Ce pot face parintii atunci cand bunicii se implica excesiv in cresterea copilului? Pentru copil, a avea bunici iubitori, prezenti si implicati in viata sa este un lucru pozitiv; pentru parintii insa, poate fi uneori extrem de iritant si stresant. Aceasta deoarece exista o granita intre bunicii iubitori ce se implica dorind sa ofere o mana de ajutor si bunicii invazivi, ce se implica excesiv dorind sa controleze aspecte legate de cresterea, ingrijirea, disciplina copilului.
Unii parinti sunt oarecum iritati de implicarea bunicilor in viata copilului pentru simplul fapt ca nu isi agreeaza socrii sau parintii si deci prefera ca acestia sa isi mentina distanta. Aceasta este o situatie nedreapta pentru bunici, care doresc doar sa isi vada nepotii si sa petreaca timp cu acestia. Este greseala parintilor, atunci cand indeparteaza bunicii de nepoti doar pentru ca exista o anumita raceala sau un conflict in relatia lor personala cu bunicii. Bunicii trebuie sa fie prezenti in viata copilului, iar parintii trebuie sa faca diferenta intre relatia lor cu acestia si relatia copiilor cu acestia.
Uneori insa, parintii sunt iritati de implicarea bunicilor deoarece aceasta implicare depaseste limitele tolerabile, devine excesiva, invaziva, bunicii atribuindu-si prea multe drepturi si calcand peste autoritatea parintilor. Bunicii care se implica fara a li se cere in cresterea si disciplina copilului, care considera ca este „datoria” lor sa ghideze parintii, sa le ofere farame din intelepciunea lor, sa ii sfatuiasca si sa le spuna cum sa-si creasca copilul sunt greu de tolerat.
Bunicii submineaza autoritatea parintilor, netinand cont de opiniile, cererile, regulile impuse de parintii copilului
O situatie frecventa: copilul nu are voie, spre exemplu, sa manance dulciuri inainte de masa, dar bunicii ii dau voie; pare un lucru micut, fara importanta. Insa astfel regula impusa de catre parinte este data la o parte, iar copilul invata ca poate evita reguli daca cere permisiune de la bunici! Iar cand aceasta situatie este una foarte frecventa, bunicii netinand cont de regulile stabilite de catre parinti in cresterea si disciplina copilului, autoritatea de parinte este amenintata.
Bunicii sunt „cei buni”, care permit copilului cam orice, iar parintii sunt „cei rai”
Care nu-i dau voie sa faca nimic! O situatie ce decurge din prima: cand bunicii ignora regulile parintilor si ii permit copilului sa faca ce doreste el. De aici, parintii pot fi frustrati deoarece propriul copil va prefera sa stea cu bunicii care sunt draguti si de treaba; iar bunicii isi permit sa ignore regulile caci, la urma urmei, nu ei vor sta zi de zi in casa cu copilul, nevoiti sa il disciplineze si sa il faca sa se poarte cum se cuvine!
Bunicii pot lua de unii singuri decizii legate de ingrijirea si disciplina copilului
Ceea ce este natural sa irite si sa frustreze parintii – in aceasta situatie, bunicii clar isi depasesc atributiile, neavand de fapt nici un drept sa faca singuri decizii privitoare la copil, in special daca nu ii intreaba initial pe parinti. Exista bunici care ii fac programul, ii cumpara lucruri, il duc la diverse activitati, il imbraca si aranjeaza cum vor ei, toate fara a ii intreba dinainte pe parinti!
Bunicii pot fi prea prezenti in familie
Importanta unei familii mari nu poate fi uitata, in special pentru copil fiind benefic sa-si aiba bunicii prezenti si alaturi de el. Insa uneori, bunicii pot fi mult prea prezenti, venind in casa la cateva zile si sunand zi de zi sa „verifice” cum stau lucrurile. Iar prezenta lor nu este intocmai una discreta: pot fi deseori invazivi, cotrobaind prin casa, facand curatenie asa cum stiu ei, criticand sub forma unor sfaturi binevoitoare, intervenind in ingrijirea si disciplina copilului fara a li se cere aceasta… Iar parintii se pot simti neputinciosi: cum sa le spuna sa nu-si mai bage nasul, daca ei vor sa ajute (desi acest ajutor nu este intotdeauna unul cerut, dorit si placut)…
Bunicii care cred ca ei stiu cel mai bine pot face parintii sa se simta iritati, dar si amenintati
Bazandu-se pe experienta lor si pe intelepciunea varstei, bunicii cred ca ei stiu mai bine ce este de facut in ingrijirea si disciplina copilului decat parintii sai. Uneori, este adevarat, bunicii fiind un ajutor pretios atunci cand parintii au primul bebelus. Insa aceasta atitudine de „eu stiu cel mai bine” poate continua mult prea mult si poate duce prea departe, la implicare excesiva, la sfaturi necerute si la critici iritante: „nu faci bine, sa-ti arat eu cum faceam cu copiii mei” etc. etc….
Nu exista o alta solutie care sa schimbe situatia, care sa ii faca sa inteleaga faptul ca prezenta lor este bine-venita atat timp cat se respecta unele limite, decat sa li se spuna acest lucru! Direct, clar si politicos! Da, este dificil, caci sunt parintii tai sau ai partenerului – insa nu trebuie sa accepti continuarea acestei situatii, asteptand ca ei sa realizeze de unii singuri ca sunt invazivi: nu o vor realiza daca nu li se spune!
Bunicii se poarta uneori de parca copilul ar fi al lor… Trebuie sa li se faca clar faptul ca parintii sunt cei care vor lua decizii si care cresc si disciplineaza copilul; trebuie sa li se faca clar faptul ca exista limite privitoare la prezenta si implicarea lor; trebuie sa li se faca clar faptul ca uneori invadeaza intimitatea parintilor si submineaza autoritatea lor in fata copilului; trebuie sa li se faca clar faptul ca experienta si cunostintele lor sunt pretioase, insa ca daca aveti nevoie de ajutor il veti cere; trebuie sa li se faca clar ca vor fi intotdeauna bine-veniti, insa cu aceste limite; trebuie sa li se spuna direct imediat ce spun sau fac ceva ce parintii nu doresc sa accepte.
