Pentru cei care iubesc animalele de companie si mai ales cainii ciobanesti prezentam o rasa de caine originara din Serbia si Macedonia care se numeste Sarplaninac, Ciobanesc de Iugoslavia sau Ciobanesc Illyrian.
Un astfel de caine se potriveste celor care isi doresc un animal de paza, deoarce este curajos, inteligent si un paznic excelent. Are capacitatea de a se adapta in orice situatie, de a lua hotariri rapide, in mod independent, de a manifesta un comportament dominant fata de alte animale si rezervat fata de straini. Cei care nu cunosc un astfel de caine este bine sa nu-l forteze sa se supuna sau sa ii dea comenzi pe un ton ridicat care sa-l irite pentru ca ar putea avea probleme cu un astfel de caine de paza iugoslav.
Fata de stapan si familia acestuia este foarte afectuos, poate fi un companion desavarsit, ascultator, daca este corect educat si format de un instructor care se pricepe sa faca bine acest lucru, astfel incat cursurile de dresaj sa dea rezultate. Avand un caracter independent, de multe ori un astfel de caine poate actiona dupa cum vrea el, de aceea cu lectii de instruire poate deveni un exemplar care sa respecte ce ii spune stapanul si sa execute sarcinile pe care i le da acesta. Cel mai bun stapan pentru el este acela care are experienta in cresterea cainilor si stie sa il ingrijeasca dar si sa il indrume sau comande.
Cei care cunosc bine aceasta rasa de caine au scris despre provenienta ei si se pare ca ar fi urmasa al cainilor Ciobanesti tibetani care au fost adusi in regiunile Balcanilor din Asia. Avand in vedere faptul ca stramosii Ciobanescului de Iugoslavia au fost animale de paza ai turmelor in Sarplanina se explica si numele atat de interesant al acestei rase. Ea aminteste de regiunile montane din Serbia si Macedonia unde au trait mai bine de 2000 de ani astfel de caini, atat de frumosi, impresionanti, de talie mare.
In prezent cainele Sarplaninac este folosit si in alte tari din Europa si America de Nord ca animal de paza al turmelor de ovine si caprine, dar mai ales ca animal de companie. In Iugoslavia astfel de caini sunt animale de paza curajoase, perfecte pentru protejarea turmelor de oi imporiva lupilor si ursilor, sau a altor animale de prada care se gasesc in regiunile montane.
Fiind un caine de talie mare, trebuie tinut la o ferma sau la o casa ce are curtea ingradita si nu intr-un spatiu mic la bloc. Standardul rasei are inaltimea la greaban de 57-61 cm si greutatea de 30-45 kg. Femela este intotdeauna mai mica decat masculul, are inaltimea la greaban de cel mult 58 cm si greutatea de 30-40 kg. Rasa a fost recunoscuta ca fiind unica in anul 1939 de catre FCI.
Ca aspect general cainele Sarplaninac este puternic, are corpul mare si indesat, bine acoperit de par lung si des. Temperamentul sau este calm, constitutia puternica, iar nivelul de activitate este moderat. Capul este destul de mare, are craniul mai mare ca lungimea botului, iar fruntea arcuita. Ochii sunt migdalati, ploapele negre, irisul de culoare castanie, ceea ce ii ofera o expresie patrunzatoare, calma si neinfricata. Urechile sunt triunghiulare si purtate pe langa partile laterale ale capului, bine acoperite cu fire de par scurte si dese. Botul este mai scurt decat lungimea craniului, la baza este mai lat, iar la varf mai ingust, osul nazal este larg si drept, iar nasul este negru. Buzele sunt de grosime medie si culoare inchisa, maxilarele prevazute cu dinti ascutiti, iar muscatura este in foarfece.
Gatul este de lungimea medie, musculos si larg, blana lunga il face sa para mai scurt decat este in realitate. Pielea gatului nu formeaza salba ca la alte rase de caini, insa in zona de intersectie dintre cap si gat blana apare turtita de parca formeaza un guler si astfel creeaza senzatia de profunzime a capului si grosime a gatului. Spatele este drept si lat, corpul este doar putin mai lung decat inaltimea la greaban. Pieptul este adanc, lat si musculos, moderat de lung, coastele sunt putin curbate. Abdomenul este musculos si bine dezvoltat, ridicat putin in partea din spate, iar flancurile scurte.
