traumatizante ale persoanei. Dacă cineva a trăit o copilărie traumatizantă sau dacă a avut o experienţă şocantă legată într-un fel sau altul de un copil (ca un exemplu, cineva care a accidentat foarte grav un copil), acea persoană se va feri instinctiv de cei mici. Imaginea unui copil le readuce amintiri dureroase.
Unii ajung până acolo încât să spună că frica de copii e născută din diferenţa de esenţă dintre adulţi şi copii: bebeluşii şi copiii mici sunt pentru oamenii normali asexuali, lipsiţi de latura sexuală. În plus, copiii au o gândire diferită (unii spun chiar că văd altfel lucrurile sau că văd lucruri pe care adulţii nu le percep) şi nu au format un autocontrol.
Frica de copii, chiar dacă este reală, este rară. De cele mai multe ori, o persoană pur şi simplu nu place copiii, atât pentru că nu ştie să se poarte cu ei, cât şi pentru că acele lucruri neplăcute legate de cei mici (gălăgia, mirosurile, secreţiile corporale) pentru ea sunt insuportabile.
