Relatiile tata-fiica si mama-fiu joaca un rol major in dezvoltarea copilului, fiind si deosebit de complexe. Bineinteles ca in fiecare familie, tipurile de relationare vor fi diferite: nu trebuie sa percepem o realitate complexa doar prin intermediul cliseelor: mama ofera afectiune, tata ofera securitate si disciplina. Nu trebuie nici sa pornim de la prezumptia ca in orice familie, relatiile intre copii si parintii de acelasi sex (mama-fiica si tata-fiu) vor fi cele mai apropiate, insa si competitive; si nici de la cea ca relatiile intre copii si parintii de sex opus (mama-fiu si tata-fiica) vor fi in mod necesar mai ambigui si de complicitate.
Dinamica si tipurile relatiilor intr-o familie difera, iar astazi, nu ne putem permite sa integram totul intr-un tip ideal teoretic, crezand ca acelasi pattern se regaseste oriunde. Si totusi, care este importanta relatiilor tata-fiica si mama-fiu, prin ce sunt aceste relatii importante in viata copilului?
Relatia cu parintele de acelasi sex este intr-adevar una apropiata, in mare parte datorita terenului comun: tatal si fiul vor gasi mai multe puncte in comun, la fel o mama si fiica sa. Sunt relatii afective bazate pe similaritate, insa si pe o anume comparatie (fiica se compara cu mama ei, mama o compara pe fiica sa cu ea, la fel si in relatia tata-fiu). Mama este si modelul feminin esential pentru fiica sa, la fel cum tatal este modelul masculin pentru fiul sau (copilul va incerca sa fie la fel de bun sau sa fie complet diferit de parintele sau de acelasi sex). Uneori, in etapa adolescentei, se poate chiar distinge o oarecare competitivitate in cadrul relatiilor cu parintele de acelasi sex.
Ce se poate insa spune despre relatiile copiilor cu parintii de sex opus, despre relatiile mama-fiu si tata-fiica? Acestea au o influenta majora in viitorul copilului: de fapt, mama baiatului si tatal fetei sunt primele modele feminine/masculine pe care copilul le are. O fata va valoriza trasaturile masculine ale tatalui, trasaturi pe care nu le gaseste la mama: ea va prelua elementele tipic masculine de la tata; iar un baiat va face la fel cu mama sa (fiecare persoana incorporeaza atat elemente masculine, cat si feminine in dezvoltarea sa psihica).
Deseori, exista o majora influenta a relatiei cu parintele de sex opus in alegerea partenerului de viata: adultul va fi atras instinctiv de un partener ce ii aminteste de parintele de sex opus (sau uneori va incerca sa caute un partener radical diferit – in functie de calitatea relatiei cu parintele in copilarie).
Tipul de relatie mama-fiu si tata-fiica are, astfel, un impact major in ce tipuri de relatii va gasi si mentine adultul. O relatie armonioasa cu parintele de sex opus il va pregati sa intretina astfel de relatii cu partenerii sai. O relatie rece, distanta sau conflictuala si excesiv de competitiva il va face mai predispus la astfel de relatii cu partenerii sai.
Relatiile tata-fica si mama-fiu sunt deseori apropiate, de complicitate: nu rar, fata si tatal ei fac „front comun infruntand-o” pe mama – la fel si baiatul cu mama sa. De cate ori o fata nu gaseste intelegere si ocrotire la tatal ei, la care merge cand are o problema sau o cerere si de cate ori baiatul nu gaseste la mama sa sprijinul necesar? Chiar de la varste mici si pana in adolescenta, baiatul va cauta instinctiv ocrotire la mama, in timp ce fata va merge deseori la tatal ei (fetitele sunt inclinate de la inceput sa stea cu tata, sa ii ceara atentia constant).
Psihanaliza ne spune chiar ca o fetita va dori sa isi cucereasca tatal, sa ia locul mamei sale in inima sa, privindu-si mama ca pe un rival la afectiunea paterna. Iar un baiat isi priveste tatal cu gelozie, fiindu-i rival la afectiunea mamei. Asadar, relatiile tata-fiica si mama-fiu sunt extrem de complexe, cu atat mai mult cu cat un parinte se ataseaza deseori mai profund de copilul de sex opus. In timp ce o mama poate sa isi critice mai sever fiica si poate chiar nutri uneori o oarecare rivalitate, ea se va atasa mult de baiatul sau. Iar un tata isi va disciplina dur baiatul, avand asteptari mari de la el, insa pe fata sa o va trata cu afectiune si ocrotire.
Aceasta poate fi o mica „scapare” a parintilor – aceea de a isi trata in mod diferit copiii: in timp ce o mama va fi deseori mai intelegatoare cu un baiat si mai critica cu fiica sa, un tata va simti in mod natural dorinta de a fi mai protector si afectuos cu fiica sa, insa mai strict si dur cu baiatul. Ceea ce pentru copil poate fi dureros: a vedea ca un frate/o sora este tratat cu favoritism declanseaza rivalitatea si deterioreaza relatiile familiale. Oricare ar fi inclinarile instinctive ale unui parinte spre unul dintre copiii sai, el trebuie sa stie intotdeauna sa nu isi arate preferintele si sa nu se comporte inechitabil cu copiii sai!
In multe familii, se creeaza aceste mici complicitati: mama si fiul mentin o relatie apropiata, la fel tatal si fiica sa. Bineinteles ca intr-o familie armonioasa relatiile parinte-copil sunt apropiate indiferent de sex. Insa intotdeauna o mama va simti o mandrie si o afectiune profunda pentru baiat, iar un tata va simti dorinta de ocrotire pentru fata sa. Expresiile „baiatul mamicii” si „fata lui tata” ne arata profunzimea acestor tipuri de relatii si importanta lor in viata copilului.
O relatie armonioasa cu parintele de sex opus este primul pas pentru crearea si mentinerea unor relatii echilibrate si sanatoase la varsta adulta. O relatie conflictuala sau rece este un impediment major in abilitatile de relationare ale copilului. Insa ceea ce nu s-a spus: si o relatie mult prea stransa, de dependenta, superprotectiva intre un baiat si mama sa sau intre fiica si tatal ei poate avea efecte negative in viitorul copilului: orice copil trebuie sa ajunga sa se detaseze de o relatie prea sufocanta si sa devina independent.
A ramane legat de mama sau de tata la o varsta adulta nu este sanatos pentru dezvoltarea autonomiei, a individualitatii. Sigur, un baiat mereu va ramane fiul mamei sale, la fel cum o fata mereu va ramane fetita tatalui ei – insa relatia cu parintele nu trebuie sa domine viata unei persoane de varsta adulta. Iar aceasta este una din greselile pe care le fac parintii, in special cu copiii de sex opus: ii tin prea strans legati, sunt prea protectivi, ii fac dependenti de ei si le limiteaza libertatea, fara sa o intentioneze – ci din instinctul natural de protejare.
Ca orice alt tip de relatie umana, si relatiile mama-fiu si tata-fiica sunt mult prea complexe pentru a le standardiza intr-un model teoretic simplu: insa ceea ce ramane evident este faptul ca aceste relatii au un impact major in dezvoltarea psiho-sociala a copilului si a adolescentului, o influenta esentiala in viitoarele sale relatii cu partenerii de viata.
