Despre pierderea sarcinii, cum afectează această tragedie mămica?

0
307

Pierderea sarcinii – un eveniment traumatic, un soc dupa care recuperarea este un proces lung si dureros pentru orice femeie… De ce se intampla ca unele femei sa piarda sarcina si ce se poate face pentru a sprijini si imbarbata femeia ce a trecut printr-o asemenea experienta? Pierderea sarcinii inseamna o pierdere cat se poate de reala pentru femeie: inseamna pierderea absurda a bebelusului, a tuturor sperantelor pe care si le-a facut ea, a ceea ce ar fi putut fi…

Despre pierderea sarcinii – de ce?

Majoritatea femeilor ce se confrunta cu aceasta experienta traumatica pierd sarcina in timpul primului trimestru, in primele 12 saptamani. Si desi unii pot spune ca aceasta situatie este mai usor de acceptat – deoarece femeia nu s-a atasat de micut, nu l-a cunoscut, nu si-a facut multe planuri – adevarul crud este ca pierderea este traita la fel de intens si femeia sufera ca orice mama ce isi pierde bebelusul… Si trebuie sa i se permita sa planga pierderea si nu sa i se spuna ca bebelusul nici nu era format (clasica teorie a „aglomerarii de celule” – embrionul nu ar fi un bebelus „adevarat”)…

Pierderea sarcinii poate sa apara din diferite cauze:

  • Accidente ale femeii insarcinate;
  • Consumul de alcool, droguri si fumatul (uneori, femeia nu stie ca este insarcinata si consuma in exces substante nocive); si anumite medicatii sunt factori de risc;
  • Expunerea la substante toxice (radiatii, alte substante toxice);
  • Probleme cromozomiale – ce impiedica dezvoltarea normala a embrionului;
  • Diabet al femeii;
  • Infectii de care sufera femeia;
  • Dezechilibre hormonale ale femeii;
  • Anomalii ale uterului (congenitale sau in urma unor accidente sau interventii);
  • Varsta femeii – cand varsta depaseste 40 de ani, riscul de pierdere a sarcinii este crescut.

Insa uneori, pierderea sarcinii se intampla pur si simplu – nici femeia, nici medicii nu ar putea sa spuna ce a cauzat acest crud eveniment. Cauza nefiind cunoscuta, femeia poate suferi si mai mult – important este ca fiecare femeie sa stie ca nu ar fi putut preveni tragedia. Singurele lucruri pe care le poate face femeia in prevenire sunt masurile luate pentru o sarcina sanatoasa (regim alimentar – fara diete, evitarea substantelor toxice si nocive, vitamine prenatale, consult medical si analize prenatale, miscare fizica regulata).

Dupa pierderea sarcinii – sprijinul emotional al femeii:

Acest eveniment traumatic nu poate fi pur si simplu depasit – femeia se simte furioasa, socata, nedreptatita, invidioasa pe alte femei, uneori vinovata si ii este greu sa accepte situatia si sa nu traiasca pierderea ca pe o pierdere a ceva esential. Femeia pierde bebelusul (oricat insista unii pe faptul ca embrionul nici nu era dezvoltat, nu era un fat) – isi pierde speranta si viitorul (ea inca nu poate trece inainte). Cade de multe ori intr-o depresie neagra, din care pare ca nu poate iesi. Se indeparteaza de cei dragi, care nu o pot ajuta – nimeni nu poate da timpul inapoi. Cu cat si-a dorit mai mult copilul, cu atat disperarea este mai intensa – insa chiar si in cazurile in care femeia nici nu a stiut ca este insarcinata, pierderea sarcinii este o pierdere majora in viata sa. Ce se poate face pentru femeia ce sufera?

