Pot părinții impune disciplină copilului fără pedepse? Află care sunt cele mai comune și des folosite metode

Pot parintii impune disciplina copilului fara pedepse? „Treci la colt”, „mergi in camera ta”, „nu primesti desert”, „nu mai ai voie la TV”, „iti spun ultima oara, dupa aceea primesti bataie”: fiecare parinte a folosit astfel de pedepse in educatia copilului, incercand sa-l faca sa asculte, sa fie „cuminte”. Sunt necesare pedepsele, exista o cale de a disciplina copilul fara a apela la pedeapsa?

Parintele poate fi pus in situatia de a apela la pedepse in disciplina copilului chiar daca nu doreste aceasta: de cate ori nu simti, ca parinte, ca nimic altceva nu functioneaza, copilul nu asculta decat daca se folosesc amenintari si pedepse? Cand nimic nu merge, raman pedepsele, care macar pe moment au efectul scontat.

Multi parinti apeleaza la pedepse in disciplina copilului deoarece acest stil parental a fost cel adoptat de catre proprii lor parinti: „cand eram eu copil, parintii ma pedepseau pentru orice si am crescut stiind consecintele si ascultand de ei”; asadar, pedepsele sunt privite ca fiind cai eficiente de disciplina si care nu fac rau, ci bine. Se gandesc insa acesti parinti la modul in care pedepsele primite ii facea sa se simta pe atunci, sau doar la faptul ca erau eficiente in controlul copilului?

Intrebarea „exista disciplina fara pedepse?” este mult mai complexa decat pare. Nu se poate oferi un raspuns clar: „da, copilul poate fi educat fara a se apela la pedeapsa” sau „nu, fara pedeapsa nu exista disciplina”; aceasta cu atat mai mult cu cat pedeapsa difera: exista diferite modalitati de a pedepsi un copil si fiecare are efecte diferite.

Tipuri de pedepse folosite in disciplina copilului

Pedepsele fizice: de la o palma la bataile cu „traditionala” curea: pedepsele fizice nu sunt o metoda eficienta de disciplina a copilului, nici chiar cele blande! Aceasta din multiple motive: in primul rand, acestea nu il invata pe copil ce este bine si rau, nu il invata sa nu faca anumite lucruri pentru ca sunt rele, periculoase – ci il invata sa nu mai faca de frica urmarii. Asadar, disciplina se bazeaza nu pe formarea constiintei copilului si pe respect, ci pe teama. Si il invata pe copil nu sa vrea sa fie bun, ci sa se ascunda de parintii sai: functioneaza pe moment, caci copilul se supune, insa nu functioneaza pe termen lung (cati copii nu continua sa se poarte obraznic in pofida pedepselor fizice?).

In al doilea rand, folosirea frecventa a pedepsei fizice raneste emotional (nu fizic) copilul: cat de rau se simte el fiind astfel tratat de catre parinti? (in plus, copilul va crede uneori ca merita sa fie astfel tratat, ca este un copil rau). Si nu in ultimul rand, aceste pedepse il invata pe copil ca actele violente sunt acceptabile pentru a te impune in fata altora, pentru a demonstra puterea si pentru a obtine ceea ce vrei.

Pedepsele verbale – „nu esti bun de nimic”, „esti un prost”, „de ce te-am vrut?”, „nici nu vreau sa te mai vad in fata mea”, „te urasc”: vorbe ce ranesc un copil mai mult decat ne putem inchipui. Aceste vorbe vor ramane intotdeauna acolo, vor rani copilul dupa ani si ani; copilul le crede, ceea ce ii fura orice incredere in sine; aceste rani adanci afecteaza un copil mult prea mult si nu contribuie la educatia sa.

Pedepsele sub forma interzicerii unor lucruri (desert, TV, joaca, iesit afara etc.). Aceste pedepse pot fi eficiente in disciplina copilului cu o singura conditie: aceea ca el sa inteleaga de ce este pedepsit, de ce a gresit si faptul ca parintii nu o fac pentru ca ei sunt rai sau pentru ca el este un copil rau, ci pentru ca s-a purtat rau (niciodata nu folositi cuvintele „rau”, „obraznic”, „prost” in legatura cu copilul – ci cu purtarea sa; important este ca un copil sa inteleaga legatura dintre purtarea sa si pedeapsa ce ii urmeaza).

Pedeapsa poate fi eficienta in disciplina copilului doar daca este utilizata ca o consecinta directa a purtarii sale si nu ca o cale de a ii naste frica sau de a il controla si face sa asculte fara intrebari! Daca parintele incearca sa-i explice de ce a gresit si de ce crede ca pedeapsa este necesara – pentru ca toti ne confruntam cu consecintele actelor noastre (insa pentru ca aceasta regula sa fie una inteleasa, copilul trebuie sa stie dinainte ce este bine sau rau, ce este acceptat sau interzis si ce consecinte ar urma – este irational sa pedepsim un copil daca el nu intelege cu ce a gresit sau daca nu stia ca un act este inacceptabil!). La fel, daca un copil se revolta, daca intreaba de ce nu are voie sa faca ceva, de ce acel ceva e gresit, de ce e pedepsit, oferiti-i un raspuns clar: si nu unul de tipul „pentru ca asa zic eu”!

Modul in care o pedeapsa poate fi o forma eficienta de disciplina a copilului tine direct de felul in care parintele o foloseste: a ii interzice ceva pentru ca a gresit poate fi o maniera adecvata de a-l invata cu consecintele purtarii sale daca o faceti ferm, calm si explicandu-i de ce. Daca, insa, o faceti furiosi si tipand, pedeapsa va fi perceputa de catre copil mai degraba ca o rautate a voastra, ca o nedreptate si un mod de a il controla fara a il asculta.

Si o ultima idee: nu va axati in disciplina copilului doar pe ceea ce este interzis si rau si pe pedepse; nu uitati de eficienta disciplinei pozitive, a incurajarilor, a laudelor si a recompenselor. A ii cere sa nu faca ceva, a ii interzice, este parte din disciplina – insa mai important este a ii spune ce sa faca, ce este bine sa faca si de ce, a il incuraja si a il aprecia cand face bine. Intarirea pozitiva a comportamentelor este mult mai eficienta in disciplina, caci creeaza o motivatie interioara de a continua sa faca ce este bine: vazand ca parintii il lauda si ca sunt mandri de el, copilul va dori sa faca in continuare lucruri bune si sa nu faca rau, nu de frica, ci din dorinta ca parintii sa il aprecieze.