Influenta parintelui alcoolic asupra copilului: copilaria alaturi de un dependent de alcool nu poate fi niciodata usoara; dependentul nu se distruge doar pe sine, ci ii afecteaza negativ pe toti cei din jur, in special pe copilul vulnerabil, care se bazeaza pe parinti pentru sprijin si ghidare. Alcoolismul este o boala ce se extinde asupra familiei dependentului, schimbandu-le viata tuturor celor apropiati – alcoolicul nu isi face rau doar siesi, el provocand durere tuturor celor dragi.
Copilul unui parinte alcoolic este un copil ce sufera, indiferent daca exista agresivitate sau nu si indiferent cat se straduie celalalt parinte sa il protejeze si sa ii ascunda realitatea. Studii diverse au aratat ca acei copii ce au crescut alaturi de un tata sau de o mama dependenta se confrunta cu probleme similare ca si copiii abuzati (izolare, comportamente antisociale, depresie, dependente, esec scolar, fuga de acasa).
Tristete si neajutorare
Copilul unui parinte alcoolic se confrunta cu un amalgam de emotii negative diverse; tristetea si neajutorarea, sentimentul de neputinta, sentimentul ca nu are ce sa faca pentru a imbunatati lucrurile, sentimentul ca este incapabil sa ajute cumva sunt unele dintre cele mai intense, la fel cel de singuratate. Multi dintre copiii proveniti din familii cu un parinte dependent sufera la un moment dat de depresie.
Furie
Insa acest sentiment de neputinta se imbina cu o furie intensa. Furie provocata de parintele dependent, dar si de parintele care, vede copilul, nu face mai nimic pentru a schimba lucrurile. „De ce mama (sau tata) nu face ceva, de ce accepta lucrurile” – intrebare la care copilul nu gaseste un raspuns. Copiii ce cresc alaturi de un alcoolic se distanteaza des de ambii parinti si isi pregatesc cu nerabdare plecarea de acasa, de abia asteptand sa nu mai fie nevoiti sa traiasca cu parintii (unii fug de acasa, altii asteapta sa se inscrie la un liceu/facultate ce ofera cazare sau sa isi gaseasca orice loc de munca).
Cand exista violenta in familie, copilul devine si mai furios pe celalalt parinte, neintelegand de ce accepta situatia si nu pleaca (copiii isi invinovatesc parintele care accepta sa ramana in casa cu dependentul care este violent).
Vinovatie
Da, un copil cu un parinte alcoolic poate ajunge sa se invinovateasca pentru acest fapt. In primul rand, deoarece vede ca nu poate sa faca absolut nimic pentru a schimba situatia. Si in al doilea rand, deoarece copiii sunt oarecum egocentrici si considera ca evenimentele si persoanele din jurul lor au directa legatura cu ei, sunt influentate de ei; astfel ca un copil poate ajunge sa creada ca el a cauzat cumva dependenta si ca el este de vina pentru purtarea parintelui sau. Fapt trist, unii copii care s-au confruntat cu scene violente au ajuns sa creada ca meritau din diferite motive acele batai.
Rusine
O perioada, un copil mic poate crede ca ceea ce se intampla este ceva normal, se obisnuieste sa isi vada parintele consumand alcool si intrand in starile respective; insa de la o anumita varsta, un copil va realiza ca familia sa este diferita de alte familii, ca tatal/mama sa are o problema. De la gradinita sau scoala, cand va interactiona extins cu alti copii, el isi va da seama ca parintele sau nu este ca altii.
Va deveni rusinat de familia sa si deseori, va aborda mecanisme de autoaparare precum izolarea de ceilalti copii sau agresivitatea (sunt reactii defensive, prin care copilul evita sa fie atacat). Uneori, copilul pastreaza secretul – atat din rusine, cat si din obligatie (celalalt parinte il invata sa „nu dea din casa”, sa nu povesteasca nimanui ca tata/mama bea): cat de diferit, de inadecvat, de singur, de rusinat se va simti copilul stiind ca trebuie sa ascunda de toti ceea ce se intampla in familia sa…
Frica
Multi copii cu parinte alcoolic sunt si victime ale agresivitatii verbale sau fizice. Acesti copii traiesc constant o stare de teama; ei se invata sa recunoasca semnele starii in care se afla parintele, pentru a sti daca este in siguranta sau daca este cazul sa se faca disparuti; invata sa observe daca parintele este intr-o pasa buna sau intr-una rea, pentru a sti cum sa se poarte si daca sa il evite.
Scenele violente (verbal sau fizic) ii fac sa se simta neiubiti, inutili, furiosi, tematori – copilul se invata sa fie mereu tacut si sa se poarte cu atentie, pentru ca orice ar putea starni mania parintelui. Copilul se izoleaza de parinti si des se izoleaza in propria sa lume, retragandu-se de lumea reala care este prea grea.
Copilul unui parinte alcoolic se simte singur, parasit si lipsit de afectiune – desi poate ca stie ca tata/mama are o boala si desi celalalt parinte poate incerca sa compenseze, sentimentul ca el nu este destul de important pentru ca parintele sa inceteze sa bea este unul coplesitor. Copilul isi vede unul dintre parinti band pana ce uita de sine sau pana ce devine o alta persoana si pe celalalt asistand la aceasta neajutorat, trist, furios (des, celalalt parinte este atat de coplesit de propriile emotii si probleme, incat uita de cele ale copilului).
Indiferent daca alcoolicul este unul violent sau unul „vesel”, mediul familial este intotdeauna unul tensionat. Vor exista certuri provocate de refuzul existentei dependentei (alcoolicul neaga problema), provocate de dificultatile financiare, de dificultati la locul de munca si altele. Nu exista familie fericita atunci cand unul dintre parinti este alcoolic si nu exista nici copilarie fericita.
Probleme de relationare
Copiii ce cresc cu un parinte alcoolic se izoleaza deseori de ceilalti si au mari probleme de incredere in sine si in ceilalti. Ca adulti, ei au probleme de intimitate, de a crea relatii apropiate sanatoase, deoarece au crescut intr-o familie in care relatiile erau deficiente si nu s-au putut increde nici macar in parinti (cum poti avea incredere intr-o persoana care treaza este intr-un fel, pentru ca apoi sa o vezi total schimbata?).
Dependenta
Nu putini copii cu parinte alcoolic devin la randul lor dependenti, inca de la varste mici. Atat din cauza observarii acestui comportament, cat si ca reactie de retragere, de fuga de realitatea grea. Alcoolismul, din pacate, tinde sa se transmita in familii. Este adevarat insa si ca unii copii – cei mai puternici si cei care au avut sprijinul celuilalt parinte – vor face exact opusul; vor avea ca scop sa fie diferiti de parintele lor, se vor teme sa nu ajunga la fel si vor evita toata viata alcoolul (ceea ce, desi in general este bine, arata tot o fuga constanta, o teama si o frustrare, o obsesie sa fie opusul parintelui lor).