Pestele cu nasul rosu (Hemigrammus bleheri) se remarca prin culoarea rosie a capului si coada in benzi albe si negre. Coloritul rosu din zona botului nu este tot timpul foarte bine evidentiat, de regula seara este mai diminuat, iar dimineata nuanta devine mai puternica in prezenta luminii. Expertii au ajuns la concluzia ca intensitatea culorii reprezinta un semn de sanatate a pestelui.
Dupa cum au concluzionat ei, pestele cu nasul rosu este o specie foarte sensibila la fluctuatiile extreme ale temperaturii sau ale pH-ului care pot aparea in timpul transportului (cand este achizitionat) sau cand este inlocuita apa din acvariu. Deseori unii acvaristi folosesc medicamente antidepresive pentru acesti pesti pentru a le reduce stresul la care sunt supusi in timpul transportului si care se poate intampla chiar sa le fie fatal.
Pestele cu nasul rosu a fost descoperit pentru prima data in bazinele Rio Meta si Rio Negro de catre Heiko Blenher in anul 1964, in America de Sud. Un exemplar adult nu depaseste lungimea maxima de 3,6-4 cm si are corpul acoperit cu solzi in nuante de culori argintii si aurii. Acest peste este deseori confundat de unii acvaristi cu specia Petitella georgiae care se remarca si ea prin culoarea rosie de la cap, dar are lungimea putin mai mare de pana la 6 cm, iar pe mijlocul cozii prezinta o dunga neagra ce se intinde pana aproape de mijlocul corpului. Aceasta specie a fost descoperita in anul 1964.
De asemenea, exista si specia Hemigrammus rhodostomus care a fost descoperita in anul 1929 in Bazinul Orinoco, bazinul inferior al Fluviului Amazon. Acest peste poate fi confundat cu Hemigrammus bleheri, are la maturitate lungimea corpului de 4,5-5 cm, la gura prezinta o pata rosie doar in zona buzelor, iar la inotatoarea codala are cateva pete negre.
Fiecare persoana care doreste sa achizitioneze un peste cu nasul rosu trebuie sa ii pregateasca un acvariu de 40 de litri, in care temperatura apei sa fie de 22-27ºC, iar pH-ul de 5,5-7. Acvariul trebuie sa fie obligatoriu acoperit pentru ca pestele sa nu sara afara si este recomandat sa contina plante acvatice in partea de jos care sa nu ajunga la suprafata apei. In perioada de reproducere femela depune un numar de 150-200 de oua la baza plantelor sau pe frunzele acestora, care dupa 1-2 zile eclozeaza.
Acest peste este timid, de aceea nu trebuie tinut impreuna cu alte specii mai agresive. Intotdeauna trebuie asociat cu specii de pesti la fel de pasnice ca si el. Este un peste omnivor care poate fi hranit o data sau chiar de doua ori pe zi cu hrana vie, uscata sau congelata, cu un tip de crustacee acvatice mici Artemia sau Daphnia. Speranta de viata la pestele cu nasul rosu este de 3-5 ani in conditii de captivitate.
Pestele cu nasul rosu (Hemigrammus bleheri) face parte din ordinul Characiformes, familia Characidae. Nu este o specie in pericol de disparitie.
Video – Peste cu nasul rosu (Hemigrammus bleheri):
 se remarca prin culoarea rosie a capului si coada in benzi albe si negre.){kind=link}