Papagalii, canarii si oricare alte specii de pasari exotice au nevoie de un spatiu doar al lor: o colivie sau o voliera (in cazul in care sunt mai multe exemplare). Acestea nu trebuie sa reprezinte doar un loc inchis de unde sa nu zboare, avand in vedere faptul ca foarte multe specii au demonstrat ca in timp se ataseaza de stapanii lor. Aceste colivii si voliere trebuie sa fie foarte confortabile, in ele papagalii trebuie sa se simta protejati si in siguranta. De aceea este important cum alegem si cum amenajam colivia papagalilor.
Alegerea coliviei este importanta din toate punctele de vedere. De asemenea si mentinerea unei curatenii stricte in colivie este importanta. In comert exista colivii pentru toate gusturile si de toate marimile. Ele pot fi cumparate de la magazinele specializate, care exista in majoritatea oraselor tarii, sau prin intermediul crescatorilor de pasari. In orice caz coliviile trebuie sa ofere pasarilor confort, sa fie destul de spatioase, usor de manevrat si de curatat, sa aiba mereu in tava pentru curatat nisip curat, care sa contina si pietricele necesare pentru macinarea in pipota a semintelor pe care le mananca papagalii.
In cazul papagalilor, deoarece se stie ca acestia rod lemnul, colivia trebuie sa fie din metal deoarece este mai rezistenta si se curata mai usor. Ea trebuie sa aiba un sertar ca o tava, doua usi laterale, pentru asezarea vasului cu apa, a vasului cu seminte si a cuibului si o usa in fata pe unde se introduce pasarea.
Nu trebuie uitate jucariile care ofera distractie papagalului, astfel el nu se plictiseste si nu este stresat. Trebuie evitate jucariile care se pot dezmembra in bucatele, bilele cu gauri, margelele, agrafele si alte obiecte asemanatoare pe care papagalul le poate inghiti. De asemenea, nu sunt indicate inelele din metal si lanturile, precum si jucariile din anumite materiale tratate chimic. Cele mai indicate sunt scaritele, leaganele, jucariile din piele sau din sfoara netratata chimic.
Colivia nu trebuie asezata in bucatarie, baie, locuri retrase, nici in spatii cu variatii de temperatura sau curenti de aer, deoarece papagalul are nevoie de un spatiu cald, fara miros si de interactiuni umane pentru a nu se plictisi. Temperatura din camera, ideala pentru perusi este de 20-25ºC. Colivia trebuie asezata la o anumita inaltime de minim 1 m pentru ca pasarea sa se simta in siguranta.
Coliviile mici, inguste sau rotunde, nu permit miscarea suficienta a papagalului in interiorul lor. Majoritatea coliviilor din comert sunt prea mici si nu permit suficienta miscare sau zborul pasarii in conformitate cu nevoile sale naturale.
Cele mai bune locuri de locuit pentru papagali sunt pana la urma volierele, deoarece acestea ofera cele mai bune conditii de adapost si reproducere.
O voliera are de obicei doua compartimente: voliera propriu-zisa unde pasarea poate sa zboare si un spatiu unde pasarea se adaposteste pe timp friguros sau ploios. Unii papagali suporta usor variatiile de temperatura (cum sunt speciile australiene) atat frigul, cat si caldura mare, astfel ca se impune cresterea lor in voliera, insa la alte specii de papagali scaderea temperaturii poate fi o problema.
Voliera propriu-zisa se afla in legatura directa cu spatiul unde papagalii se adapostesc, ea este despartita de acesta printr-un perete cu o deschidere larga care poate fi inchisa pe timpul noptii cand este mai frig si care permite iesirea si intrarea pasarilor in adapost.
Volierele trebuie construite din plasa de sarma galvanizata, cu ochiuri destul de mici astfel incat sa nu permita evadarea papagalilor de talie mai mica. Este de preferat sarma galvanizata pentru ca are proprietatea de a nu rugini. Plasa de sarma se intinde pe cadru construit din tevi de fier, fixate la distante de cca. 1-1,5 m intr-un soclu de beton de cca. 15 cm grosime, 50 cm inaltime si introdus cca. 35 cm in sol.
Astfel se evita patrunderea soarecilor in voliera, dar se fereste si sarma de umezeala solului, la contactul ei direct cu acesta. Inaltimea volierei nu trebuie sa depaseasca 2 m. Pentru a o proteja de ploaie, insolatie, voliera trebuie sa fie acoperita total sau partial cu un acoperis impermeabil construit din scandura si tabla zincata, placi de material plastic sau tigla, etc. In voliera trebuie sa se construiasca mai multe spatii mai mici, in cazul cresterii papagalilor sa fie introdusa cate o pereche.
