Increderea copilului tau este un lucru pretios, pe care trebuie sa il meriti si care poate fi uneori dificil de pastrat. La varste mici, aceasta incredere este naturala – cel mic se simte protejat de catre parintii sai si se bazeaza pe acestia sa il fereasca de orice probleme. Insa, pe masura ce creste si devine mai perceptiv, iar lumea sa se extinde peste granitele familiale, parintii trebuie sa munceasca pentru a intretine o relatie armonioasa cu copilul lor.
Increderea copilului este strict legata de prezenta altor emotii si sentimente fata de parintii sai (admiratie, atasament, respect) si toate acestea sunt determinate de o relatie deschisa si pozitiva parinte-copil. Si cum se poate asigura aceasta relatie? Prin comunicare! Comunicare sincera, frecventa, deschisa si multidirectionata.
Ca parinti, respectati-i intotdeauna comunicarea emotiilor si a sentimentelor – cand copilul traieste un afect puternic, nu ii blocati comunicarea! Daca il ignorati, gandind: “este doar un copil”, sau nu il lasati sa vorbeasca, oprindu-l si apucandu-va sa dati mii si mii de sfaturi, sau ii inchideti gura, fiind preocupati de altceva, faceti un pas inapoi in relatia voastra. Multi parinti se plang ca fiul sau fiica lor nu vorbesc niciodata despre viata lor cu ei, insa au analizat ce reactii au ei cand acestia deschid o discutie – de multe ori, ei se reped sa dea sfaturi necerute sau sa critice!
Increderea copilului este strict legata de respectul acestuia pentru voi ca parinti! Dar respectul nu se obtine sau mentine doar prin autoritate! Este necesar, in primul rand, sa ii aratati si voi, la randul vostru, respect copilului! Nu il intrerupeti, nu il ironizati, nu il ignorati, nu il pedepsiti fara sa ii explicati motivele actiunii voastre si mereu – cand este vorba de o decizie importanta ce il va afecta si pe el – cereti-i parerea! La fel, voi ca parinti trebuie sa va asigurati ca nu va pierdeti niciodata controlul in fata copilului: nu faceti scene emotionale sau crize, nu va aratati neajutorati in fata sa: voi trebuie sa fiti cei ce mereu gasesc o solutie si detin controlul asupra oricarei situatii!
Increderea copilului nu poate fi asigurata decat intr-un mediu afectiv: nu fiti prea autoritari si duri si aratati-va ingaduitori cand copilul are o problema. Incercati sa il ascultati activ – fara a aborda o atitudine superioara sau sarcastica – si daca a gresit cu ceva, intai aflati ce a cauzat acea greseala! Daca treceti imediat la a sanctiona, copilul va percepe ca fiind neimplicati, neinteresati si incapabili de a il ajuta!
Nu sanctionati intotdeauna! Dupa cum s-a spus, daca copilul face o greseala, vedeti intai ce anume a cauzat-o, poate gasiti alte solutii si aflati ca acea greseala nu a fost rau intentionata. Uneori, daca copilul va jigneste sau raneste prin vorbe crude, este greu sa va abtineti sa nu il pedepsiti! De exemplu, daca va striga: “esti o mama proasta”, e dificil sa nu il pedepsiti – dar mult mai important este sa incercati sa aflati ce a cauzat o asemenea emotie intensa si sa interveniti. Construiti increderea copilului in voi si in comunicare, convingeti-l ca ii respectati nevoile si vreti sa ii fiti alaturi.
Niciodata sa nu faceti promisiuni pe care s-ar putea sa nu le respectati (pentru ca nu vreti sau nu puteti). Chiar daca v-a enervat cu atatea insistente sau v-ati plictisit sa vi se tot ceara un anumit lucru, nu ii promiteti ca ii luati sau ca faceti ceva, daca nu sunteti destul de siguri ca acel lucru este posibil!
O promisiune care nu este repectata va afecta increderea copilului – veti aparea in ochii sai ca o persoana care vorbeste vrute si nevrute, in care nu te poti baza! Mai bine il refuzati rapid daca nu vreti sau nu puteti sa-i indeplini cererea – si cel mai bine este sa ii si explicati de ce nu se poate! Nu este atat de greu sa comunici cu un copil, va intelege cel mai des o explicatie sincera: “nu se poate, acum nu avem bani pentru asta, poate la anul”, “nu putem merge acolo, eu si tata avem in fiecare zi servici si daca nu mergem, ramanem fara bani” etc.
Evitati criticile constante. Da, este greu pentru un parinte sa priceapa ca nu intotdeauna “stie el mai bine” si sa nu critice cand isi vede copilul facand diferite greseli! Critica rar ajuta la ceva, in special la consolidarea increderii copilului.
Mai degraba oferiti-i alternative sub forma unor sfaturi: “sa stii ca eu as fi facut altceva”, “esti sigur ca va merge bine ceea ce faci?” sau in cazul unor comportamente iritante fata de voi, explicati-i cum va face sa va simtiti: “eu, cand tu nu ma ajuti sa…, ma simt foarte trista si obosita”, “cand tipi asa, eu ma simt foarte nervoasa si suparata” etc. Decat sa il criticati, mai bine ii aratati ce ar putea sa faca altfel sau cum va face sa va simtiti!
Increderea copilului nu se va consolida vreodata daca va folositi prea des de ordine: “imediat sa faci…” sau de amenintari: “daca nu esti in stare sa …, atunci eu…”! Uneori acestea sunt eficiente, insa a te baza prea mult doar pe autoritate inseamna ca nu aveti o alta cale de a convinge copilul!
Chiar nu merge deloc comunicarea sau nu doriti sa munciti pentru aceasta – deoarece e mai usor sa ceri autoritar ceva? Incercati sa ii aratati ce doriti de la el si sa ii explicati motivele pentru care ii cereti ce ii cereti. Cand vi se cere un motiv, niciodata sa nu replicati: “de aia” sau “pentru ca sunt mama ta si asa zic eu”! Acestea nu sunt motive, sunt replici copilaresti, iar copilul va recunoaste atitudinea sa in ele – atunci cand nu stie ce sa zica!
Increderea copilului este ajutata daca el vede ca nu sunteti perfecti – cum doriti ca el sa creada, ci ca sunteti si voi fiinte umane care pot gresi. Astfel, nu adoptati mereu o atitudine de tipul “eu stiu tot si eu stiu cel mai bine”, dand sfaturi necerute in stanga sau in dreapta. Nu incepeti sa va si laudati fara noima “eu, la varsta ta, aveam nu-stiu-ce premii”! Sfaturile sunt bine-venite, dar mai bine aseptati ca el sa vi le ceara, iar a te lauda constant copilului mic – care s-ar putea sa va creada, nu va face decat ca, atunci cand el creste si devine mai obiectiv, sa devina tentat sa va critice si sa va arate ca nu sunteti deloc atat de perfect!
