Momentul in care afla ca este insarcinata, ca va avea un copil curand, este unul special pentru fiecare femeie. Fiecare poveste in parte este unica, iar Nesrin ne-o impartaseste pe a sa (va multumim pentru mailurile trimise; pentru a impartasi cu noi mai multe povesti din viata voastra, asteptam mail pe contact@familist.ro).
Cum am aflat ca sunt insarcinata!
Numele meu este Nesrin, am 26 de ani si sunt mama unei fetite frumoase de patru luni si jumatate; mi-ar face placere sa va impartasesc povestea mea, cum am aflat eu ca sunt insarcinata. Aceasta pentru ca, desi povestea mea nu este iesita din comun, cred ca momentul in care afli ca vei fi parinte este intr-adevar unul unic pentru fiecare in parte, poate cel mai frumos si ciudat moment din viata…
Eu si sotul meu eram deja casatoriti de doi ani si nu am folosit niciodata pilule contraceptive, mereu am folosit prezervativul. Insa dupa un an de la casatorie, am hotarat sa nu ne mai protejam, sotul meu isi dorea enorm un copil. Si eu, ce-i drept, imi doream un copil, dar nu neaparat atunci, in acel moment. Ma bucuram in fiecare luna cand imi venea ciclul menstrual, spre dezamagirea sotului meu. Simteam ca mai avem multe de facut; cariera, sa ne mai distram… Chiar mama mea, intr-o doara, mi-a zis ca ea inca e prea tanara sa fie bunica (dar acum imi zice ”daca as fi stiut ca e asa de frumos sa fii bunica, te puneam s-o faci mai devreme!”).
Pe scurt, eu nu ma simteam inca pregatita sa am un copil, pana cand minunea s-a intamplat si la noi… Eram in luna iunie 2013, voiam sa ne apucam de zugravit in apartament, ne pregateam sa ne adunam lucrurile pentru ca urmau sa vina parintii mei sa ne ajute. Eu devenisem din ce in cei mai somnoroasa, dormeam foarte mult; veneam de la munca si dormeam, aveam o stare de oboseala cronica parca; poftele se intensificasera (dar eu am fost mereu gurmanda!), ciclul imi intarzia… Dar eu tot nu imi faceam griji pentru ca mereu a fost neregulat.
Sotul meu a inceput sa zica: “mai, tu esti insarcinata, asculta la mine”; eu nimic, el insista; pana la urma m-am si suparat, gandindu-ma: dar ce, eu nu as simti daca ar fi asa, doar eu stiu cel mai bine ce se intampla cu corpul meu! Cum sa nu simta o femeie ca e insarcinata?! La munca, organizasem o campanie de donare de sange si parca totusi spusele sotului reusisera sa imi trezeasca oarecare dubii, asa ca am hotarat sa imi fac un test, pentru ca voiam sa donez sange si voiam sa ii dovedesc ca nu sunt insarcinata si ca pot dona fara probleme (de fapt, eu voiam sa imi dovedesc mie, el era convins ca sunt insarcinata).
Si uite asa, la patru dimineata pe 11 iunie, eu eram la baie cu testul de sarcina in mana… Mai facusem test cu alte ocazii din curiozitate, asa ca stiam ce am de facut. Eram nitel adormita, dar nerabdarea nu m-a lasat sa astept pana dimineata cand m-as fi trezit in mod normal; imi amintesc ca eram atat de calma, nu voiam decat sa ma intorc sa mai dorm putin pana sa ma trezesc sa ma duc la munca. L-am facut, am inchis capacelul, am asteptat butonand telefonul pe Facebook si dupa cele 10 minute, ce sa vad, doua linii! Am zis ca pic de pe closet, am scuturat testul, nimic, tot doua linii erau si inca foarte clare!
Atunci m-a cuprins un plans – de bucurie, de uimire, de ciuda ca sotul meu a avut dreptate, de dezamagire, ca ce fel de mama sunt daca nu am simtit instinctiv ca sunt insarcinata… Am plans pana ce m-am umflat; mama era deja la noi, dormea in sufragerie (si chiar in seara aceea, ii spusesem mamei un banc: “se duce un barbat la farmacie si cere un test de sarcina, la care farmacista il intreaba: de care?; barbatul: negativ, va rog!”). Sotul meu era in dormitor, habar nu aveau nici unul ca se intampla ceva cu mine, ceva ce ne va schimba viata ireversibil.
Sotul imi spusese ca daca testul iese negativ, nici sa nu il trezesc. Asa ca uite-ma pe mine, cu ochii umflati de somn si de plans, ducandu-ma la sotul meu si trezindu-l… Inca nu se luminase de ziua si nu aprinsesem de tot lumina in camera; ii bag in fata trei degete, iar saracul adormit ma intreaba „au iesit trei linii?”; apoi eu ii arat doua degete care vor fi trei, iar el sare din pat.
Eu inca lacrimam, abia vedeam printre lacrimi (ca si acum). Reactia lui – radea, se uita la test, m-a imbratisat, am inceput amandoi sa radem fara sens si zgomotos, am deschis geamul, ne-am uitat pe geam; era atat de liniste peste tot, nimeni nu stia prin ce emotii treceam noi; nu mai aveam stare, am fost la baie, ma spalam pe fata, nu mai ramasese urma de somn. Evident, am trezit-o si pe mama mea, care ne-a intrebat „ce-ati facut, ati scapat pe voi?”
La care eu i-am spus: “mama, e mai grav de atat, am facut testul de sarcina si a iesit pozitiv”! Mama a zis doar: “adica nu e negativ”! S-a trezit si ea, am stat o vreme toti trei fara sa ne spunem nimic; tare as fi vrut sa stiu la ce se gandesc si ei, eu eram coplesita acum doar de bucurie. Cum am ajuns la munca, m-am programat la ginecolog, iar acesta mi-a confirmat ca aveam 7 saptamani. Am plans tot drumul de la cabinet la munca (de data aceasta doar de fericire), l-am sunat pe sotul meu si apoi am sunat-o pe mama si pe restul lumii (socrii si pe tata) sa le dau vestea cea mare…
Pana la nasterea fetitei mele, aceasta a fost clar cea mai frumoasa si emotionanta zi din viata mea si a sotului meu. Asa cum cred ca este pentru toti viitorii parinti. Aceasta este povestea mea. Va multumesc ca o pot impartasi cu voi toti!
Absolut superb Nesrin.. Mi-au dat lacrimile pt ca m-ai facut sa-mi amintesc de ziua in care stateam pe closet, cu un test pozitiv in mana, fara a reusi insa ma dezmeticesc si sa realizez ca mi se va schimba viata.. Suntem bogate cu adevarat acum, pt ca avem cel mai de pret cadou al vietii: minunile noastre de fete, Sara si Azel..