Există sute de studii ce argumentează că a bate copilul este (sau ar trebui să fie) inacceptabil, fiind o metodă proastă de educație și având efecte negative reale în dezvoltarea sa psiho-socială.
Problema este că chiar și când părinții sunt informați, ei nu consideră câte o palmă din când în când a fi bătaie. Mulți nu consideră că pălmuirea este egală cu violența asupra copilului.
Însă palma nu este tot o manifestare în plan fizic a forței, a puterii? Nu e tot o formă de a impune brutal, de a controla prin teamă? Palma tradițională la fund sau o palmă peste față sau cap nu sunt atât de diferite.
Printre efectele negative reale ale folosirii pedepselor corporale (de orice tip ar fi) se numără anxietatea, stresul, dezvoltarea resentimentelor și a unei stări generalizate de negativitate. Copilul bătut își va respinge părinții și va deveni la rândul său agresiv. Cel mai adesea, copiii ce îi bat sau chinuie pe alții (bullies) sunt cei agresați acasă.
O palmă îl face pe copil să se simtă umilit, temător, tratat incorect (copiii mici nu înțeleg întotdeauna cu ce au greșit dacă tot ce primesc este o pedeapsă). Bătaia nu educă pe termen lung – dimpotrivă, dezvoltă stări negative ce se vor manifesta prin acte deviante ale copilului, prin rebeliune și încălcarea regulilor.
Copiii pălmuiți la vârsta de aproximativ 10 ani vor adopta comportamente deviante, agresive
Un studiu din 2013 arată detaliat un efect poate de neașteptat al pedepsei corporale. În afară de stimă de sine scăzută și resentimente față de părinte, copiii ce au fost pălmuiți regulat afișau la vârste mai mari anti-sociabilitate și agresivitate crescută în relațiile cu alții.
Studiul realizat de Universitatea din New Hampshire a implicat tineri studenți din 15 țări.
Indicatori ai agresivității implicau convingeri și opinii imorale (deviante, criminale), tendințe și acte antisociale, agresarea unuia dintre părinți, agresarea partenerului de viață, rănirea serioasă a unei persoane, furtul. Rezultatul: cei ce avuseseră în copilărie parte de pedepse fizice (două treimi au declarat că erau pălmuiți o dată-de două ori pe săptămână) se angajau în astfel de comportamente deviante, anti-sociale, chiar criminale.
Așadar, bătaia nu educă, nu formează oameni temători, corecți și ascultători, ci dimpotrivă! Și mai interesant este faptul că înclinația spre anti-sociabilitate și agresivitate exista și în cazul în care părinții se arătau de obicei iubitori. Chiar dacă au avut părinți afectuoși, cei ce primeau regulat palme din partea acestora ca pedeapsă sufereau de aceleași probleme (deși cu probabilitate scăzută).
Copiii pălmuiți de părinți au IQ mai scăzut
Încă o concluzie a studiului arată faptul că bătaia ca formă de educație are ca efect un nivel scăzut al IQ-ului. O primă explicație a acestui fapt constă în nivelul de anxietate trăit de copiii pedepsiți des fizic, anxietate ce blochează dezvoltarea armonioasă. Un copil temător, care nu are încredere în sine nu va fi stimulat să își întindă aripile, să învețe, să afle și să încerce noi lucruri.
O palmă nu este inofensivă! Nu folosiți această metodă pentru a vă face copilul să asculte. Pedeapsa fizică nu poate avea rezultate pozitive (oricât ar spune unii: “pe mine m-au bătut și am ajuns bine” – să fie oare așa?…).
 inacceptabil, fiind o metodă proastă de educație și având efecte negative reale în dezvoltarea sa psiho-socială.){kind=link}