Uneori, o proaspata mama poate ajunge sa se simta aproape ca o mama singura, tatal fiind mai degraba absent odata cu nasterea bebelusului; se pune in acest caz intrebarea „de ce sotul meu nu accepta responsabilitatea de tata si nu se implica in ingrijirea bebelusului”? De ce, odata cu nasterea micutului, pare ca fuge de responsabilitati si este mai degraba absent cand vine vorba de interactiunea cu bebe?
Din nefericire, este un scenariu cunoscut multor mame: ea ramane insarcinata, el se arata oarecum incantat de ideea de a fi tatic. Insa, odata cu nasterea bebelusului, el devine absent, nu se implica in ingrijirea bebelusului si pare ca nu are o legatura afectiva cu micutul. Pare ca prefera sa petreaca cat mai mult timp evitand interactiunea cu bebelusul si noile sale datorii de tata. Pare ca nu accepta realitatea ca, odata cu bebelusul, vietile voastre trebuie sa se schimbe, la fel si prioritatile voastre. Pare ca vrea sa-si continue fara probleme vechea sa viata, lasand in grija mamei ceea ce tine de micut…
Si problema cea mai mare este ca unele persoane cred ca aceasta situatie este normala: tatal se ocupa cu responsabilitati in afara gospodariei – asigurand venitul, in timp ce mama se ocupa cu responsabilitatile in gospodarie, incluzand cresterea si ingrijirea copiilor. Tatal nu trebuie sa se implice activ in ingrijirea bebelusului – este datoria mamei; el poate sa o ajute, insa mama trebuie sa ramana cea implicata activ.
Insa un bebelus nu este „o responsabilitate domestica”, nu este o sarcina de indeplinit: trebuie hranit, adormit, schimbat, imbaiat si infasat si atat! Bebelusul este o fiinta care are nevoie de parintii sai pentru a creste armonios, care are in primul rand nevoie de afectiunea si ocrotirea AMBILOR PARINTI.
Sarcina a aparut prea devreme in relatia partenerilor
Daca nu aveati o relatie stabila, apropiata, de lunga durata, atunci aparitia brusca si neprogramata a unei sarcini va afecta aceasta relatie si ca urmare, va afecta modul in care partenerul femeii va percepe si accepta sarcina si venirea pe lume a bebelusului. Pentru ca o sarcina sa fie o schimbare pozitiva, partenerii trebuie sa aiba o relatie cu o baza solida, stabila si armonioasa – in caz contrar, sarcina este ultimul lucru pe care partenerul si l-ar dori.
Uneori, barbatul se simte coplesit de vestea unei sarcini, absolut nepregatit si parca „legat de maini si de picioare”. Este doar natural ca lui sa ii fie foarte greu sa isi accepte responsabilitatea de tata, odata ce nici macar nu aveati o relatie solida si de lunga durata si nu aveati planuri concrete de viitor. Desi accepta sarcina, odata cu nasterea bebelusului, totul devine confuz si dificil, iar proaspatul tata va fi tentat sa se retraga, sa fuga de aceasta noua lume.
Partenerul nu isi dorea inca un bebelus
Insa, odata cu vestea sarcinii, a fost de acord cu ducerea acesteia la termen (din principii morale, religioase, din frica de a ii cere partenerei sale intreruperea sarcinii). Chiar cand un barbat se arata incantat de ideea de a fi tatic, odata ce se vede practic in acest rol, totul se schimba si i se pare infricosator. Daca barbatul nu era deloc pregatit sa se vada in postura de tata al unui bebelus, atunci va evita implicarea activa in ingrijirea micutului si va alege sa petreaca mai mult timp in afara familiei.
Aversiunea fata de o schimbare majora
Multe persoane simt o anume aversiune, a anume teama fata de schimbari majore in viata lor – si ce schimbare mai importanta exista, decat cea de a deveni tata? Proaspatul tata poate fugi de responsabilitatea sa si poate alege sa nu se implice in interactiunea cu bebelusul, fiind prea coplesit de schimbare. Simpla idee ca viata sa nu va mai fi la fel il face sa tanjeasca dupa viata sa dinainte si sa incearca sa o mentina.
Astfel, mama poate observa ca partenerul ei nu accepta responsabilitatea de tata si ca nu accepta sa isi modifice prioritatile, continuandu-si viata ca inainte, petrecand mare parte din timp in afara familiei. O problema destul de comuna a mamelor – partenerul pare ca nu doreste sa faca schimbari in viata sa, considerand ca nu are datoria sa renunte la stilul lui de viata odata cu nasterea unui bebelus.
O perceptie gresita despre rolurile de mama si tata
Inca exista parteneri care traiesc cu ideea „tata cu serviciul, mama cu copiii”; astfel, un proaspat tata poate sa creada ca nu este deloc de datoria sa sa se implice in ingrijirea bebelusului – oricum, mama stie mai bine, nu? Astfel ca, in viziunea lui, „datoria” sa este sa se ingrijeasca de veniturile familiei si eventual sa se joace cu micutul, distrandu-l; restul, mama le stie…
Proaspatul tata se poate simti inutil
Odata cu nasterea bebelusului, unele mame tind sa preia controlul si sa faca totul legat de ingrijirea bebelusului – eventual cerand ajutorul tatalui, insa nepermitandu-i sa ia decizii. Mama simte ca este dreptul ei sa hotarasca ceea ce tine de bebelus si simte ca ea stie ceea ce trebuie facut. Insa astfel tatal poate ajunge sa se simta oarecum inutil in ingrijirea bebelusului, chiar exclus.
In special pentru ca tatal este intimidat de micut si se simte neajutorat, nestiind exact ce sa faca si cum sa aiba grija de el, poate ajunge sa creada ca nu are prea multe de facut – si deci sa nu se implice mai deloc in viata bebelusului. Mai mult, daca tatal simte ca nu este util si nu este apreciat, va prefera sa petreaca timp cu activitati in afara casei, in locuri unde stie ce este de facut si este apreciat.
Partenerul proaspetei mame se simte indepartat
Si chiar putin gelos pe bebelus, care i-a „furat” iubita, devenita deodata o persoana diferita, careia ii pasa doar de micut. Majoritatea mamelor fac din bebelus prima prioritate si ii acorda toata dragostea si atentia lor; ceea ce este bine – problema apare atunci cand mamele uita de partenerul lor, neglijandu-l, cand relatia cu micutul le face sa uite de orice altceva.
Mai mult, o proaspata mama uita ca ea este si iubita si sotie – iar partenerul nu o mai vede decat ca fiind o mama. Relatia dintre ei se raceste sau se distanteaza astfel, iar acest lucru il indeparteaza pe tata de bebelus si de familie. Relatia dintre parteneri este o prioritate – atat pentru fericirea acestora, cat si pentru fericirea copilului…
