Anxietatea de separare la copil se manifesta atunci cand cel mic nu se simte in siguranta si confortabil decat alaturi de parintii sai; este o faza normala pentru majoritatea bebelusilor: pentru acestia, parintele este centrul vietii lor, asadar cand este separat de parinte, cand nu il vede aproape de el, devine agitat si temator. Se intampla insa ca si copiii intre 4 si 10 ani sa se confrunte cu o stare de anxietate crescuta in clipele in care se despart de parintii lor (chiar daca este vorba de o perioada de separare scurta).
Anxietatea de separare la copil inseamna ca acesta nu se va simti in largul sau cand este nevoit sa fie departe de parinti, nu se va simti in siguranta. In momentul separarii, copilul plange si se roaga sa ramana cu parintii, reactioneaza uneori agresiv, lovind si tipand, sau se prinde insistent de parinte.
Scene de acest tip sunt absolut normale la primele separari mai lungi de parinti: primele dati cand este lasat cu altcineva, primele dati cand este dus la cresa, la gradinita, chiar la scoala: schimbarile nu sunt niciodata simple pentru un copil, care are nevoie de stabilitate. Des, cand aceasta stare de anxietate persista, parintii au fost superprotectori, nelasand copilul sa petreaca mai deloc timp fara ei in copilaria timpurie: iar la primele separari pe perioade mai lungi, el va fi temator si furios.
Uneori, anxietatea de separare apare subit la o varsta marisoara, de peste 6-7 ani: in general, aceasta stare de tensiune apare in urma unei schimbari majore in viata copilului, o schimbare care il face sa aiba nevoie de reasigurarea parintilor, de ocrotirea lor. Este o reactie normala, de a cere mai multa atentie din partea parintilor sai, dupa un eveniment care i-a schimbat viata sa obisnuita (o mutare, inceperea scolii, pierderea cuiva apropiat, un nou bebelus in familie, divort). Astfel de schimbari majore ii destabilizeaza copilului viata – pentru copil, rutina inseamna sentimentul de siguranta – astfel ca reactia sa va fi sa se lipeasca de parinte in cautarea reasigurarii si protectiei.
Anxietatea de separare este in multe cazuri o faza trecatoare: fie deoarece copilul nu a fost invatat sa stea perioade prea lungi departe de parinti, fie dupa o schimbare mare in rutina sa: in timp, se va obisnui cu noua stare de lucruri. Scenele de tristete, frustrare sau furie din momentul separarii vor disparea, caci copilul se va invata cu situatia si va vedea ca de fiecare data, perioada de despartire nu dureaza si isi revede zi de zi parintii.
Cum reactionati la anxietatea de separare a copilului? Poate fi insa greu pentru parinti: parintelui i se rupe inima vazandu-si copilul atat de afectat de separare – uneori, copilul se comporta ca si cum doar cateva ore de despartire inseamna ca este parasit si ignorat. Scenele din momentul separarii nu sunt niciodata usoare: oricat incercati sa il reasigurati si sa ii spuneti ca in cateva ore veti fi din nou impreuna, copilul parca crede ca nu va mai vede niciodata.
Este important sa nu prelungiti momentul de separare in aceste cazuri: ii spuneti ca va vedeti in cateva ore, ii oferiti o imbratisare si va despartiti de el. Puteti instaura un mic obicei doar al vostru cand va despartiti: un cuvant de incurajare sau un semn. Foarte important este sa nu va lasati prea afectati de scenele copilului si sa nu va lasati la randul vostru coplesiti de tristete sau ingrijorare. Reasigurati-l intotdeauna ca va revedeti la o ora anumita si in momentul revederii, oferiti-i putina afectiune.
Este anxietatea de separare a copilului un motiv de ingrijorare pentru parinte? In general, nu – copiii au nevoie de stabilitate si rutina, iar in momentul in care acea rutina se schimba, este normal ca cel mic sa aiba reactii emotionale intense o perioada. Dupa cum s-a spus, cand se intampla orice care ii destabilizeaza viata, copilul simte nevoia sa se apropie si mai mult de parinte – sursa sentimentelor sale de siguranta. Asadar, pot sa apara manifestari de anxietate in clipele despartirii de parinti.
Cum puteti afla daca anxietatea sa este semn al unei tulburari emotionale mai serioase? Intensitatea sentimentelor copilului si felul in care este acesta afectat de aceste sentimente sunt un semn ce va poate arata daca veti motive de ingrijorare. O prima si importanta intrebare: anxietatea, frustrarea, frica, furia apar in clipa separarii de parinte; insa copilul trece peste aceste emotii si se poarta normal pe parcursul perioadei de separare?
Sau emotiile il domina intreaga perioada fara parinti, facandu-l temator, izolat, agresiv, fara a putea sa indeplineasca activitati obisnuite? Este copilul afectat intreaga perioada de separare, refuzand sau fiind incapabil de activitatile sale (fie acasa, la gradinita, la scoala)? In mod normal, anxietatea va dura cateva momente, inainte si dupa despartirea de parinti – apoi, copilul va putea sa isi vada de activitatile sale obisnuite. Cand ramane dominat de emotii negative pana la reintalnirea cu parintii, este un semn al unei tulburari emotionale.
Asadar, semnul ca anxietatea de separare nu este doar o faza si necesita sfatul unui specialist se refera la temerile copilului: cat de intense sunt acestea? Cand copilul simte ca este parasit, ca nu este iubit si traieste constant cu teama intensa ca in lipsa parintilor se va intampla ceva groaznic si mai ales atunci cand anxietatea ii provoaca simptome fizice (dureri de burta, de cap, palpitatii, insomnii sau cosmaruri, udatul patului), poate fi vorba despre o tulburare care necesita interventia unui terapeut, teama sa fiind cauzata de o problema emotionala sau psihica.
