Criptorhidia este o anomalie specifica copiilor de sex masculin, referindu-se la o pozitionare anormala a testiculelor – unul dintre testicule nu va cobori in scrot, asa cum ar trebui. Pozitionarea anormala a unuia dintre testicule, ce ramane blocat, necoborat, este o anomalie destul de comuna, mai ales printre bebelusii de sex masculin care se nasc prematur (care nu sunt complet dezvoltati).
Criptorhidia inseamna, asadar, ca unul dintre testiculele bebelusului nu este coborat la nastere: in mod normal, in timpul sarcinii, testiculele fatului de sex masculin incep sa se dezvolte in abdomen, iar spre sfarsitul sarcinii, ele vor cobori in scrot; insa uneori se intampla ca aceasta coborare sa nu existe, testiculul ramanand in afara scrotului (cel mai des, la unul din testicule, foarte rar, la ambele).
Criptorhidia copilului – factorii de risc
Nu exista o cauza concreta cunoscuta pentru care se intampla ca unul dintre testicule sa nu fie pozitionat normal – sa nu coboare in scrot (rar, ambele). Dupa cum s-a mentionat, cele mai frecvente cazuri de bebelusi cu aceasta anomalie sunt cei care se nasc prematur. Greutatea mica la nastere (inclusiv la bebelusii nascuti la termen) este un alt factor de risc.
Deoarece cauza concreta a testiculului necoborat nu este cunoscuta, preventia nu este posibila – tot ce se poate face este luarea tuturor masurilor pentru o sarcina sanatoasa.
Simptomele criptorhidiei la copil
Criptorhidia poate fi observata – scrotul copilului nu are o forma rotunda si simetrica, partea in care exista un testicul fiind mai mare, cealalta mai mica. La atingere, partea in care testiculul nu este coborat este moale (unde exista testicul, el poate fi simtit la palpare). Criptorhidia este cel mai des diagnosticata la primul consult medical al bebelusului.
Foarte important este ca medicul sa examineze bebelusul si sa observe daca testiculul necoborat poate fi palpat in regiunea abdominala sau mai jos – aceasta inseamna ca sunt sanse bune ca acesta sa coboare in primele luni de viata, fara vreo interventie medicala speciala. Cand testiculul nu se poate simti la palpare, medicul va verifica prin anumite teste daca bebelusul nu sufera de testicul absent (in timpul sarcinii a aparut o anomalie ce a impiedicat dezvoltarea), testicul malformat sau de testicul ectopic (testiculul este coborat, insa pozitionat anormal in regiunea inghinala, de aceea nu poate fi palpat).
Tratamentul criptorhidiei la copil
Deseori, atunci cand testiculul necoborat se simte la palparea zonei abdominale, acesta va cobori in scrot in timpul primelor luni de viata a bebelusului – asadar, cel mai des, nu se recomanda nici o interventie medicala in primele luni. Atunci cand nu se simte nimic la palpare, medicul poate alege o serie de analize prin care sa diagnosticheze conditia copilului (daca are testicul ectopic, absent, malformat).
Atunci cand testiculul este necoborat, se recomanda sa nu se efectueze nici o interventie in primele 6-8 luni de viata ale bebelusului, deoarece deseori el va cobori de la sine in scrot. Dupa aceasta varsta, cand testiculul nu a coborat, medicul poate recomanda interventia chirurgicala sau poate incerca inainte un tratament pe baza de hormoni.
Interventia chirurgicala este numita orhidopexie – medicul chirurg va muta testiculul in scrot; aceasta interventie este una relativ simpla, fara risc mare pentru copil si in urma careia copilul se va recupera usor, atat timp cat se evita infectarea si ranirea zonei si se efectueaza controale de rutina dupa aceea.
Interventia chirurgicala nu se efectueaza niciodata inainte de 8-12 luni – insa dupa aceasta varsta, ea poate fi optiunea cea mai eficienta de a trata copilul cu criptorhidie, deoarece in caz contrar, daca testiculul ramane necoborat dupa varsta de 2 ani, anomalia poate aduce cu sine sterilitatea baiatului. Interventia chirurgicala are ca scop, asadar, coborarea testiculului in scrot – insa daca acesta este malformat, medicul nu are de ales decat sa il extirpe (in acest caz, exista proteze ce dau o forma normala scrotului, insa baiatul va avea nevoie de sprijin emotional pentru a-si accepta conditia).
Tratamentul pe baza de hormoni poate fi incercat inaintea interventiei chirurgicale – aceasta optiune este considerata adecvata daca pozitia testicului necoborat este avantajoasa – testiculul se afla in apropierea scrotului. Acest tratament nu prezinta riscuri pentru copil, insa din pacate nu are rate de succes foarte mari; avantajul este ca tratamentul hormonal va stimula des apropierea mai mare a testiculului de scrot. Daca tratamentul nu are succes complet, se va efectua interventia chirurgicala pentru coborarea completa a testiculului copilului.
Interventia chirurgicala la varste mici, dupa 1 an si inainte de 3 ani, desi poate fi o alegere grea pentru parinti, este deseori optiunea adecvata: este sansa cea mai buna ca baiatul sa nu fie steril la maturitate. In plus, baietii care cresc cu un testicul necoborat vor trebui in general sa treaca oricum prin interventie in adolescenta, deoarece altfel sunt in risc crescut de cancer de testicule.
Un barbat matur ramas cu testiculul necoborat este in risc crescut de cancer (riscul inca exista, insa mai scazut la barbatii ce au trecut prin operatie) – de aceea interventia chirurgicala este calea cea mai buna pentru copilul cu criptorhidie.