Sarcina, Foto: simonehealthcare.com
Sarcina, Foto: simonehealthcare.com

Incurajarea trairii si acceptarii pierderii. Femeia nu trebuie sa isi nege suferinta, nici sa incerce sa fie „tare” – a suferi este cat se poate de normal. Ea trebuie sa isi accepte pierderea si sa traiasca emotiile fara a le suprima: furie, tristete, regret… NU incercati sa alinati femeia explicandu-i ca ce a pierdut ea nu era de fapt un fat, nu era un copil adevarat – pentru ea, era si este un copil… De aceea, acceptarea si trairea doliului este un prim pas important (ce trebuie sa vina dupa socul initial si negarea normala)…

Citește și:  Cauzele care stau la baza apariției insomniei la viitoarele mămici în timpul sarcinii

Evitarea autoinvinovatirii. Femeia ce a pierdut sarcina poate ajunge usor sa se invinovateasca – „daca nu faceam…”… Este important sa i se arate ca nu este vina ei si ca lucruri urate uneori se intampla, fara vina nimanui.

Evitarea izolarii. Femeia va avea tendinta sa se izoleze de cei apropiati – ei nu pot intelege, caci nu traiesc ce simte ea… Insa cei dragi – partenerul, parintii, prietenii apropiati – trebuie sa incerce sa ii fie alaturi, sa fie mereu accesibili si dispusi sa o asculte. Ea va avea nevoie de timp – lasati-i timp; dar nu o lasati sa se indeparteze o perioada mai lunga – ca partener, incercati sa stati pur si simplu langa ea, fara sa vorbiti neaparat. Ea poate sa se indeparteze de partener – poate chiar sa il invinovateasca ca el nu sufera (barbatii isi tin des emotiile sub control) – aratati-i ca nu e asa si ca ii impartasiti durerea.

Nu incercati sa o alinati cu vorbe fara rost, prefacandu-va ca intelegeti tot. Nu ii spuneti „nu era cu adevarat un bebelus” – pentru ea, era! Nu ii spuneti „stiu cum simti” – nu stiti! Nu ii spuneti „oricum bebelusul nu ar fi putut supravietui sau nu s-ar fi nascut sanatos” – nu o ajuta cu nimic. Nu ii spuneti „vei trece peste si vei avea o alta sarcina” – ea inca nu se poate gandi deocamdata la o alta sarcina (ii este teama si de ideea ca ar putea pierde inca o sarcina). Fiti doar alaturi, ascultati-o si lasati-o sa traiasca durerea.

Timp de recuperare. Femeia ce a pierdut o sarcina poate sa creada ca daca se arunca cu capul inainte in munca si nu isi lasa timp sa se gandeasca, trece mai simplu peste aceasta situatie. Insa vindecarea nu poate fi posibila decat dupa acceptarea si trairea durerii – ea ar trebui sa isi ofere timp acasa, fara a merge la serviciu, timp in care sa traiasca, sa planga, sa isi accepte situatia – doar astfel, incet-incet, isi va reveni si va avea din nou speranta. Cu rabdare, timpul vindeca – insa nu va puteti astepta ca totul sa fie bine doar in cateva saptamani!

Impartasirea experientei. Daca femeia tinde sa se retraga, sa se izoleze dupa pierderea sarcinii, spunand ca ceilalti nu o inteleg, o poate ajuta sa ia legatura cu femei care au trecut prin aceeasi experienta – ele vor intelege. Astfel, un grup de suport sau chiar o singura femeie care a trait acelasi lucru poate fi un sprijin nepretuit.

Speranta. In timp, rana se vindeca – tristetea va exista mereu, insa femeia isi va continua viata (unele se recupereaza mai repede, altele mai greu – depinde de cei care o sprijina, de modul in care s-a petrecut pierderea sarcinii, de cat de dorita a fost sarcina, de forta femeii). Este important ca femeia sa treaca prin teste medicale care sa o asigure ca tragedia nu se va repeta: multe femei vor trai cu frica obsesiva ca vor pierde si viitoarea sarcina – insa realitatea arata ca nu este asa!

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.