Cauzele insufienței renale cronice la pisici și metodele eficiente de tratament

Insuficienta renala cronica la pisici este o boala pe care multi medici veterinari o percep ca pe o condamnare la moarte, dar nu este chiar asa. In momentul cand apar primele simptome care arata ca pisica sufera de aceasta boala trebuie actionat imediat, deoarece animalul poate trai daca i se aplica o ingrijire adecvata. S-a constatat in multe cazuri ca datorita unor tratamente aplicate la timp unor pisici care aveau 85% din functia renala compromisa, acestea au trait ani de zile si cu un mic procent de functie renala.

In rinichii pisicii sunt mii de structuri mici, care poarta numele de nefroni si sunt utilizati la eliminarea deseurilor reziduale din organism precum si la reglementarea electrolitilor din corp. Prin nefroni, rinichii reusesc sa filtreze creatinina si ureea si sa distribuie calciul, potasiul, sodiul si fosforul (electrolitii din corp). De asemenea, ei produc eritropoietina (care este un hormon ce stimuleaza maduva osoasa sa produca globulele rosii), renina (o enzima care reglementeaza presiunea sangelui, precum si concentratia si productia de urina).

Cand nefronii sunt deteriorati incep sa moara pana cand rinichiul devine tot mai mic si nu mai reuseste sa filtreze deseurile si sa reglementeze electrolitii. Astfel deseurile se acumuleaza in organism, iar rinichii continua sa se deterioreze tot mai mult.

Cu parere de rau, simptomele insuficientei renale cronice feline apar abia dupa ce 70% din functia renala este deja compromisa si asta datorita faptului ca nefronii la pisica au capacitatea de a compensa si numai cand sunt foarte grav afectati produc simptome vizibile.

Cauzele insuficientei renale cronice:

• Bolile de care a suferit pisica in cursul vietii: hipertiroidism, hipertensiune arteriala, diete acide, nivelul scazut de potasiu.
• Tartrul si bacteriile din cavitatea bucala pot contribui la dezvoltarea unor probleme renale.
• Unele rase de pisici sunt predispuse la aceasta boala: pisica siameza, pisica birmaneza, pisica abisiniana.
• Unele boli de rinichi sunt genetice. De exemplu, pisicile persane pot prezenta inca de la nastere chisturi la unul sau la ambii rinichi. De asemenea, unele patrupede se pot naste cu un rinichi, sau pot avea un rinichi bun si unul care nu se dezvolta normal, sau se nasc cu ambii rinichi bolnavi.
• Amiloidoza este o alta boala care afecteaza rinichii printr-o proteina specifica (se aseamana cu amidonul) care se acumuleaza in tesuturi.
• Hidronefroza se caracterizeaza prin obstructionarea cailor urinare, astfel este imposibila trecerea urinei si are loc acumularea ei in rinichi.
• Pielonefrita reprezinta infectia bacteriana a rinichiului si inflamatia acestuia.

Simptomele bolii:

Boala apare la pisicile care au varsta de cel putin 8 ani, insa cele mai multe cazuri sunt la pisicile cu varsta de peste 11 ani. Uneori pot suferi de aceasta boala si pisicile tinere.

• Pisica bea apa si urineaza in exces.
• Animalul isi linge mereu buzele, saliveaza, de multe ori vomita si are greata.
• Refuza mancarea, slabeste, deoarece isi pierde pofta de mancare.
• Pisica are respiratia urat mirositoare, este dezhidratata, constipata.
• Este letargica, sensibila la zgomote, are stari depresive.
• In ultimele faze ale bolii are temperatura scazuta, convulsii si intra in coma.

Diagnosticul este stabilit de catre medicul veterinar in urma analizei rezultatelor unor teste de sange, de urina si cu ajutorul ultrasunetelor (prin care se masoara dimensiunea rinichilor, procentul de functionalitate a acestora, eventualele tumori, chisturi, traume).

Tratamentul bolii:

Medicul veterinar poate administra anumite medicamente care au rolul de a relaxa vasele de sange, inima reusind sa pompeze mai usor sangele in corp si astfel se reduce hipertensiunea arteriala in ambii rinichi si in tot organismul.

De asemenea sunt si medicamente care reduc creatinina, imbunatatesc apetitul si greutatea pisicii.

Tratamentul cu antibiotice este foarte important, deoarece ajuta in cazul infectiilor care apar de obicei in tractul urinar si in zona rinichilor. Medicul veterinar poate recomanda anumite antibiotice care sunt bine tolerate de pisici.

Dieta pisicii trebuie sa contina un supliment de acizi grasi esentiali care este foarte eficient, astfel Omega-3 si Omega-6 se gasesc in peste, dar si in anumite produse care se pot cumpara de la o farmacie veterinara. Nu trebuie exagerat cu acesti compusii Omega deoarece contin vitamina E, care uneori poate cauza unele probleme daca este administrata in exces.

Exista si medicamente de eliminare a toxinelor din sange – care sunt principala cauza a insuficientei renale cronice la pisici.

Organismul pisicii trebuie hidratat (uneori pe cale artificiala, prin perfuzii, prin injectarea lichidelor direct in sange), deoarece doar asa este capabil sa lupte cu toxinele din sange, din cauza problemelor rinichilor.

Foarte important este ca dieta pisicii sa contina vitamina B, deoarece lipsa acesteia poate agrava pierderea poftei de mancare, a tonusului muscular, sau poate cauza mancarimi ale pielii. Vitamina B12 are un efect preventiv in problemele neurologice. Complexul de vitamina B contine anumite suplimente care ajuta in tratamentul de insuficienta renala cronica.

Prevenirea bolii:

• Pisica trebuie sa traiasca intr-un mediu sanatos in interiorul casei.
• In prevenirea bolii ajuta o alimentatie sanatoasa, cu suplimente de potasiu (mai ales la pisicile mari), precum si o hidratare buna.
• O data pe an trebuie sa i se faca analize de sange si de urina.

Insuficienta renala cronica la pisici este o boala destul de frecventa, care progreseaza in mod diferit la fiecare animal, in timp devine din ce in ce mai grava, insa cu sprijin si tratament adecvat se poate imbunatati calitatea vietii pisicii si se poate reduce progresia bolii.