Cum poate parintele vitreg sa aiba o relatie buna cu copilul? Rolul de parinte vitreg nu este niciodata unul prea usor de asumat: este de ajuns sa ne gandim la modul in care mamele sau tatii vitregi sunt portretizati in unele povestiri pentru a vedea ca parintele vitreg este transformat deseori intr-un personaj negativ…
Indiferent de felul in care casnicia initiala s-a destramat – divort sau deces – noul-venit, parintele vitreg, nu va fi primit in general in familie cu bratele deschise de catre copii. In ochii lor, el este un strain care nu are nici un drept sa se considere deodata mama sau tatal lor. Mai mult, copiii se pot simti chiar datori sa respinga si sa nu il placa pe acest nou-venit: datori fata de parintele lor natural care a plecat (este un fel de a isi exprima loialitatea fata de parintele plecat, respingand persoana care, din perspectiva lor, incearca sa ii ia acestuia locul in familie).
Oricat de mult timp a trecut de la destramarea familiei, aparitia unui parinte vitreg, recasatorirea parintelui copiilor cu o alta persoana, este o schimbare pe care cei mici o pot accepta doar treptat. Ei inca sufera din cauza separarii sau a decesului parintelui, ei spera deseori la o impacare a parintilor naturali, ei se simt nesiguri si tematori cand un parinte vitreg este primit in casa lor, nestiind cum acest nou-venit va afecta viata lor de familie si relatia lor cu parintele natural.
Parintele vitreg poate forma o relatie buna mai usor cu copiii micuti, sub 7-8 ani, deoarece acestia au mai mare nevoie de adulti iubitori si de sprijin; cu copiii de peste 8 ani insa, sarcina de a forma si mentine o relatie buna devine foarte dificila, fiind nevoie de timp pentru ca acestia sa se adapteze schimbarii drastice. Oricum, parintele vitreg devine deseori tinta copiilor, fiind privit ca un strain ce incearca sa ia locul parintelui lor natural si ca un strain ce nu are dreptul de a se autodenumi parinte.
Oferiti-i timp copilului inainte de a intra in familie
Schimbarea este oricum una greu de acceptat, insa este mult mai bine primita de catre copil daca trece mai mult timp in care sa il cunoasca pe noul partener al parintelui sau inainte ca acesta sa intre in familie. Inainte de a ii deveni parinte vitreg, este de preferat ca copilul sa se obisnuiasca doar cu ideea ca tatal sau mama sa are o noua relatie.
Mentineti rutina familiala
Odata cu venirea parintelui vitreg, nu trebuie sa existe prea multe schimbari concrete in rutina copilului – el trebuie sa simta ca viata sa nu va fi data peste cap. In acest sens, pastrati ritualurile obisnuite de familie, incluzandu-l pe parintele vitreg in ele. Acesta din urma trebuie sa se integreze in familie, nu sa aduca schimbari mari.
Explicati-i copilului ca parintele vitreg nu ia locul parintelui plecat!
Faceti acest lucru cat mai clar: ca noul-venit nu este un inlocuitor, ci este o persoana care vrea doar sa fie primita si acceptata, o persoana ce nu trebuie comparata cu celalalt parinte. Copilul trebuie sa simta ca parintele plecat ii va ramane intotdeauna parinte (in caz de divort, acesta poate ajuta copilul petrecand timp cu el si explicandu-i ca aceasta schimbare nu este una atat de rea).
Parintele vitreg poate avea o relatie buna cu copilul doar daca nu il preseaza, daca nu insista si ii ofera timp sa accepte situatia. De aceea, a va purta prea dragut si a il mitui cu daruri nu este o cale de a ii castiga afectiunea: oricat de mic este copilul, el nu este prost! Nu insistati ca acesta sa va accepte si sa va placa din prima, lasati-l sa va cunoasca in timp.
Parintele vitreg nu trebuie sa se impuna din prima in disciplina!
O cale de a strica relatia cu copilul este cea de a va purta ca sef, ca parinte autoritar prea rapid: copilul va considera ca nu aveti nici un drept sa il disciplinati, sa ii impuneti reguli, sa ii cereti ce sa faca! Incercati sa adoptati mai degraba un rol de sfatuitor, fiind dispusi sa vorbiti cu copilul, lasand rolul disciplinei si impunerii parintelui natural. Foarte important in disciplina: regulile vor fi aceleasi; nu veniti cu noi reguli in familie! Si daca este necesar sa ii atrageti atentia sa respecte o regula, faceti limpede faptul ca aceasta era dintotdeauna regula din casa.
Nu ii cereti sa va priveasca ca pe parintele sau!
Nu ii cereti sa va spuna „mama” sau „tata” si nu faceti gesturi de afectiune fortate! Copilul, chiar daca de fapt nu are nimic personal cu tine, chiar daca te place de fapt, se simte cumva dator sa te respinga la inceput. De la suferinta, la furie, la teama, la confuzie, toate emotiile pe care le simte un copil cand un parinte dispare din familie si apare un nou-venit il coplesesc – doar cu timpul copilul se va obisnui cu schimbarea si va fi pregatit sa accepte si sa placa parintele vitreg.
Cereti intotdeauna respectul pe care copilul il datoreaza (fara a uita sa il tratati la randul vostru cu respect), insa nu-i cereti afectiune: aceasta nu se naste deodata. Ramaneti disponibili si deschisi spre comunicare si spre afectiune, fara a presa sau a va plange de respingerea copilului.
Parintele natural trebuie sa petreaca timp doar cu copilul
Deoarece deseori copilul simte si gelozie fata de noul-venit care fura afectiunea parintelui sau, copilul trebuie sa vada ca relatia sa cu parintele sau nu este afectata. Parintele natural trebuie sa petreaca timp doar cu copilul din cand in cand, fara a-l implica pe parintele vitreg. Foarte important: parintele natural nu trebuie niciodata sa ia partea copilului sau a parintelui vitreg in cazul certurilor; el va fi uneori prins in mijloc, nevoit sa decida cine are dreptate si cine nu – insa trebuie evitata pe cat se poate situatia in care parintele natural apara parintele vitreg si ia partea sa impotriva copilului.
