Pastele sunt unele dintre cele mai accesibile alimente din lume. Aproape fiecare tara are propria sa versiune a acestui aliment popular si ieftin. In Germania si Ungaria exista spaetzle, in Grecia exista orzo, familiile evreiesti fac galuste kreplach.
Cand ne gandim la paste, cei mai multi dintre noi consideram ca sunt un fel de mancare cu originile in Italia. Chiar daca pastele sunt in mod traditional un fel de mancare italian, acestea au o istorie foarte veche, care face aproape imposibila determinarea locului unde au aparut prima data.
Istoria pastelor este dificil de urmarit din mai multe motive. Cuvantul “paste” face referire la aluatul facut dintr-o combinatie de faina si apa sau oua, toate componente disponibile de sute de ani. Acesta este motivul pentru care pastele se diferentiaza foarte greu de alte feluri de mancare mai vechi realizate din aceleasi ingrediente. In plus, din moment ce pastele au fost considerate mult timp un aliment al oamenilor de rand, ele nu au primit la fel de multa atentie ca multe alte alimente extravagante.
In mod obisnuit, denumirea de paste este folosita pentru a descrie taiteii traditionali italieni ce se diferentiaza de alte tipuri de taitei din intreaga lume. Pastele sunt facute dintr-un aluat nedospit facut din faina de grau si apa sau oua. Continutul ridicat de gluten si umiditatea scazuta a graului il fac perfect pentru productia de paste fainoase. Aluatul este presat in foi, care mai apoi sunt taiate intr-o varietate de forme si fierte inainte de a fi servite.
In timp ce ideea generala este ca pastele provin din Italia, cel mai probabil acestea sunt un descendent asiatic al fidelei. O credinta comuna despre paste este ca au fost aduse in Italia tocmai din China de catre Marco Polo in timpul secolului al XIII-lea. In cartea sa, Calatoriile lui Morco Polo, exista un mesaj care mentioneaza pe scurt cum a aflat de existenta unei plante din care se produce faina.
Faina descrisa de catre Marco Polo era folosita pentru a produce mai multe feluri de mancare ce semanau cu pastele, inclusiv unul descris ca fiind lasagna. Deoarece textul original nu mai exista, cartea se bazeaza foarte mult pe repovestirile altor autori si experti. Acest lucru, combinat cu faptul ca pastele castigau popularitate in alte zone ale Italiei secolului al XIII-lea, face foarte putin probabil faptul ca Marco Polo sa fi fost primul care a introdus pastele in Italia.
Fideaua aparuse in Asia cu mult inainte de calatoria lui Polo in China. Arheologii cred ca Asia centrala este cel mai probabil locul unde taiteii aparusera cu mii de ani in urma. Din Asia, au calatorit spre vest.
Modul in care au ajuns in Europa nu este foarte clar, chiar daca exista mai multe teorii. Unii sunt de parere ca arabii nomazi sunt responsabili pentru aducerea unor forme incipiente ale pastei in vestul lumii.
Odata ajuns in Marea Mediterana, procesul a fost rafinat iar graul dur a devenit ingredientul cel mai folosit datorita continutului sau ridicat de gluten si termenului de valabilitate lung. Atunci cand pasta din grau dur este uscata, nu are termen de expirare, fapt ce-l face un aliment foarte convenabil pentru a fi stocat. De-a lungul timpului, datorita accesibilitatii, a termenului de valabilitate si retetelor variate care se pretau la folosirea lor, pastele au devenit inradacinate in cultura italiana.
Climatul cald mediteranean din Italia s-a dovedit potrivit pentru cresterea de legume si ierburi proaspete, ceea ce inseamna ca italienii puteau deveni creativi in inventarea unei varietati de sosuri pentru paste. Sosurile bazate pe rosii au aparut ca o completare perfecta a pastelor, ramanand si acum cel mai comun ingredient pentru sosuri.
Colonistii spanioli au fost printre cei care au adus primii pastele in America. La sfarsitul secolului al XIX-lea, atunci cand grupuri mari de imigranti s-au mutat din Italia in America (majoritatea din Napoli), pastele au devenit un aliment comun in Statele Unite ale Americii.
Pastele din ziua de astazi sunt gatite in general prin fierberea aluatului. Primele dovezi ale fierberii pastelor le avem din Talmud. Talmudul include o discutie cu privire la faptul daca pastele ar trebui sau nu fierte ca sa fie in conformitate cu legislatia evreiasca. Cel mai probabil pastele au fost fierte inainte ca Talmudul sa fi fost scris, dar aceasta este prima referinta scrisa asupra metodei de preparare.
Pastele uscate sunt cele mai comune tipuri de paste. De obicei, cele uscate sunt facute din gris sau din grau dur purificat. Grisul nu este foarte absorbant, motiv pentru care este foarte potrivit pentru prepararea pastelor al dente. In plus, au si un termen de valabilitate mai lung, spre deosebire de pastele proaspete.
Din toate punctele de vedere, pastele s-au schimbat doar foarte putin de-a lungul secolelor. Ele inca se fac cu aceleasi ingrediente de baza si prin aceleasi metode care sunt folosite inca din Antichitate. Pastele, cu lunga lor istorie multiculturala, sunt o conexiune culinara cu trecutul.
