Înțelege fobia școlară a copilului și ajută-l să o depășească cât mai repede

0
645
vorbitul in public Foto: lubbockonline.com
vorbitul in public Foto: lubbockonline.com

Copiii care se confrunta cu fobia scolara sunt fie acei copii timizi, inchisi in sine, fie copiii de la care parintii au asteptari excesiv de mari, fie copiii care au rezultate scolare proaste. Fobia scolara este mai mult decat o atitudine de repingere sau neplacere fata de mediul scolar si invatat: este un intreg complex de emotii negative intense – teama, frustrare, anxietate, stres – care uneori se manifesta fizic si concret.

Astfel, copiii care sunt timizi, inchisi in sine, in parte asociali, se pot confrunta cu fobia scolara. In special copiii mici, in primii ani de scoala, daca nu au fost dusi la gradinita si deci nu s-au mai intalnit cu mediul institutional, cu regulile specifice acestuia, pot sa manifeste o respingere intensa fata de acesta. Daca copilul nu s-a obisnuit in prealabil cu existenta regulilor si cu mediul formal, atunci va avea o teama intensa fata de nou si dificultatea de adaptare la noua situatie. Si mai grav este atunci cand cel mic nu a avut anterior relatii de prietenie cu covarstnici, nu a invatat regulile de relationare si deci nu se poate integra in grupul de colegi si ii este greu si frica sa isi faca prieteni. La fel, copiii extrem de rasfatati acasa vor intampina dificultati in adaptarea la mediul scolar: daca parintii i-au indeplinit orice cerere si l-au tratat ca pe un rege, copilul se va simti infricosat de faptul ca in noul mediu nu mai este in centrul atentiei, nu i se mai da orice cere, nu i se mai face pe plac si va avea greutati in a urma si intelege regulile stricte presupuse de sala de clasa.

Insa cu timpul, copiii mici pot trece peste aceste probleme, odata ce isi fac prieteni si se obisnuiesc cu noul mediu. Exista, totusi, copii care, pe masura ce cresc, dezvolta o fobie scolara intensa. Acestia sunt acei copii care, ajunsi la adolescenta, sunt inchisi in sine, asociali, nu au multi prieteni sau chiar deloc, nu se pot integra in grupuri de covarstnici. Acei adolescenti inadaptati, care stau inchisi in camera lor, care au probleme de relationare si o imagine de sine negativa. Acesti copii (adolescenti) manifesta o adevarata fobie fata de mediul scolar, caci in acest mediu trebuie sa vorbesti in public, sa te lasi observat, esti expus constant judecatii si criticii altora. Iar avand in vedere ca adolescentii sunt necrutatori, una dintre preocuparile lor preferate fiind de a rade, “lua la misto” pe cei diferiti, acesti copii inadaptati au reale dificultati atat in ceea ce priveste aspectul social, cat si cel scolar.

