Siguranţa nou-născutului: unde doarme bebeluşul în primele luni de viaţă şi de ce un studiu recent recomandă somnul împreună cu mama?

0
3386
Somn bebe
Somn bebe

„De când s-a născut, bebe doarme cu mine în pat; mi s-a părut cea mai naturală decizie şi nu aş avea inima să-l las singur. Ba chiar şi acum, la aproape 4 ani, Luci doarme cu mine şi cred că asta l-a ajutat să crească fericit”. (Lori, 33 ani)

„Eu şi soţul meu am hotărât că este cel mai logic să îl culcăm de la început în camera sa, chiar lângă dormitorul nostru; ne temeam tare că altfel nu îl vom putea obişnui apoi să doarmă singur şi auzisem lucruri groaznice despre sufocarea nou-născuţilor care dorm cu părinţii. În plus, avem şi noi nevoie de spaţiul nostru. La început, a fost un chin, dar cred că tocmai de aceea cel mic s-a obişnuit să se trezească din ce în ce mai rar după vreo 5 luni” (Simona, 26 ani)

„Nici nu a fost vreo discuţie: bebe urma să doarmă cu noi în cameră, dar în pătuţul lui, alături de patul conjugal. E şi comod şi sigur, cel puţin pentru noi este alegerea potrivită şi nu aş sfătui mămicile să îşi lase puiul mic singur în altă cameră, cu toate sistemele moderne de supraveghere”. (Raluca, 36 ani).

După cum putem observa, părerile mămicilor sunt împărţite când vine vorba despre unde doarme bebeluşul. Şi mai mult, la fel sunt părerile specialiştilor, unii sfătuind mamle să doarmă separat, alţii militând pentru dormitul împreună.

De ce există controverse legate de unde doarme bebeluşul?

Au existat multe articole care declarau că dormitul împreună cu nou-născutul implică un risc mare: cel al morţii subite. Dar sindromul morţii subite infantile este întâlnit şi la micuţii ce dorm în pătuţul lor. Există într-adevăr cazuri triste în care un nou-născut se sufocă în aşternuturi sau lipit de trupul părintelui.

Dar aceste tragedii se petrec în anumite circumstanţe. De exemplu, nu se recomandă în nici un caz dormitul în pat cu bebe dacă mama are un somn foarte profund şi nu e sensibilă la prezenţa micuţului (somn profund cauzat de epuizare, medicamente sau alcool). De asemenea, şnururile pijamalelor sau bijuteriile mamei sunt periculoase, la fel ca perniţe multe, perne foarte mari şi pufoase, aşternuturi care nu sunt bine întinse, coverturi, jucării mari de pluş – în esenţă, orice în care bebe se poate sufoca sau prinde. De asemenea, fumul de ţigară sau parfumurile intense sunt factori de risc ce pot cauza asemenea tragedii.

Mai rar o mamă care să nu-şi simtă copilaşul lângă ea şi să se rostogolească pur şi simplu peste acesta! Tragediile se întâmplă în anumite circumstanţe.

Este somnul în pat cu bebeluşul cel mai indicat?

A dormi împreună cu nou-născutul rămâne preferinţa multor mămici şi după câte se pare, este o alegere încurajată de unii dintre specialişti.

Un studiu recent efectuat la Universitatea Cape Town în Africa de Sud concluzionează că dormitul cu bebe este cel mai sănătos pentru dezvoltarea micuţului şi pentru relaţia dintre el şi mama sa.

Mai exact, specialiştii care au urmărit nou-născuţi în primii doi ani de viaţă au putut observa că cei care dorm singuri în pătuţul lor nu se bucură de un somn la fel de odihnitor şi prezintă semne crescute de stres.

De asemenea, dormitul împreună cu mama în pat ar întări legătura dintre ea şi copil, în timp ce dormitul separat ar duce la crearea unei relaţii mai dificile. Mai mult, se consideră că somnul separat afectează dezvoltarea creierului şi duce la probleme de comportament când copilul creşte. Par a fi concluzii bruşte, însă cercetarea fost efectuată în mod profesionist.

Sfatul acestor specialişti este ca mama să doarmă în acelaşi pat cu bebeluşul până la vârsta de 2 ani, chiar 3 ani. Primele luni par a fi cele mai importante, atunci micuţul având cea mai mare nevoie de apropierea maternă.

Monitorizând somnul nou-născuţilor, cercetătorii au arătat că cei care dorm singuri, separaţi de mamă, prezintă semne de stres crescut, emoţii negative ce afectează ritmul respiraţiei, dar şi bătăile inimii şi presiunea sângelui (ceea ce în timp conduce la probleme ale sistemului cardiovascular, dar şi probleme de dezvoltare psiho-emoţională). Este ştiut că o nevoie de bază a unui nou-născut, om sau animal, este cea de ocrotire, cea de a simţi afecţiunea maternă şi siguranţa dată de prezenţa părintelui. Bebeluşul, trezindu-se singur, simte un val de teamă, de stres; acesta dispare odată cu prezenţa mamei – însă astfel se pare că creşte şi numărul de treziri în timpul nopţii: micuţul se învaţă să-şi cheme mama pe care o vrea lângă el.

De asemenea, somnul separat nu este la fel de odihnitor. Bebeluşii monitorizaţi care dormeau singuri în pătuţ treceau cu mai mare dificultate de la un ciclu de somn la altul, trezindu-se şi mai des. Somnul nou-născutului diferă de cel al copiilor mai mari, iar reluarea somnului după trezire este adesea mai dificilă pentru el. Se ştie cât de important este somnul pentru dezvoltarea fizică şi neuropsihică a copiilor. Micuţii ce dorm separat trec mai dificil din faza de somn superficial la cea de somn profund şi dorm mai prost, spune noul studiu.

Totuşi, o mamă bună nu are nevoie de specialişti care să-i spună cum să procedeze: ea va alege calea cea mai potrivită pentru ea şi copilul ei. De altfel, se pare că majoritatea, mămici şi pediatri, înclină spre calea de mijloc: pătuţul lui bebe lipit de patul părinţilor sau un „co-sleeper”, un coşuleţ cu trei laturi înalte, a patra ataşându-se de patul părinţilor.

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