Eşti genul de persoană care tinde spre echilibru şi care îşi doreşte ca toate în viaţă să fie echitabile, chiar şi când este vorba despre relaţii de dragoste? Ţi se pare just şi normal să primeşti pe măsura a ceea ce oferi? Ei bine, din păcate, viaţa şi dragostea nu este chiar aşa!
Există un proverb care spune: „în dragoste, există întotdeauna unul care iubeşte şi unul care se lasă iubit”! O viziune oarecum sumbră, dar dacă este să extragem doar esenţa, aceasta ar fi: când vine vorba de iubire, balanţa nu este cu adevărat echilibrată, lucrurile nu sunt mereu echitabile.
Unul îşi va dori mereu mai mult, unul va simţi mereu că face mai multe în cadrul relaţiei. Ceea ce nu exclude fericirea: căci cea mai sinceră fericire este cea de a te bucura să oferi persoanei iubite, dar şi de a şti cum să primeşti darurile sale. Fiecare oferă ce este în stare şi ceea ce simte că poate… Şi da, uneori unul nu oferă mai nimic, dar nu ai nevoie de calcule pentru a vedea acest fapt!
Despre ce fel de calcule şi raţionamente este vorba?
De exemplu, te-ai surprins vreodată la începutul unei relaţii calculând de câte ori te-a sunat şi de câte ori ai sunat tu? Să calculezi că „este rândul său să dea un semn, eu am sunat ultima dată”. Şi aşa stai uitându-te la telefon, aşteptând, pentru că „e rândul său”.
Sau… când este vorba de plătitul cinei, sau de cadouri, te-ai trezit că stai să calculezi cât a dat el/ea data trecută, pe ideea că şi tu trebuie să dai la fel? Şi aşa, mergi undeva cu aceleaşi preţuri, sau îi cumperi ceva ce nu doreai, doar ca să aibă aceeaşi valoare (financiar vorbind).
Sau… când este vorba de treburile casei, să calculezi de câte ori ai spălat tu vasele, dus gunoiul etc. şi de câte ori a făcut-o el/ea? Şi aşa laşi cu încăpăţânare chiuveta plină şi gunoiul la uşă, doar ca să îi arăţi că e rândul său şi nu ai de gând să faci nimic în locul său (deşi ai avea timp să faci tu aceste treburi, dar nu le faci pentru că „se învaţă să nu facă nimic”). Să fim clari: una este un aranjament ca anumite sarcini să fie îndeplinite cu rândul (de exemplu, o zi spală cineva, o zi celălalt), cu totul altceva este să ţii evidenţa tuturor lucrurilor cu scopul de a putea să reproşezi „eu am făcut de x ori, eu ţi-am dat de y ori”…
Ce ar fi în neregulă cu aceste mici calcule? Nu ajută ele ca lucrurile să fie echitabile în relaţie?
Oare nu sună mai degrabă ca un raţionament sec sau mai degrabă ca o ceartă între copii („eu te-am lăsat data trecută să te joci cu jucăriile mele, trebuie să mă laşi şi tu acum”!)? Şi oare asigură că lucrurile sunt chiar echitabile, sau doar fac relaţia să semene cu un contract de colaborare?
Problema atunci când trăieşti făcând în viaţa personală asemenea calcule este că îţi pierzi toată naturaleţea. O relaţie ar trebui să crească şi să fie lăsată să curgă natural, nu forţată de calcule şi raţionamente (legat de aceasta, încă o greşeală în dragoste este să te iei după aşa-numite reguli: „suntem împreună de 2 ani, TREBUIE să ne mutăm împreună”)…
Până la urmă, toţi învăţăm că în viaţă şi dragoste lucrurile nu vor fi echitabile; nu vei primi exact cât oferi sau, dimpotrivă, nu vei oferi cât ţi se dă. Aşa stau lucrurile.
Esenţialul în iubire nu este ca lucrurile să fie echitabile; nici ca partenerii să fie asemănători. Esenţialul este să se creeze o compatibilitate între cei doi şi ca ambii să fie fericiţi cu ceea ce primesc de la relaţie, fără a sta să calculeze dacă primesc exact cât oferă.
Unde este naturaleţea, unde sunt emoţiile autentice dacă, în loc să spui sau să faci ceea ce simţi că vrei să faci, te apuci să calculezi dacă este „potrivit” sau „echitabil”. Când te opreşti de la a da un mesaj romantic doar pentru că tot tu ai trimis şi ultima oară primul mesaj, când te opreşti de la a spune „te iubesc” doar pentru că tot tu ai spus-o ultima oară, când te aştepţi să primeşti un cadou de X ron doar pentru că această sumă ai cheltuit tu la ultimul cadou cumpărat pentru persoana iubită…
A fi tu însăţi, a fi sincer şi autentic, a nu te limita din cauza unor raţionamente: acesta este testul adevărat pentru o relaţie. Căci dacă este să găseşti un partener potrivit, acesta te va iubi pe tine aşa cum eşti; fără calcule, fără liste. Iar atunci când simţi că nu primeşti destul de la persoana iubită, aceasta e evident şi fără a ţine evidenţa a ceea ce tu ai dat şi făcut pentru celălalt şi invers!