Copiii de diferite varste se pot insa confrunta cu fobia scolara si atunci cand parintii lor au asteptari nerealist de mari de la ei. Parintii care spun: “esti copilul meu, trebuie sa fii cel mai bun” deja au provocat un complex copilului! Mai rau, pe langa faptul ca se asteapta la rezultate scolare perfecte, unii parinti ii si forteaza pe copii sa studieze mai mult o anumita materie, pe care practic le-o “baga pe gat”! De exemplu, copilul unui cuplu de profesori de literatura poate fi impins de la spate nu numai sa aiba rezultate perfecte la aceasta materie, ci si sa lucreze in plus acasa – chiar daca copilul nu are absolut nici un interes sau afinitate cu materia respectiva. Copilul va reactiona emotional cu o intensitate exacerbata atunci cand va crede ca nu este destul de pregatit sau cand va obtine un calificativ mai mic decat maximul la o materie sau alta. Iar parintii care isi pedepsesc copilul pentru o nota de 5 nu ajuta cu nimic situatia! Fobia scolara poate incepe astfel de la exigentele nerealiste si inadecvate si de la impingerea fortata a celui mic spre un anumit domeniu. Copilului i se va face teama ca nu este destul de bun – si logic ca nu este, daca parintii doresc sa fie perfect – si ca isi dezamageste mama si/sau tatal. Parintii cu asteptari nerealiste care isi si exprima dezamagirea fac mult rau: ei poate ca au intentii bune, dorind sa il ambitioneze pe copil, insa ii vor crea un complex de inferioritate si o adevarata frica si anxietate fata de mediul scolar sau orice alt mediu in care este judecat si evaluat. Este normal sa vrei sa fii mandru de fiul/fiica ta, insa acesti parinti nu realizeaza ca un copil trebuie sa nu fie fortat sa dea mai mult decat poate si trebuie lasat sa isi aleaga singur calea, preferintele, optiunile. Aceasta situatie se manifesta in unele familii inclusiv in cadrul pregatirii universitare: multi studenti studiaza un domeniu pentru ca asa li s-a impus acasa: “parintii sunt doctori, deci si eu trebuie sa fac medicina”! Insa poate ca acel domeniu nu prezinta nici un interes pentru tanar si acesta nu are deloc “stofa” de doctor. De multe ori, acesti parintii care contribuie in necunostinta de cauza la dezvoltarea fobiei scolare au asteptari mari provenite din propriile insatisfactii: “eu nu am putut sa fac asta, dar copilul meu va putea”. Dar a iti compensa o nerealizare prin intermediul fiului sau fiicei tale este inadecvat si cel putin ciudat.

Citește și:  Evită tratementele cu antibiotice în timpul sarcinii - Iată de care antibiotice trebuie să te ferești

Fobia scolara poate fi cauzata si de rezultatele mediocre sau chiar proaste ale elevului. Chiar daca parintii nu au asteptari mari de la el, copilul care nu se va descurca la fel ca restul colegilor de clasa se va simti inadecvat si fara vreun scop. Rezultatele proaste pot fi determinate fie de o incapacitate cognitiva, de memorare, analiza, procesare a informatiei, fie de stilul didactic si pedagogic inadecvat al profesorilor. Elevul cu rezultate scolare slabe, care se simte incapabil sa treaca cu bine peste o examinare, care nu poate pur si simplu memora sau intelege o informatie va dori sa evite pe cat posibil scoala, caci se va simti cel mai prost din clasa si inadecvat. Comparandu-se cu colegii mai buni la invatatura, el va trage concluzia ca are o problema si va renunta la a mai incerca – insa acea problema poate fi usor solutionata, insa doar atat timp cat si profesorii sunt dispusi sa o vada, sa o inteleaga si sa ajute. Insa multi profesori adopta inca un stil didactic autoritar, rigid, limitat doar la predare-ascultare si axat pe sanctiuni. Acestia intensifica fobia scolara a elevului – profesorii care nu empatizeaza, nu stiu sa comunice, sa ofere nu numai informatia necesara, ci si pe cea interesanta, sa dezvolte potentialul creativ al copiilor, sa le asigure libertatea de opinie, acesti profesori pot provoca dezastre in psihicul copiilor influentabili, nesiguri, tematori, dezvoltati insuficient. Exista chiar profesori care isi fac elevii “prosti”! Ce stil didactic este si acesta?!

Fobia scolara, atunci cand este agravata si determinata de imbinarea mai multor cauze prezentate, poate avea manifestari concrete comportamentale si fizice deosebit de neplacute: izolare, reverie, inchidere in sine, refuz de a comunica, migrene, dureri de stomac si tulburari gastro-intestinale, febra, bulimie, dependenta de alcool. De aceea este atat de important ca profesorii, dar mai ales parintii sa caute aceste simptome din timp si sa intervina, incercand sa ajute copilul prin orice metode. Fobia scolara intensa este primul pas spre abandonul scolar, care la randul sau este primul pas spre un viitor destul de sumbru al adolescentului!

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.