Un copil crescut doar de tata este lipsit de acea relatie unica, intima ce se formeaza intre mama si copilul ei. El este de cele mai multe ori fortat sa creasca repede, sa se maturizeze inainte de vreme si sa tina piept dificultatilor. Un tata singur se confrunta cu o sarcina impresionanta: de el depinde modul in care se va dezvolta copilul. Si desi nu va putea suplini vreodata lipsa relatiei dintre mama si copil, ii poate oferi celui mic o copilarie.
Dificultati cu care se confrunta un copil crescut doar de tata
Rol matern. Mama este cea care are grija de puiul ei, care este mereu langa el, care ii ofera caldura si afectiunea necesara. Lipsa mamei ii fura copilului o parte esentiala a copilariei, bucuria de a avea pe cineva care te iubeste neconditionat si care te ajuta in orice situatie. Tatal poate si trebuie sa incerce sa ii ofere copilasului acelasi sentiment de securitate, siguranta fizica si emotionala, sa il asigure ca este mereu langa el.
Timp. Un tata singur lucreaza mult si incearca uneori sa compenseze lipsa timpului petrecut impreuna prin oferirea unor daruri copilului. Insa acesta are nevoie sa stea cu parintele sau, in special atunci cand tatal este singurul pe care il are. Un copil crescut doar de tata are nevoie mai mult ca oricine altcineva de sentimentul de apropiere, de activitati impreuna, de a sti ca este important in viata parintelui. Lipsa timpului petrecut impreuna nu poate fi compensata de nimic.
Lipsa unei figuri feminine in casa. Femeia ofera unei case acea senzatie de “acasa”, caldura si organizarea. Figura feminina asigura copilului un mediu sigur, unde se simte ferit de pericol si aproape de cei dragi. Figura materna ofera grija si invata copilul ce inseamna o relatie, contact uman, comunicare si intimitate. Un copil lipsit de figura mamei poate sa devina izolat, inchis in sine, in special daca relatia cu tatal se opreste la conversatii despre nevoile zilnice.
Emotii. Care este motivul pentru care mama lipseste? Daca mama a plecat de acasa sau daca este inchisa in penitenciar, copilul poate dezvolta emotii si sentimente de autoinvinovatire sau de invinovatire, respingere, acuzare a tatalui. El trebuie sa dea vina pe cineva. Asadar, doar o comunicare deschisa il poate feri sa traga concluzii pripite. Daca el isi va invinovati tatal, se va departa de acesta si se va inchide in sine. Daca mama este decedata, copilul poate dezvolta depresii riscante, deci este bine sa fie urmarit cu atentie, pentru a depista semnele unei depresii.
Conflict. Orice parinte intra in conflict cu copiii sai, in special in perioada adolescentei, dar si cand sunt mici. Mama este de obicei persoana care aplaneaza conflictul, care are rabdarea si caldura necesare sa invite la comunicare, nu la respingere. Unui tata singur ii va fi foarte dificil sa rezolve conflictul aparut, deoarece nu mai exista o alta persoana care sa intervina intre partile conflictului si sa le medieze. Cei doi – tatal si copilul – sunt singuri si trebuie sa isi rezolve singuri neintelegerile. Iar cand unui conflict aparent neinsemnat i se adauga sentimente de invinovatire, atunci situatia este greu de gestionat. Incercati sa impuneti limite si reguli clare si sa vorbiti deschis cu copilul – cand greseste, sa ii spuneti de ce a gresit, nu numai sa il pedepsiti. In cazul unui conflict, nu va enervati daca va arunca in fata lucruri neplacute – este doar un copil. Lasati-l sa stea singur o vreme, sa se gandeasca, sa se calmeze si incercati sa vorbiti cu el dupa aceea.
Sfaturi pentru un copil crescut doar de tata
Comunicare. Nu puteti sa ii oferiti emotiile relatiei dintre mama si copil, insa ii puteti da sentimentul de siguranta, confort, atasament prin comunicare. Nu va limitati la discutii despre ce vrea copilul si ce trebuie sa faca. Chiar cat este micut, incercati sa vorbiti cu el cu adevarat, intrebati-l ce gandeste, ce simte si spuneti-i la randul vostru ce ganditi. O relatie deschisa, in care tatal si copilul vorbesc cu adevarat ii poate oferi caldura si intimitatea atat de necesare.
Timp impreuna. Sunteti ocupat cu serviciul, incercati sa ii oferiti tot ce are nevoie cel mic. Insa retineti: mai importante decat jucariile sunt activitatile impreuna, senzatia ca ii sunteti aproape si ca sunteti un sprijin stabil. Un copil crescut doar de tata se poate confrunta cu lipsa senzatiei de stabilitate, de siguranta, de aceea o relatie stransa intre tata si copil il ajuta mai mult decat va dati seama. Asadar, planificati in weekend diverse activitati impreuna si in fiecare seara, oricat de obosit sunteti, vorbiti cu el, petreceti ceva timp cu el.
Copilarie. Oferiti-i celui mic o copilarie. Nu il fortati sa creasca inainte de vreme. Sigur, va fi nevoit sa invete sa se descurce singur cu anumite lucruri: pregatitul pentru scoala, pachetelul de mancare, temele. Insa lasati-l sa fie copil, nu ii pasati prea multe responsabilitati cat este mic. Asigurati-va ca petrece timp cu alti copii – organizati la voi acasa dupa-amieze de joc impreuna cu colegi, vecini – pentru a nu se izola. Asigurati-i jocuri si pe cat se poate, o casa calduroasa, o atmosfera de “acasa”: jucarii, fotografii, o bucatarie in care sa mancati impreuna cand se poate, macar seara.
Familie si model feminin. Asigurati-va ca petrece timp cu o femeie apropiata, o femeie care sa ii ofere un model feminin si afectivitate. Bunica – oricare dintre bunici – poate sa compenseze oarecum lipsa mamei. In plus, organizati regulat mese in familie, pentru a ii da sentimentul de stabilitate, de siguranta, pentru a simti ca face parte dintr-un grup familial. In special pentru o fetita, cautati sa ii oferiti un model feminin, caci nu puteti sa o ajutati cu unele lucruri si activitati.
Mama. Copilul crescut doar de tata are nevoie sa stie cine a fost mama sa, cum a fost ea, cat de mult l-a iubit. Oricare ar fi situatia, motivul pentru care mama lipseste (deces, fuga, divort, privare de libertate), creati-i celui mic o imagine mentala a mamei sale, o imagine pozitiva. Vorbiti despre ea, desi va face trist si dati-i celui mic ceva de care sa se lege. Aratati-i fotografii cu voi doi, povestiti-i despre ideile si gandurile mamei sale, faceti totul pentru ca micutul si apoi adolescentul sa aiba senzatia ca o cunoaste. Nu incercati sa ignorati lipsa mamei gandindu-va ca este mai usor pentru copil si ca poate uita ca ceva lipseste! Niciodata nu va uita ca nu are o mama si il va ajuta sa poata sa si-o imagineze, sa isi poata inchipui conversatii cu ea, sa o poata visa.
