Planta de apartament Aglaonema este de fapt un hibrid al unei plante care provine din padurile subtropicale din sud-estul Asiei. Este apreciata pentru rolul ei decorativ, dar si pentru ca nu este deloc pretentioasa si se cultiva usor. Se adapteaza la orice lumina si multi cultivatori o aleg pentru frunzele ei lungi si vargate (au o lungime care ajunge pana la 15 cm, verzi pe margini si nuante de crem pe restul suprafetei). Aceste frunze cad cu timpul si ramane o tulpina care seamana cu triunchiul unui copac, insa la scara mai mica. Intre lunile iulie si august planta infloreste, avand niste inflorescente modeste, fara petale si se mai intampla sa apara uneori niste bobite mici portocalii, dar otravitoare.
Planta de apartament Aglaonema este foarte usor de cultivat, avand nevoie de doar doua lucruri in permanenta: umiditate si lumina, desi o duce la fel de bine si daca sta la umbra. Se dezvolta incet, iar ca sa ajunga la o inaltime maxima de 90 de cm dureaza chiar si cativa ani. Substratul ei trebuie sa fie un amestec cu multa turba, pentru ca are nevoie de un bun drenaj. In cazul in care se doreste transplantarea ei, acest lucru se face doar primavara, insa nu este neaparat nevoie sa fie mutata intr-un ghiveci de dimensiuni mai mari, pentru ca locurile stramte ii ofera o mai buna posibilitate de dezvoltare.
Desi nu este obligatoriu ca ea sa fie mutata intr-un alt recipient, acest lucru poate avea loc o data la doi sau chiar trei ani, cand se pune intr-un substrat compus din muschi, nisip, turba si pamant, dar acesta nu trebuie tasat prea rau, pentru ca ii va incetini cresterea. Este buna temperatura normala a camerei, insa nu trebuie sa scada sub 15º C in timpul iernii.
Planta de apartament Aglaonema trebuie udata cu cantitati mai mari de apa vara, iar iarna cantitatea trebuie sa fie cat sa umezeasca substratul. Primavara si vara ar fi bine daca apa se amesteca cu un ingrasamant lichid. Toamna si iarna pot sta la fel de bine si intr-un loc foarte luminat, dar si intr-unul umbros. Nu trebuie sa stea in curent si in frig si, cel mai important, mare atentie la seva pe care o emana si la micile fructe portocalii pe care le dezvolta, pentru ca sunt otravitoare. Asadar, trebuie amplasata undeva unde nu pot ajunge nici copiii, nici animalele de companie.
Pe cat de usor este de crescut si de ingrijit, pe atat de usor planta de apartament Aglaonema este atacata de diversi paraziti. Din fericire, numarul lor este mic: poate fi contaminata de paduchii lanosi, paduchii lanosi ai radacinilor si painajenul rosu, care pot fi anihilati cu ajutorul unui amestec de apa si acaricide pentru plantele crescute in apartament, amestec care trebuie pulverizat pe frunze de mai multe ori, pana ce parazitii au disparut.
Daca frunzele incep sa se pateze inseamna ca a fost atacata de anumite ciuperci, iar uneori, dar mai rar, poate aparea putregaiul cenusiu, care se combate cu ajutorul unui fungicid. Udarea in exces duce la putrezire, iar lasarea in soare la ardere si la rasucirea frunzelor.
Planta de apartament Aglaonema se poate reproduce prin mai multe procedee: butasire, prin lastari sau prin insamantare. Toate operatiunile trebuie sa aiba loc primavara, luna cea mai buna fiind aprilie. Butasii se pot taia din varfurile plantei si se pun intr-un substrat corespunzator, avand grija sa li se ofere umiditate. Semintele acestei plante se gasesc destul de greu la magazinele de specialitate, insa in cazul in care se gasesc si se doreste obtinerea unei plante in acest mod, ele se pun intr-o ladita speciala pentru insamantare la inceputul primaverii intr-un pamant umed si se trateaza ca atare.
In aprilie se pot planta mladitele de la baza, fiecare avand cel putin 3 frunze si radacini sanatoase. Ca sa apara plante noi, temperatura trebuie sa fie mentinuta la 21º C, iar pamantul umezit mereu. De obicei, in timpul verii apar noi lastari in jurul plantei principale, iar acestia se detaseaza in primavara, dupa ce au fost scosi cu radacini cu tot si se planteaza in alte ghivece.
Planta de apartament Aglaonema se inrudeste cu specii din acelasi gen foarte spectaculoase si de la care s-au obtinut varietati si mai deosebite. Aglaonema modestum are niste frunze lungi cu aspect ceros, de culoare verde cu gri spre argintiu, iar inflorescenta seamana cu un spic si are culorea alb spre crem. De la ea s-a obtinut “Silver Queen”, un hibrid foarte apreciat pentru aspectul decorativ, care se remarca prin frunzele lungi si ovale de pana la 22 de cm.
Cea mai mare specie din acest gen este Aglaonema oblongifolium, care ajunge la un metru inaltime si are frunze dese, de culoare verde spre albastru cu pete albe-verzui, iar inflorescenta sa seamana cu un spic de culoarea unei caramizi. Aglaonema costatum este o specie ce se deosebeste de celelalte prin frunzele sale in forma de inimioara, lucioase si verzi inchis, avand pe centru alb.
