Despre prietenii copilului – odata ce creste, copilul are nevoie de interactiuni cu covarstnici, de integrarea intr-un grup si de relatii apropiate cu alti copii. Parintii trebuie sa incurajeze aceasta, stimulandu-l sa isi formeze relatii in afara familiei, insa si sa urmareasca exact din ce grup face parte copilul si care sunt cei mai buni prieteni ai sai.
Aceasta deoarece, dupa familie, grupul de prieteni si in special cel mai bun prieten reprezinta pentru copil o influenta majora. Prietenii copilului nu sunt doar parteneri de joaca – ei transmit copilului noi perspective si atitudini, care pot fi uneori contrare celor pe care v-ati straduit sa le oferiti copilului.
Parintii trebuie sa vada cine sunt prietenii copilului in special la varsta scolara – cam pe la aceasta varsta copilul devine foarte apropiat de un covarstnic sau mai multi, indepartandu-se oarecum de familie. In primul rand, important este sa aiba prieteni buni – cu care se simte bine, care se poarta frumos cu el, care ii maresc increderea in sine si nu prieteni ce stau cu copilul pentru ca obtin lucruri de la el sau pentru a rade de el.
Ce sa retineti despre prietenii copilului
Cunoasteti prietenii copilului vostru! Un sfat foarte important – incercati sa ii cunoasteti primii prieteni si mai ales prietenul ce devine acel cel mai bun prieten din copilarie. Acestia sunt influente importante in viata copilului si este bine sa ii cunoasteti, sa observati cam ce fel de copii sunt, din ce familii provin si sa faceti cunostinta si cu parintii lor. Astfel, veti putea sa va asigurati ca atunci cand copilul este la prietenul sau cel mai bun, ii puteti suna pe parintii acestuia.
Nu criticati aspru prietenii copilului. Daca din diferite motive nu va convine ce prieten are copilul (poate familia sa, poate atitudinea sa), nu va repeziti sa il criticati de fata cu copilul si mai ales nu ii interziceti copilului sa se mai vada cu el! Aceasta nu rezolva nimic – in afara de a va indeparta copilul, de a-i dovedi ca nu il intelegeti si de a-l apropia de prieten. In primul rand, dati-va straduinta sa cunoasteti mai bine acel copil (insistati ca ei sa se vada si sa se joace acasa) – poate ca temerile dumneavoastra sunt pripite caci, la urma urmei, la varste mai mici (pana in adolescenta), putini copii sunt intr-adevar influente rele.
Insa daca intr-adevar prietenul copilului are influente negative (limbaj, comportamente), explicati-i copilului ca el nu trebuie sa isi imite prietenul, ca in familia voastra astfel de comportamente nu exista, eventual vorbiti cu ambii copii si cu parintii prietenului. Explicati-i de ce comportamentele in cauza sunt negative si aratati-i ca nu trebuie sa se poarte ca ceilalti. Vorbiti cat mai deschis cu copilul despre prietenul sau – intrebati-l ce ii place la acesta, ce nu ii place, de ce se inteleg asa de bine – iar dupa ce copilul vorbeste, puteti sa ii spuneti si parerea dumneavoastra, daca o puteti formula fara critici!
Puteti critica comportamentele prietenului copilului, explicandu-i ca acestea sunt negative, dar nu direct pe prietenul copilului!! Copilul simte, daca ii criticati si vorbiti de rau prietenul, ca il criticati pe el – astfel ca invatati sa vorbiti despre comportamente negative si nu despre persoane.
Influenta prietenilor asupra copilului. Este normal ca odata ce isi construieste o prietenie apropiata si bazata pe mai mult decat joaca – bazata pe apreciere si similaritati – copilul va adopta unele schimbari sub influenta acestuia. Urmariti insa ce schimbari apar in atitudinea copilului: daca incepe sa vorbeasca urat, sa nu va asculte, sa nu isi realizeze sarcinile scolare – este cazul sa interveniti si sa vedeti ce il face sa se comporte astfel (cel mai sigur, exact influenta unui prieten).
Indepartarea de parinti. Iarasi, la un moment dat dupa varsta scolara, o oarecare indepartare fata de parinti este normala – indepartare care la varsta adolescentei devine si mai mare. Copilul va prefera sa isi petreaca timpul si sa vorbeasca cu prietenii/ prietenul cel mai bun si nu cu parintii. Ceea ce va poate rani – insa nu actionati din gelozie, interzicandu-i sa se vada cu prietenul sau sau criticandu-l pe acesta (va indepartati si mai mult copilul). Este o faza normala in dezvoltarea copilului – trebuie doar sa incercati sa ramaneti activ in viata copilului si sa aveti anumite activitati rutiniere impreuna, pentru a va asigura ca veti ramane o influenta in viata sa.
Despre aprobarea prietenilor. Odata ce copilul s-a apropiat foarte mult de un alt copil, puteti observa ca vine din ce in ce mai rar la voi pentru a va povesti diverse si pentru a va cere sfaturi sau parerea. Aceasta pentru ca acum referentul sau este prietenul – cel cu care vorbeste despre orice si de la care cere pareri. Mai mult, odata cu integrarea intr-un grup mai mare de prieteni, aprobarea si aprecierea din partea prietenilor devine mai importanta decat aprobarea si aprecierea din partea parintilor.
Ceea ce trebuie sa vedeti este ce anume face copilul pentru a obtine aceasta aprobare si apreciere: de cand isi petrece timpul cu anumiti copii, ati vazut schimbari negative vizibile in comportament, limbaj sau rezultate scolare? Atunci este timpul sa interveniti – insa in loc de a juca rolul parintelui ce critica si pedepseste (ceea ce il impinge si mai mult spre prietenii ce il inteleg), incercati sa abordati situatia prin discutii empatice, aratandu-i ca puteti intelege importanta prietenilor, insa ca si el trebuie sa inteleaga importanta celorlalte aspecte in viata sa.
Prietenul ca model. Daca observati ca copilul spune din ce in ce mai des: „Dan zice asa”, „Dan spune ca este asa”, „Dan face asa”, spuneti-i ca e bine ca il place si apreciaza pe prietenul lui Dan, dar ca fiecare om este unic si nu trebuie sa faca tot la fel cum fac altii.
Ramaneti in viata copilului. Pentru ca influenta prietenilor asupra copilului este una majora chiar de la varste mai mici (in adolescenta deja este masiva), incercati sa ramaneti prezente active si empatice in viata copilului. Petreceti timp cu el, incurajati discutii deschise asupra oricaror subiecte, faceti activitati placute.
Ceea ce indeparteaza destul de mult copilul de parintii sai este comparatia pe care o face intre cele doua tipuri de relatii importante pe care el le are: relatia cu parintii – pe care ii percepe des ca prezente autoritare ce nu il pot intelege; si relatia cu prietenii – pe care ii percepe ca prezente egale, distractive si care il inteleg si aproba. Asadar, incercati sa invatati sa manifestati empatie si sa nu ii dati impresia ca nu il intelegeti – in acest fel, veti ramane o influenta activa in viata sa.
Cand exista pericol… Desi pana in adolescenta in general prietenii copilului nu il conduc pe copil la comportamente inacceptabile sau riscante (fumat, alcool, vandalism, absenteism scolar sau repetenta), daca observati schimbari negative vizibile in comportament sau rezultate scolare, iar toate discutiile nu duc la niciun rezultat, va fi necesar sa interveniti folosindu-va de autoritate: spuneti-i ca tot ce vreti este ca el sa renunte la obiceiurile proaste si sa lucreze la scoala, in caz contrar, trebuie sa stea acasa si sa nu isi mai vada prietenii.
