Rivali pe viață? – 7 idei ce te pot ajuta să diminuezi gelozia dintre frați

0
98
Rivalitatea dintre frati
Rivalitatea dintre frati

“Maaaaamiii, Tudor iar mi-a zis că-s proastă și că-s adoptată”; “maaaamiiii, Bianca iar mi-a luat jucăria”; “maaaamiii, Alex mi-a dat una”… Ți se pare cunoscut? Și încă acestea sunt cazuri oarecum blande de rivalitate între frați și/sau surori. Uneori, gelozia este atat de puternică, încat certurile sunt la ordinea zilei, devenind chiar bătăi. Primul instinct este să-l aperi pe cel mai mic sau mai neajutorat, sau să întrebi cine a început, pentru a decide cine e vinovat. Dar nu e mereu o tactică bună, căci adesea cand iei apărarea unuia și îl pedepsești pe celălalt, nu faci decat să sporești rivalitatea.

Această rivalitate apare des cand se naște un alt bebeluș. Ea provine din gelozie: copiii nu vor deloc să împartă lucrurile lor, camera lor și mai ales iubirea părinților lor. Sunt posesivi din natură și simt că odată cu venirea în familie a unui frate sau a unei surori, pierd din ceea ce li se cuvine doar lor.

Cei mici se ceartă din cauza jucăriilor; cei măricei se iau la întrecere cine e mai bun, mai deștept. Se poate ajunge pană în punctul în care frații, ajunși adulți, continuă să intre în competiție: cine caștigă mai mult; cine se căsătorește primul; ș.a.m.d.. Dar ce pot face părinții?

7 idei ce te pot ajuta să diminuezi gelozia dintre frați/ surori:

♣ Fă-i cunoștință copilului mare cu bebe chiar înainte de naștere. Arată-i imagini de la ecografie; lasă-l să-ti pună mana pe burtică și să simtă mișcările sale; încurajează-l să-i vorbească sau cante; implică-l în micile decizii legate de noul lui frățior (sau surioară), de exemplu numele sau cumpărăturile necesare pentru bebeluș. Povestește-i despre perioada în care el era bebeluș și cat de fericiți erați voi ca părinți cand s-a născut.

♣ Transformă-l pe copilul mare din rival pentru afecțiune în protector. Arată-i cat de mandri sunteți voi ca părinți de el și explică-i că acum, el fiind mare și matur, va putea să aibă grijă de bebeluș, ajutandu-vă. Spune-i cat de bucuroși sunteți că îl aveți pe el să vă sprijine în îngrijirea copilului mic. Lasă-l să țină în brațe bebelușul (în prezența ta) și să-i vorbească. Fă-l să se simtă nu copilul ignorat, ci copilul mai matur și mai responsabil și spune-i că te bazezi pe el și ai încredere că o să își învețe frățiorul sau surioara despre diferite lucruri.

♣ Nu-l face să se simtă ignorat pe cel mare. Este greu, chiar imposibil, căci un bebe îți cere 110% din timp și atenție. Dar copilul mai mare nu trebuie să ajungă să creadă că el nu mai contează. Așa că, după naștere, ai grijă să îi cumperi și lui lucruri, nu doar noului-venit. Cand cineva îți laudă bebelușul frumos, ai grijă să răspunzi mereu “da, avem doi/trei copii frumoși”. Și oricand se poate, include-l în ceea ce faci – de exemplu, dacă hrănești sau legeni bebelușul, poți în același timp să vorbești cu cel mare.

♣ Încurajează empatia. Dacă unul din frați îi vorbește urat sau și mai rău, îl lovește pe celălalt, este esențial să promovezi empatia. Explică-i că în viață trebuie să ne ghidăm după ideea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Întreabă-l cum s-ar simți el în locul celuilalt și ce are face el.

♣ Acceptă că nu poți trata egal toți copiii – echitabil, da; egal, nu prea. Este bine să încerci să te porți corect și echitabil și să le arăți tuturor afecțiune. Dar totuși nu-i poți trata la fel, în special din cauza diferenței de varstă. Iar un copil mereu își va dori ceea ce primește celălalt: cel mare va dori să fie tratat cu aceeași atenție, cel mic va dori să aibă și el privilegiile fratelui său. Nu ai ce face – poți doar să fii ferm și să le explici de ce fiecare are alte responsabilități și privilegii. Totuși, evită să preferențiezi pe față pe vreunul (“Raluca are nevoie de mai multe haine pentru că ea e fetiță”).

♣ NU compara copiii între ei. De aici se încing spiritele: fără să vrei, uneori scapi comparații de tipul: “fratele tău lua numai nota 10”; “sora ta e mai pricepută la…”; “de ce nu poți să fii la fel de harnic ca fratele tău”; etc.. Astfel starnești rivalitatea și gelozia și îl faci pe unul din copii să se simtă mai puțin bun (și dacă nu-i la fel de bun, nu-l iubești la fel de mult!). În schimb, încearcă să scoți în evidență calitățile fiecăruia: de exemplu, dacă te întreabă cine-i mai deștept, poți da un răspuns de genul: “ambii sunteți, tu te pricepi excelent la scris, fratele tău este grozav la desen”.

♣ Încearcă să nu fii mereu judecătorul care dă verdictul. Nu te repezi să decizi cine e sau nu vinovat. Încearcă mai degrabă să-i asculți pe amandoi și să distribui cat mai egal responsabilitatea: “nu tu ai început cearta, dar ai răspuns urat cand fratele tău ți-a zis…”. Evită să dai verdicte de tipul: “tu ești capul răutăților, ești cel mai mare și ar fi trebuit să știi că nu e bine ce faci”. La micile certuri de zi cu zi, de fapt, este adesea preferabil să-i lași să se descurce. Eventual pune-i pe ambii să analizeze starea de fapt: de la ce au început cearta, ce a făcut fiecare, ce l-a deranjat pe fiecare, ce vrea fiecare și ce soluție propune fiecare. Este epuizant – dar cam întreaga slujbă de părinte este așa…

loading...
DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