Membrele anterioare sunt drepte, musculoase, bine proportionate fata de corp, acoperite de par lung mai ales in partea din spate, astfel incat suvitele se aseamana cu niste steaguri, oasele sunt puternice, lungi, glezna larga si adanca. Labele sunt puternice, arcuite, au degetele bine stranse intre ele, prevazute cu gheare negre, tari si ascutite. Membrele posterioare sunt mai mari decat cele anterioare si par drepte daca sunt observate din partea din spate.
Sunt robuste, musculoase, acoperite de fire lungi de par in steaguri in partea posterioara, cu gleznele groase si solide, jaretul puternic, iar degetele inzestrate cu ghearele groase, negre, foarte rezistente. Coada este lunga, mai groasa la baza si din ce in ce mai ingusta spre varf, acoperita cu fire de par lungi mai ales in partea de jos ceea ce face sa para foarte stufoasa. De obicei este tinuta usor curbata spre spate, in forma de arc.
Intregul corp al cainelui este acoperit de par. Pe cap, urechi si partea frontala a membelor anterioare si posterioare, firele de par sunt scurte si dese, iar firele de subpar sunt fine si pufoase. La greaban lungimea firelor de par ajunge la 10-12 cm. Coloritul poate varia de la alb spre negru, astfel pot fi exemplare in nuante de maroniu, gri-fier, cu pete albe mici, marcajele fiind prezente mai ales pe corp, gat si cap.
Cainele Sarplaninac este un animal de paza perfect pentru casa, dar mai ales pentru turmele de oi, pentru ca are capacitatea de a lua singur hotarari si de a actiona fara comenzile stapanului sau, reusind sa-si faca foarte bine treaba si de a se bucura in acest fel si de independenta, el fiind un lider innascut, cu un caracter dominant, multi dintre cei care cunosc astfel de caini de paza, l-au numit ,,un rege al gardienilor” si pe buna dreptate (pentru ca are un comportament teritorial puternic si un mecanism de protectie dezvoltat).
Ei sunt loiali stapanului si pazesc foarte bine familia acestuia, au o ,,constiinta de sine” foarte puternic dezvoltata. Desi este o rasa mare, acest caine este potrivit pentru o familie cu copil, insa nu trebuie uitat ca ambii au nevoie de educatie, si cainele si copilul, si deci in mod normal nu trebuie lasati impreuna singuri, ci mereu supravegheati.
Faptul ca provine ca rasa din zonele de munte, cu pajisti si pasuni bogate unde se cresc ovine si caprine, este de inteles ca acest caine are nevoie sa alerge in natura, pe dealuri. Stapanii lui trebuie sa ia in considerare ca nu-l pot tine in casa sau la cusca, el este facut sa traiasca in aer liber, la o casa cu mult teren unde sa alerge sau sa se plimbe liber, in voie. Sa fie dus in lesa cu siguranta va fi plictisitor pentru el, il va deranja iar uneori poate fi chiar si daunator. El trebuie sa aiba libertate, sa fie dresat sa asculte de comenzile stapanului si evident sa i se ofere oportunitatea de a-si alege singur traseul de plimbare intr-un spatiu delimitat, eventual ingradit al unei ferme sau case.
Acesti caini nu trebuie spalati decat in sezonul cald, in rest nu are rost, pentru ca ei se murdaresc destul de des si astfel se face risipa si de apa si de sampon la asa o blana mare. Ocazional ochii, urechile si blana trebuie observate cu atentie, pentru a verifica daca exista infectii cu capuse sau paraziti, murdarie la urechi, si alte probleme care apar la caini.
Nu trebuie uitat de vizitele regulate la medicul veterinar pentru vaccinurile obligatorii care il protejeaza de anumite boli periculoase (cum este cel antirabic) si care se fac la anumite intervale de timp stabilite de acesta. Alimentatia trebuie sa fie de calitate, alcatuita din 20% proteine si nu mai mult, deoarece prea multe proteine fac rau cainelui, sunt daunatoare organismului unui ciobanesc de acest fel.