La unul din capetele volierei trebuie sa existe o usa de 1,5 x 0,5 m si la 1 m de la sol un oblon mobil. In fata oblonului se pune o scandura destul de lata, pe care se pun vasele cu diferite seminte, care constituie hrana papagalilor din voliera. Cand voliera este mai lunga se amenajeaza mai multe astfel de obloane, la oarecare distanta intre ele, astfel ca papagalii sa aiba acces usor la ele si sa nu se aglomereze la vasele cu hrana.
Vasele pentru apa trebuie sa fie potrivit de mari, iar apa trebuie sa fie zilnic proaspata. De asemenea se poate face un jgheab de beton, care se plaseaza in pardoseala volierei. Acest jgheab va fi lat de 10 cm si adanc de 5 cm, prin el va curge mereu o panza de apa de 3 cm, astfel pasarile vor gasi apa de baut pe tot tipul zilei si de asemenea se pot si scalda in voie. Apoi se pot aseza pe stinghiile de sezut si sta la soare.
Betele de sezut trebuie plasate si la soare dar si in locurile umbrite ale volierei pentru ca pasarile sa le foloseasca dupa dorinta. Astfel voliera devine un loc linistit prin faptul ca hrana este pusa pe dinafara, apa curge in permanenta curata si proaspata, iar pasarile nu sunt deranjate sau speriate.
Marimea volierei depinde si de locul de care dispunem. De obicei sunt indicate volierele lungi, pentru papagali mai mici ele trebuie sa aiba cel putin 3 m lungime, iar pentru papagali mai mari trebuie sa fie de 4 sau 5 m. Pentru perusi sunt foarte bune volierele de cca. 2 m lungime iar latimea de 1-1,8 m.
Stinghiile de sezut se amplaseaza la inaltimea de 1,2-1,5 m si se realizeaza din lemn tare, tinand cont de faptul ca majoritatea speciilor de papagali rod lemnul moale. Pentru a le satisface si aceasta placere trebuie sa aiba in voliera si ramuri de salcie, plopi sau de pomi fructiferi.
Spatiul al doilea al volierei, cel de adapostire trebuie sa aiba fundatie, pereti si acoperis. Fundatia este necesara chiar daca in rest constructia este de lemn, deoarece intotdeauna o fundatie buna fereste adapostul de a fi vizitat de animale de prada, cum sunt de exemplu sobolanii.
Pardoseala se poate face igienic si economic, din caramizi si ciment, peste care se pune un strat de nisip cernut dar si cu pietricele mici pe care papagalii le inghit pentru asigurarea macinarii semintelor in pipota. Peretii se fac din caramida, acoperisul trebuie astfel construit ca sa impiedice incalzirea prea puternica vara sau racirea iarna a adapostului, astfel incat pasarile care stau in partea de sus a incaperii sa nu sufere din cauza variatiei de teperatura.
Luminarea interiorului se face printr-o fereastra de 50 x 100 cm, care in cazul papagalilor trebuie sa fie prevazuta pe ambele parti cu plasa de sarma sau acoperita cu pete colorate, mari si dese, pentru ca sa poata fi sesizata de ei, altfel daca nu o observa, ei se pot lovi de sticla ferestrei, spargand-o si ranindu-se uneori foarte grav. Trecerea papagalilor din voliera propriu-zisa in adapost si invers se face printr-o fereastra de zbor, destul de mare, realizata in peretele ce desparte cele doua compartimente.
Aceasta fereastra poate fi deschisa si inchisa cu un oblon, care mai are rolul si de a izola adapostul de voliera pe timp friguros. De asemenea, prin ea se realizeaza ventilatia adapostului, daca are dimensiunea de 35 x 50 cm si este situata in partea de sus a adapostului, chiar la nivelul betelor de sezut din voliera propriu-zisa.
Umiditatea optima in adapost trebuie sa fie de cca. 70%. Pentru iluminarea corecta a volierei se recomanda ca cele doua incaperi sa aiba o expunere est-vest, iar ferestrele sa fie orientate spre sud pentru a fi luminate de soare pe tot parcursul zilei. De asemenea de la razele solare adapostul se incalzeste in interior pe parcursul zilei. Iluminarea artificiala (cu becuri electrice) se face mai ales iarna cand ziua este mai scurta. In interiorul adapostului se pune hrana si apa de baut, stinghii pentru sezut si cuiburi. Pe pardoseala sa pune un strat de nisip uscat care va permite curatarea usoara a interiorului.
In afara volierei si in vecinatatea ei trebuie sa se planteze arbusti si plante agatatoare, pentru a crea un aspect estetic mai deosebit. In interiorul volierelor mari si luminoase se pot planta arbusti de talie mica, in care pasarile isi pot construi cuiburi.
.){kind=link}