Pilula contraceptivă este văzută de mulți ca fiind cea mai importantă invenție a secolului al XX-lea. În prezent este utilizată de milioane de femei din întreaga lume, însă la momentul apariției ei, la începutul anilor ‘60, pilula contraceptivă a stârnit numeroase controverse.
Se pare că nevoia de control asupra unei eventuale sarcini a fost prezentă dintotdeauna, iar căutarea diferitelor metode contraceptive datează încă din Antichitate. Unele dintre ele par cel puțin bizare în comparație cu standardele de astăzi. În Egiptul Antic, femeile obișnuiau să evite o sarcină prin introducerea în vagin a unei paste făcute din miere de albine, carbonat de sodiu și bălegar de crocodil.
În China Antică, acestea beau amestecuri de apă și plumb sau mercur, iar în Persia femeile erau învățate să sară peste cap de șapte sau nouă ori – numere considerate a fi magice – după fiecare contact. În anul 200, ginecologul grec Soranus recomanda femeilor să își țină respirația în timpul contactului și să strănute puternic după acesta.
Metode la fel de bizare și absurde de contracepție erau folosite și în Europa Evului Mediu, când femeile erau sfătuite să își lege de coapse și în jurul gâtului testicule de nevăstuică.
Ulterior, s-a descoperit că unele dintre plantele folosite în Antichitate erau eficiente în prevenirea unei sarcini, însă cele mai multe dintre aceste metode erau nu numai lipsite de efect, dar erau și nocive pentru sănătatea femeii, ducând atât la infertilitate, cât și la diferite insuficiențe ale organelor și chiar la deces.
Alte metode contraceptive, precum metoda retragerii (coitus interruptus), la care se face referire și în Vechiul Testament, sunt folosite și în prezent.
Odată cu izbucnirea Revoluției Industriale și cu inventarea prezervativului din cauciuc în 1844 de către Charles Goodyear, industria contraceptivă din Statele Unite cunoaște o perioadă de înflorire. Prezervativele de cauciuc iau locul celor făcute din intestine de animale și alte dispozitive, precum seringile pentru dușuri interne, bureții vaginali sau diafragmele sunt inventate.
Acestea, deși recunoscute ca fiind sigure pentru sănătate și eficiente, au fost considerate obscene. În 1873 a fost adoptată legea Comstock care declara toate metodele contraceptive ca fiind ilegale, iar răspândirea de informații privind contracepția era interzisă până și medicilor. Nici legea obscenității, nici condamnările venite din partea liderilor religioși – Papa Pius al XI-lea a declarat contracepția un păcat grav –, nu i-au oprit pe oameni să își procure dispozitivele pe căi ilegale.
Mai mult, acestea au început să fie vândute fățis, sub denumirea de „produse de igienă”. Așa au ajuns bureții vaginali, spre exemplu, să treacă drept dispozitive menite să apere femeile de germeni, nu de spermă.
Astfel de practici au fost utilizate până la descoperirea celei mai revoluționare metode contraceptive, pilula pe bază de hormoni care suprimă ovulația. În 1914, termenul de contracepție apare pentru prima dată într-un articol publicat de către asistenta și activista Margaret Sanger, în buletinul de știri The Woman Rebel. Aceasta a fost acuzată de încălcarea legii obscenității și a fost nevoită să fugă din țară pentru a evita procesul.
S-a reîntors în 1916 și a deschis prima clinică adresată planificării familiale care i-a fost închisă în mai puțin de o săptămână. Cinci ani mai târziu, Sanger înființează American Birth Control League, care mai târziu se transformă în Planned Parenthood Federation of America. Progresele făcute de Sanger fac ca contracepția să fie recunoscută oficial de Asociația Medicală Americană în 1937 și conduc, un an mai târziu, la eliminarea legii obscenității în mai multe state.
Demersurile pentru inventarea pilulei contraceptive iau naștere la începutul anilor ’60, fiind inițiate de patru personaje la fel de controversate precum faimoasa pilulă, așa cum este relatat în cartea The Birth of the Pill a lui Jonathan Eig. Conform acestuia, Sanger apelează la biologul Gregory Pincus cerându-i să efectueze cercetări privind utilizarea de hormoni asupra contracepției. Pincus era văzut ca un proscris în lumea științifică după ce fusese dat afară de la Harvard din cauza experimentelor pe care le făcuse asupra fertilizării în vitro.
Deoarece costurile pentru cercetări erau foarte mari, aceștia au apelat la Katherine McKormic, biolog, activistă a drepturilor femeilor și moștenitoarea unei sume uriașe de bani de pe urma soțului acesteia, care a donat 40. 000 de dolari pentru cercetări.
Pincus a început să cerceteze efectele progesteronului pe șoareci și împreună cu ginecologul catolic John Rock au început să facă experimente, în secret, pe femei. Majoritatea testelor s-au făcut pe femei din Puerto Rico și Haiti, unde nu existau legi care să interzică contracepția. Pilula părea a fi eficientă.
În 1956, pilula era acceptată ca posibil remediu pentru tulburările menstruale, iar în 1960 apare Enovis, prima pilulă contraceptivă, administrată pe cale orală, dar care era permisă doar femeilor măritate. Abia în 1972 pilula contraceptivă a devenit legală pentru toate femeile.
Criticile nu au întârziat să apară. Acestea nu veneau doar din partea Bisericii Catolice care s-a opus vehement metodei de contracepție, dar și din partea scepticilor care se temeau de efectele secundare ale pilulei. Cercetările au arătat o posibilă legătură între utilizarea pilulei și cancerul la sân, atacuri de cord, cheaguri de sânge, depresie și luare în greutate. Între timp, formula chimică inițială după care era făcută pilula a suferit unele modificări, în special asupra nivelului de hormoni, fapt care a dus la reducerea unora dintre efectele secundare.
Inventarea pilulei contraceptive a coincis cu pornirea celui de-al doilea val de emancipare feminină și cu revoluția sexuală care a avut loc în zbuciumații ani ‘60-’70. Atitudinile față de rolul femeii în societate au început să se schimbe cu mult înainte de inventarea pilulei, însă apariția acesteia a contribuit semnificativ la libertatea de control pe care femeia o are asupra propriului corp, având efecte asupra societății în ansamblul ei.
