Trăim în era Facebook-ului plin de mame perfecte…se știe!!! Majoritatea update-urilor din toate domeniile le culegem din mediul online, de pe rețelele de socializare. Apartenența la unul sau mai multe grupuri este un trend în rândul persoanelor tinere, și nu numai.
Recunosc, că printre grupurile pe care le urmăresc, am ales să arunc un ochi și pe grupuri de mămici, în ideea de a împărtăși virtual, cât mai multe experiențe cu părinții înscriși în grup și să văd cum se descurcă și ceilalți cu micuții lor. Defapt, sincer să fiu nici nu știu cum am aterizat în unele fiind oarecum târât acolo de careva din lista mea de prieteni. Evident, în general mămicile își fac timp pentru postări, răspunsuri, lămuriri, noi tăticii… mai puțin curajoși în a scrie câteva rânduri, doar ”privim” și reținem poate ce e mai important pentru copilul nostru.
Mame perfecte – peste tot pe Facebook
Doresc să aduc astfel în discuție, o dilemă pe care o am de foarte mult timp! Cum reușesc mămicile din mediul online, să fie ele ”perfecte” …. și mereu la superlativ? Daa.. la superlativ absolut, cu copii de nota 10, poate chiar nota 20 (dacă ar exista)!!! Mereu văd postări ale unor membre nou adăugate, mămici la început de drum, foarte îngrijorate de x y z situație. De cele mai multe ori apare ”mama perfectă” care spune că al ei copil minunat, nu făcea așa ceva la vârsta aceea, al ei nu a plâns. N-a avut colici. Toate achizițiile neuromotorii le-a avut cu două luni mai devreme decât ceilalți bebei… iar lista evident poate continua.
Ei bine, toate aceste comentarii care mai mult vin spre a tensiona proaspăta mămică nu ajută deloc și te frustrează la maximum! Cu certitudine te îngrijorezi și îți pui mii de întrebări! Dacă copilul lor poate, al meu de ce încă nu…? Pleci mai mult dezamăgit/ă, decât liniștit/ă și lămurit/ă.
Mame perfecte – defilează în online
Vine astfel întrebarea logică de ce apar mereu mămici în Facebook, care efectiv simt nevoia să epateze? Să arate lumii întregi cât de bune sunt ele in ”meseria ” de mamă. Sau cum pot face față cu brio tuturor situațiilor critice! Oare chiar așa or fi și în real life? Oare chiar ele pot… iar noi ceilalți nu putem să atingem nivelul acela de cunoaștere și putere părintească? De curând citeam un articol postat pe un site de știri din afară, având ca subiect principal un studiu referitor la părinții care postează excesiv pe Facebook, încercând astfel să ”se laude” cu propriile odrasle și puterea lor de a rezolva orice situație.
Rezultatul studiului demonstra faptul ca acești ”părinți eroi”, au nevoie permanent de confirmări pentru a putea face față problemelor, simțind nevoia unei validări externe, din mediul online, că ei fac bine, chiar foarte bine ceea ce fac. Mi se confirmă astfel ceea ce bănuiam de mult în ceea ce le privește pe acele ”mame perfecte din Facebook”. În spatele acestei imagini de perfecțiune stă o persoană foarte nesigură, care simte mereu nevoia de a primi confirmarea că e îndeajuns de bună în tot ceea ce face!
Ca să nu uit, le văd pe unele cum se pozează cu copii mereu făcând activități, ce harnice sunt ele că le duc la n cursuri etc. Însă le știu pe unele în real life, se ocupă mai puțin ca un bărbat de odrasle. Nu este ușor și vă zic asta ca tătic care a stat mult timp doar cu copilul. De atunci am apreciat mai mult, defapt mult mai mult mamele, un fel de super femei. Nu știu cum reușesc, eu dau maximum și tot mă simt inferior, se trage de la prostiile ce le văd pe Facebook că toți sunt mega perfecți, eu nu-s. Ce să fac?
Mame perfecte nu există. Oameni suntem toți.
Mereu am apreciat acele persoane sincere, care recunosc atunci când greșesc sau …că efectiv greșesc uneori. Nu suntem perfecți, nu putem să cerem acest lucru. Cel mult suntem mai buni într-o anumită direcție, decât în cealaltă… Un lucru e cert, noi suntem perfecți pentru copiii noștri! Orice alegeri am face pentru micuții noștri de cele mai multe ori sunt cele mai bune! Trebuie să înțelegem că nu trebuie să facem mereu comparație între noi, între copiii noștri și ai altora, noi suntem ok așa cum suntem…. fără nicio schimbare!
Voi cum gestionați aceste situații? Aveți momente când poate nu reușiți să fiți așa cum vă doriți? Aștept părerile voastre!
