Divortul si copilul – cum il afecteaza separarea parintilor pe copil si cum ii vorbim despre aceasta, cum il ajutam sa accepte putin mai usor situatia? Parintii se gandesc in mod normal la cum va fi copilul afectat de divortul lor: uneori, doar copilul ii opreste sau ii face sa amane acest pas – iar daca tensiunea din familie este insuportabila, aceasta nu este nici ea o alegere tocmai buna (cei care spun ca raman cu sotii nedoriti, care accepta nefericirea si chiar agresiunea pentru „binele copilului” nu se gandesc ca o relatie tensionata, negativa, agresiva intre parinti afecteaza si ea cu multe copilul)!
Vorbind despre divort si copil, in ziua de astazi nu este deloc o situatie rara, iesita din comun: din ce in ce mai multe casnicii se destrama, iar fostii soti si copiii trebuie sa treaca peste aceasta experienta. Uneori, este mai usor sa se accepte, alteori este extrem de greu, iar copilul se simte parasit… Desi, intr-adevar, este uneori de preferat ca parintii sa se separe decat sa continuie sa traiasca in minciuna, nefericire, frustrare si agresivitate (un mediu familial deloc benefic pentru un copil, indiferent de varsta), divortul este o schimbare negativa socanta, amenintatoare pentru copil, care isi pierde reperele si stabilitatea atat de necesara…
Nu il mintiti, asteptand ultimul moment sa il anuntati de decizia separarii
Daca incepeti sa vorbiti despre o separare, daca ati luat decizia ca aceasta este singura cale, atunci vorbiti din timp cu copilul, impreuna (daca puteti discuta calm impreuna) sau separat. Aceasta pentru ca daca asteptati pana in ultimul moment si il puneti fata-in-fata brusc cu hotararea luata, el se va simti exclus, furios si mai ales fara importanta, ca si cum nu va pasa de el (chiar daca este inca micut).
Oricum, el se va simti furios sau neimportant deoarece aceasta decizie a fost luata fara a se tine cont de dorintele sale, astfel ca trebuie sa incercati sa ii aratati ca trairile si parerile sale conteaza pentru voi, trebuie sa vorbiti despre hotararea de a va separa dinaintea momentului, pe cat posibil.
Daca aveti de ceva timp probleme si incepeti sa va ganditi la separare, nu va prefaceti ca totul este in regula de fata cu copilul; daca va intreaba daca aveti probleme, spuneti-i ca da, va intelegeti cam rau in ultima vreme (nu ascundeti faptul ca aveti probleme, caci copilul este oricum intuitiv si in plus, astfel el va fi mai pregatit); daca va intreaba daca va veti separa inainte de a fi luat cu siguranta decizia, nu il mintiti, incercand sa ii ziceti ca totul va fi in regula, ci spuneti-i sincer ca nu stiti. A va preface ca totul este bine nu face decat ca vestea sa fie si mai socanta.
Purtati o lunga discutie, explicandu-i de ce ati ales sa divortati
Bineinteles ca important pentru copil va fi „de ce”. Incercati sa ii spuneti, fara a invinui clar pe cineva, ca asa se intampla uneori, ca lucrurile se schimba, ca uneori, desi ai placut o persoana, nu te mai intelegi cu ea si a sta cu ea iti face rau (niciodata nu este simplu sa ii vorbiti copilului despre asa ceva, insa esentialul este sa incercati sa nu dati vina unul pe altul – ambii ramaneti parintii sai).
Acceptati ce va exprima copilul fara a tipa la el sau a il pedepsi – probabil ca va fi furios. Incercati doar sa ii aratati ca nici voi nu sunteti fericiti, ca si voi sunteti tristi, insa ca aceasta este decizia luata. Nu incercati sa adoptati o atitudine fals nepasatoare, zambind pentru ca cel mic sa nu va vada durerea, caci fie nu va crede, fie se infurie ca nu va pasa (insa nici nu va afisati suferinta prin descarcari intense in fata sa).
Explicati-i ca nu este nimeni vinovat – mai ales el
Fie ca va invinui unul dintre parinti, fie ca pe ambii, fie ca se va simti chiar el vinovat de situatie, repetati-i clar ca nu este vina cuiva, ca asa s-a intamplat (chiar daca in opinia dumneavoastra este vina partenerului). Parintele care pleaca va trebui sa vorbeasca cu el si sa ii spuna ca se vor vedea in fiecare saptamana si ca lucrul cel mai dureros este ca nu va mai fi mereu langa el. Sentimentul de a fi parasit de catre parintele ce pleaca este deseori cel mai dureros – de aceea este atat de important ca acesta sa petreaca timp cu copilul.
