A deveni parinte este un lucru minunat, o implinire si un pas mare in viata oricui: unii dintre parinti insa adopta si anumite obiceiuri enervante pentru cei din jur odata ce isi intemeiaza o familie si au copii. De cele mai multe ori fara a realiza cat de iritanti pot fi si fara a avea aceasta intentie, unele persoane ajung sa ii irite pe cei din jur, noul statut de parinte schimbandu-le prioritatile (ceea ce este natural), insa si modul de a relationa cu altii.
Iata care sunt 5 obiceiuri enervante ale unora dintre parinti :
Parintii care nu pot vorbi decat despre copil (si care iti arata de fiecare data o mie de noi fotografii ale micutului lor scump): “sa vezi ce a mai facut Cristi al meu”, „cat de desteapta este Lili a mea”, „doar un copil ca Dan ar putea sa faca…”, „si ce mai faci? Ti-am zis ce s-a intamplat cu Elena a mea?” etc. etc.. Este doar natural ca odata devenit parinte, iti schimbi prioritatile si ca micutul copil este in centrul intereselor tale; insa este bine sa realizezi ca micutul tau nu este si in centrul intereselor si preocuparilor altora!
Asadar, poate ca nu toata lumea doreste sa auda mereu povestiri lungi despre mica ta minune si sa admire zeci de poze… In plus, oricat de interesante ti se par tie relatarile despre fiecare mic lucru facut de copil, altii pot sa nu fie intr-atat de fascinati. Regula, ca parinte, ramane aceeasi ca si pentru oricine altcineva: nu vorbi prea mult despre tine si viata ta si invata sa ii asculti pe ceilalti pentru a nu fi enervant!
Parintii care compara intre ei copiii, accentuand cat de „special” este al lor (si astfel insinuand ca alti copii sunt inferiori dintr-un aspect sau altul). Parintii intre parinti pot ajunge la adevarate „razboaie reci” pornind doar de la o discutie aparent inofensiva despre copiii lor; insa unii parinti au tendinta sa arate cat de frumosi, destepti, precoce, etc. sunt proprii copii si astfel incep sa abordeze astfel de discutii despre copii ca fiind aproape o competitie.
„Gigi al meu a mers in picioare de la 8 luni, al tau vad ca intarzie putin”; „ma mir ca al tau inca are scutece, eu l-am invatat la olita devreme pe al meu”; „unii copii ca Alex a mea sunt putin mai precoce ca altii”; „n-am vazut copil mai destept ca Dragos – sigur, si ai tai sunt isteti, dar…”; „cat de draguta este fetita ta, dar pacat ca nu are si ochii astia incredibili cum ii are Dana mea”. Regula de aur este: nu comparati niciodata copiii intre ei, fiecare copil este diferit, are o dezvoltare diferita, are calitati diferite si abilitati diferite!
Parintii care ofera des sfaturi necerute ca si cum ei s-ar pricepe mult mai bine ca altii – de obicei, altor parinti. O persoana aroganta si care crede ca stie totul mai bine decat altii este enervanta: un parinte arogant, care se considera parintele model si care se crede mai priceput ca toti ceilalti este cu atat mai enervant.
Unii parinti – chiar si cand nu au cine stie ce experienta in cresterea copiilor, insa au citit niste carti – ofera altora diverse sfaturi necerute: „ar fi de preferat sa alaptezi, eu asa am facut, pentru binele copilului”; „eu l-am dat pe Dan al meu la gradinita din timp, iti zic ca asa este bine si expertii zic la fel”; „ar trebui sa te gandesti si tu sa faci la fel ca mine, sa il inscrii la cursul x”; „nu cred ca reactionezi bine la ce face copilul – orice expert ti-ar zice ca este de preferat sa il ignori cand tipa…”; si bineinteles, sfaturi pentru cei care inca nu sunt parinti: „iti spun ca ar trebui sa faci cat mai repede copii, ca mine, cat ai o varsta potrivita” sau „nici nu stii ce pierzi daca nu ai si tu copii, pe mine asta m-a implinit” sau „iti pierzi viata asa”…
Toate sfaturi necerute care ascund in substratul lor critici – de parca unii ar sti ce este mai bine pentru altii. De parca fiecare copil ar fi la fel si ar trebui crescut si disciplinat la fel („asa a mers la mine” sau „asa zic expertii”). De parca fiecare persoana ar trebui sa vrea aceleasi lucruri si ar trebui sa faca lucrurile la fel…
Parintii ce dezaproba si critica pe cei care nu au copii. Si astfel se ajunge la inca un obicei enervant al unora dintre parinti: acela de a ii dezaproba si critica pe cei care nu au copii (in special pe cei ce nu isi doresc sa aiba copii). Da, a deveni parinte este minunat si este un fapt de apreciat – insa nu face o persoana mai buna decat o alta, nu este vreun semn distinctiv de superioritate!
A critica o alta persoana pentru ca nu isi doreste aceleasi lucruri si pentru ca are alte optiuni in viata si face alte alegeri este pueril si…enervant! Replici precum: „nu inteleg ce gandesti, cum sa nu vrei copii” sau „cred ca cei care nu vor copii sunt pur si simplu egoisti” sau „pana nu devii parinte nu stii nimic” sau „daca nu vrei copii, nu esti o fiinta iubitoare” sunt incredibil de iritante pentru cei care din diferite motive au ales sa nu aiba inca un copil.
Parintii ce formeaza o „societate secreta” – odata ce se casatoresc si-si intemeiaza o familie, unii se indeparteaza de vechii prieteni care nu au urmat acelasi drum in viata si se alatura altor cupluri casatorite cu copii, ca si cum doar cu acestia isi mai pot petrece util si placut timpul.
Este natural ca o familie cu copii sa isi petreaca vremea impreuna cu alte familii cu copii, nu insa sa isi indeparteze prietenii care inca nu sunt casatoriti si nu au copii. Un alt obicei enervant este cand parintii se folosesc de copil drept pretext de a se indeparta de vechi prieteni: „nu mai am eu timp de astea, de acum sunt om serios”, in acelasi timp insa intrand in „societatea secreta” a parintilor, facand activitati doar in cuplu si cu copiii si uitand de prietenii vechi…
