Se vorbeste mult despre drepturile copiilor, in special in contextul in care in Romania inca se constata incalcarea frecventa a anumitor drepturi esentiale. Unele studii arata faptul uimitor ca insasi copiii declara ca drepturile lor sunt incalcate constant atat in mediul scolar, cat si in mediul familial.
Drepturile copiilor au fost explicitate pe larg in anul 1989, cand ONU adopta Conventia ce cuprinde 54 de articole cu privire la aceste drepturi esentiale. Importanta in cadrul dezbaterii acestui subiect este necesitatea respectarii principiului interesului superior al copiilor de catre institutiile implicate in educatia, cresterea si protectia acestora si, in special, in familie.
O privire atenta asupra realitatii romanesti contemporane este suficienta pentru observarea unor neregularitati alarmante cu privire la anumite drepturi esentiale ale copilului in special si ale fiintei umane in general. De exemplu, se pot corela doua dintre drepturile copiilor: dreptul la educatie si dreptul la protejare impotriva exploatarii economice. Primul se refera la accesul gratuit la educatie pentru toti copiii si la obligatia parintilor de a-si inscrie copiii la o scoala. Al doilea se refera la necesitatea protejarii impotriva exploatarii, a muncii prin constrangere, in special pentru copiii sub varsta de 15 ani.
Insa ce arata realitatea anumitor medii socio-economice? Copiii care nu sunt inscrisi in scoli sau sunt retrasi chiar de catre parinti dupa primele patru clase, pentru a putea munci si aproviziona familia. Unii copii sunt constransi sa cerseasca zilnic (ganditi-va doar la scenele cu mici copii care tin un catelus in brate – pentru a trezi mila – cersind zilnic in locul lor: acei copii sunt exploatati de catre parintii care le iau sumele acumulate, nu fac asta dintr-un hobby!). Alti copii sunt trimisi de la varste incredibil de mici la munca dura: in mediul rural, la camp, in mediul urban, in constructii.
Unele fete sunt exploatate chiar de catre mamele lor sexual inca de la varsta frageda de 12-14 ani! Nu este un scenariu apocaliptic, este realitatea romaneasca a unor medii socio-economice. Se constata, astfel, o incalcare multipla a drepturilor copiilor, incalcare cu efecte deosebit de grave asupra dezvoltarii acestor copii, asupra sanatatii lor fizice si psihice, asupra a tot ceea ce inseamna libertate, demnitate si umanitate! Nu se incalca doar dreptul la educatie (desi si acesta este grav incalcat – iar fara o educatie de baza, ce viitor ar putea avea acesti copii) si la protejare impotriva exploatarii, ci chiar drepturile primare ale fiintei! Si in pofida programelor si a campaniilor de responsabilizare si protejare, aceasta situatie inca nu isi gaseste o solutie.
Printre drepturile copiilor, se regaseste si acela cu privire la libertatea de expresie – astfel, copiii ar avea dreptul sa primeasca informatii, explicatiile cerute si sa isi exprime propriile opinii si atitudini. Aici, nu este necesar sa ne referim la unele medii socio-economice defavorizate deoarece – din pacate – acest drept se incalca frecvent in orice mediu, atat in viata scolara, cat si in cea familiala.
Parintii – care ar trebui sa fie primii si cei mai importanti protectori ai copiilor – le refuza acest drept, ii invata “sa nu vorbeasca decat cand sunt intrebati”, sa se supuna regulilor si cerintelor adultilor fara proteste, sa taca si sa se supuna. Anumite informatii esentiale nu sunt oferite de catre parinti – ganditi-va doar la realitatea tragica a copiilor care la pubertate se trezesc cu boli transmisibile sexual sau cu sarcini nedorite! De ce – parintii nu le-au asigurat o informare minima asupra sexualitatii si a riscurilor si necesitatii protejarii! Doar un exemplu din multe.
Cat despre mediul scolar, multe institutii in general si profesori in special parca nici nu au auzit de subiectul drepturile copiilor! Scoala romaneasca inca formeaza atitudini conformiste, rutiniere, stereotipe, de supunere neconditionata in fata autoritatii. Libertatea de expresie, de dezvoltare creativa, de critica constructiva sunt idealuri indepartate. Stilul educativ promovat de majoritatea scolilor si profesorilor este unul autoritar, rigid, inchistat intr-o mentalitate dictatoriala.
Drepturile copiilor sunt laudate si proclamate in teorie, insa in practica, copiii inca sunt tratati ca niste mici animale care trebuiesc dresate! Mergeti intr-o scoala generala si asistati la cateva ore: veti recunoaste acelasi stil de profesor autoritar, frustrat, care mai mult tipa decat explica, acelasi din copilaria voastra! Desigur, sunt si scoli si profesori care acorda din ce in ce mai multa atentie respectarii libertatii de expresie, insa pana ce mentalitatea sociala nu se va schimba, mereu se vor gasi acei profesori care sunt mai mult gardieni decat mentori!
In legatura cu drepturile copiilor si mediul scolar, ne putem referi pe scurt la inca un drept esential care este frecvent incalcat – cel al egalitatii tuturor copiilor. Acest drept se refera la asigurarea unui tratament egal, indiferent de rasa, etnie, religie, sex, opinii politice, stare materiala si conditie sociala. O privire rapida ne arata ca multi profesori ii trateaza pe elevi diferentiat, pe unii favorizandu-i, pe altii stigmatizandu-i.
Intalnim profesori misogini si profesoare feministe, profesori care nu accepta libertatea religiei (multe scoli obligau pana de curand – si este posibil ca, in lipsa interventiei parintilor, inca sa oblige – toti copiii sa urmeze orele de religie, desi unii erau evrei, altii protestanti, altii pur si simplu se proclamau atei!). Cea mai vizibila nerespectare a principiului egalitatii il constituie problema romilor si a tratamentului diferentiat al acestora in clasa de elevi.
Printre drepturile copiilor grav incalcate este si cel cu privire la protejarea impotriva oricarei forme de violenta, abuz, neglijenta. Prin lege se interzice orice tip de pedeapsa fizica – la scoala sau in familie. Si totusi… atat de multi profesori si parinti inca cred cu tarie in eficacitatea sanctiunii corporale!
Probabil ca, din patru familii, macar intr-una se foloseste pedeapsa fizica in “educatia copilului”, iar principiul “eu te-am facut, eu te omor” inca este la putere! Romania este adevarat lider in frecventa cazurilor de violenta domestica, a cazurilor de abuz fizic sau sexual asupra copilului. Atunci, se mai poate vorbi despre neglijenta? Copiii neglijati se pot considera “norocosi” comparativ cu cei care sunt constant “corectati” de catre parintii “iubitori”!
Acest articol a vorbit doar despre cinci drepturi esentiale ale copiilor si a aratat cat de frecvent sunt acestea incalcate. Daca s-ar detalia toate drepturile copiilor si situatiile in care sunt nerespectate, probabil s-ar contura o viziune cu adevarat tragica a conditiei copilului in tara noastra. Pentru a incheia intr-o nota optimista: se observa totusi, schimbari importante spre o noua mentalitate sociala, schimbari care incet-incet vor duce spre o evolutie pozitiva si spre o modernizare sociala atat de necesara.