Nu ii cereti sa ia partea unuia dintre voi!
Dupa cum s-a spus, vorbind despre divort si copil, chiar cand nu va suportati partenerul, chiar cand considerati ca este vina sa si ca v-a ranit, incercati sa nu i-o spuneti copilului. Nu il faceti sa va ia partea, nu il sfasiati in doua, nu il vorbiti de rau pe celalalt parinte pentru a „scapa”. Se prea poate ca copilul sa fie furios mult timp pe amandoi – insa a incerca sa dati vina pe celalalt nu il ajuta!
Nu il faceti confident
Nu aruncati toate frustrarile si dezamagirile voastre asupra sa, nu intrati in toate detaliile neplacute ale divortului si nu incepeti sa aruncati cu noroi in capul celuilalt parinte. Copilul trebuie sa stie cat mai din timp adevarul, insa trebuie ferit de detalii dureroase. Este normal sa simtiti nevoia de a va descarca sufletul, insa nu in fata copilului. Cand copilul sta cu celalalt parinte, incercati sa nu il descoaseti despre ce a mai spus acesta – nu il implicati ca un fel de spion in bataliile voastre!
Fiti langa el si urmariti-i comportamentul
Asigurati-l ca poate vorbi mereu cu voi, va poate pune intrebari, chiar daca ultimul lucru pe care l-ati dori este sa discutati despre aceasta. Incercati sa nu va enervati pe el, chiar daca sunteti intr-o stare de tensiune. Urmariti-l o lunga perioada, incercand sa vedeti daca s-a schimbat mult, daca este foarte afectat de divort. Vedeti daca s-a izolat, daca pare depresiv, daca mai iese cu prietenii, daca se descurca acceptabil la scoala sau si-a pierdut energia. Din pacate, copiii cu parinti divortati sunt mult mai vulnerabili la comportamente de risc care sa ii faca sa uite (abuz de substante) sau la comportamente de rebeliune.
Unii copii, in special cei mai mici, sufera un semnificativ regres in dezvoltarea lor. Discutati cu profesorii si anuntati-i de schimbare, pentru ca acestia sa fie putin mai toleranti (si intrebati profesorii de comportamentul copilului). Cand va faceti griji pentru el, intrebati la scoala daca exista un consilier specializat in copii (sau cautati in alta parte – copilului ii este greu sa discute cu parintii, insa poate o alta persoana l-ar ajuta).
Incercati sa ii oferiti stabilitate
Oricat de greu va este, amintiti-va mereu ca si copilului ii este foarte greu. Incercati sa mentineti o rutina familiala, sa aveti un program zilnic regulat, sa aveti activitati zilnice impreuna cu copilul. Divortul ii distruge copilului sentimentele de siguranta si stabilitate, asa ca este foarte important sa ii aratati ca inca este intr-o casa unde e in siguranta.
Nu incercati sa compensati suferinta prin daruri sau o permisivitate excesiva
Daca va simtiti vinovati pentru experienta prin care trece copilul, realul sprijin pe care i-l puteti da este sa fiti langa el, dispusi sa vorbiti si sa ii oferiti o viata stabila, linistita. Insa nu il cumparati cu daruri frumoase crezand ca asta rezolva tot si mai ales nu il lasati sa faca orice vrea din vinovatie, uitand de autoritatea de parinte (chiar daca copilul tipa furios sa il lasati in pace, pentru ca oricum nu va pasa de el – incercati sa treceti peste lucrurile dureroase pe care vi le va spune din pura furie, precum ca nu va pasa de el sau ca nu ati fi parinte bun).
Vorbiti cu el despre relatii
Copiii ce trec peste divort au des probleme in a avea relatii de cuplu in viitor, in a avea incredere in ideea de iubire, relatie fericita. Cand creste, incercati sa vorbiti despre relatii, aratandu-i ca chiar si relatia intre parintii sai, desi s-a terminat, nu a fost o greseala, ca in trecut lucrurile au fost bune si ati fost fericiti, ca v-ati iubit, dar ca pur si simplu nu a mai mers…
Cautati sprijin
Concret si emotional: persoane care sa va ajute, sa petreaca timp cu copilul pentru a va lasa clipe libere (este bine oricum pentru copil sa stea cu celalalt parinte, dar si cu alte rude precum bunicii sai). Iar daca suferiti si va simtiti depresivi, vorbiti, descarcati-va sufletul; cand nu va puteti recapata echilibrul, a apela la cineva care sa va asculte, fie ca este vorba de un prieten sau de un consilier specializat, poate fi liberator si benefic.
