In fiecare zi, se consuma mai multe sandwich-uri decati oameni sunt pe pamant. Acest lucru nu ar trebui sa ne mire din moment ce sandwich-ul este un fel de mancare perfect. Acesta este portabil, poate fi interpretat in nenumarate feluri, de la variantele cele mai simple la cele foarte complicate.
Sandwich-ul asa cum il stim acum a fost popularizat in Anglia in secolul al XVIII-lea de catre John Montagu, al patrulea Earl de Sandwich. Legenda si in acelasi timp un fapt sustinut si de istorici este ca Montagu avea o foarte mare problema cu jocurile de noroc, motiv pentru care petrecea nenumarate ore la masa de joc.
In timpul unei partide foarte lungi, Montagu si-a rugat bucatarul sa-i prepare ceva ce putea fi mancat fara a fi nevoie sa se ridice de la masa de joc si fara sa se murdareasca. Astfel a luat nastere sandwich-ul. Mantagu a fost atat de multumit de noua creatie incat a ales sa-l consume in mod constant. Pe masura ce timpul trecea, sandwich-ul devenea din ce in ce mai popular in societatea londoneza iar in cele din urma a luat numele contelui.
Cu siguranta bucatarul lui John Montagu nu a fost primul care s-a gandit sa puna o umplutura intre doua felii de paine. Mai mult decat atat, stim exact de unde a luat ideea pentru aceasta creatie bucatarul lui Mantagu. Montagu calatorise prin jurul Mediteranei acolo unde turcii si grecii serveau sosuri, branzeturi si carnuri ce erau toate puse intre straturi de paine. Cu o foarte mare siguranta, bucatarul s-a inspirat din toate acestea atunci cand a pregatit acest nou fel de mancare.
Este dificil de aflat exact unde a aparut pentru prima data conceptul de sandwich. Muncitorii de la fermele din zonele rurale ale Frantei mancau carne intre doua bucati de paine cu mult inainte ca acest fel de mancare sa primeasca un nume.
Cea mai timpurie forma a acestui fel de mancare se pare a fi Korech sau Sandwich-ul Hillel care este mancat in timpul postului evreiesc. Hillel cel Batran, un rabin si lider evreu care a trait in Ierusalim in secolul I I.H., a sugerat consumul de ierburi amare si nuci intre feliile de paine nedospita (matza). Ierburile simbolizau amaraciunea sclaviei iar painea se asemana turtei facute in graba de catre vechii israeliti in timp ce fugeau din Egipt. Simpla recomandare a lui Hillel poate indica faptul ca aceasta era o modalitate de servire a mancarii deja populara in Orientul Mijlociu.
Creatia lui Montagu a luat avant imediat. La doar cateva luni, un om pe nume Edward Gibbon mentioneaza sandwich-ul intr-o intrare de jurnal unde scrie ca vazuse intr-un restaurant douazeci sau treizeci dintre cei mai importanti oameni ai regatului mancand deja faimosul sandwich.
La sfarsitul anilor 1700, scriitorul francez Pierre Jean Grosley si-a inregistrat observatiile despre viata englezeasca intr-o carte numita Londres. In aceasta carte, acesta mentioneaza despre intamplarea cu John Montagu si despre aparitia sandwich-ului. In 1773, cuvantul sandwich a fost folosit pentru prima data intr-o reteta intr-o carte de bucate britanica.
Pana la momentul in care Razboiul Civil avea sa inceapa, sandwich-ul deja devenise un produs bine stabilit pe piata din Anglia. Cu toate acestea, in Statele Unite ale Americii prima mentiune a unui sandwich apare abia in 1815. La momentul respectiv, cea mai populara versiune a sandwich-ului nu a fost cea cu sunca sau cea cu curcan, ci cea cu limba.
In acea perioada umplutura nu mai era limitata la carne, retetele cerand o varietate de lucruri ce includeau branzeturile, fructele, crustaceele, alunele si ciupercile. Anii ce au urmat Razboiului Civil au fost martorii unei cresteri a consumului de sandwich-uri, acestea putand fi gasite oriunde, de la cele mai elegante restaurante la tavernele frecventate de clasa muncitoare. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, sandwich-urile au dobandit noi denumiri pentru multele si diversele lor forme.
La sfarsitul anilor 1920, atunci cand Gustav Papendick a inventat o modalitate de feliere si impachetare a painii, sandwich-urile au devenit interesante pentru o noua categorie sociala. Mamele puteau face un sandwich fara sa mai fie nevoite sa felieze paine iar copiii isi puteau pregati masa in conditii de siguranta fara sa fie nevoite sa foloseasca cutitul.
Portabilitatea si usurinta cu care se putea pregati un sandwich a prins la mai toate familiile iar sandwich-ul a devenit asociat cu mesele de pranz ale tuturor.
Mostenirea lui John Montagu traieste si in ziua de astazi, fiind mai mult decat un nume. Un descendent al lui John Montagu, Orlando Montagu, a fondat un lant de restaurante ce prepara sandwich-uri numit Earl of Sandwich. Meniul cuprinde un omagiu adus primului sandwich numit Original 1762. Sandwich-ul include carne de vita prajita, branza cheddar si un sos de ridiche, toate servite intr-o paine calda.
In momentul de fata, sandwich-urile sunt populare in toata lumea si se pare ca fiecare regiune a adaptat conceptul in functie de preferinte. In Cuba, restaurantele servesc sunca si branza pe paine cubaneza. In Orientul Mijlociu, falafel sau shaworma sunt alegerea fast food. In Franta, Croque Monsieur sau Croque Madame pot fi intalnite in majoritatea restaurantelor. In Italia, sandwich-urile de tip panino sunt intalnite la orice pas. Sandwich-urile vin intr-o mare varietate, facandu-le unul dintre cele mai populare feluri de mancare.
